RSS Feed

Să nu mai vorbim despre Trump dacă nu suntem gata să vorbim despre capitalism

vezi toate articolele de
11 Nov 2016 la 11:34 comenteaza acum 1150 vizualizari.

Mai mulți comentatori de dreapta de la noi și de aiurea au început deja să celebreze victoria lui Trump din SUA ca pe o victorie împotriva stângii și a corectitudinii politice, această „ideologie opresivă” a establishment-ului. Nu contează că stânga americană a pierdut când Sanders a fost scos din cursă prin manevre obscure pentru a impune candidatura lui Clinton. Scopul dreptei ultra-conservatoare e să obțină capital politic de pe urma alegerilor din SUA, nu să le înțeleagă cum trebuie. Cruciada împotriva corectitudinii politice vine, desigur, din faptul că e mult mai ușor să lupți cu o închipuită primejdie la adresa libertății de expresie decât cu rasismul și sexismul din tine și din societate. Dar, în primul rând, e o deturnare grosolană de la problemele economice și sociale grave care alimentează rasismul și care transformă măscărici narcisiști ca Trump în președinți. E o eschivare de la orice discuție despre sistemul răspunzător de aceste probleme – un sistem capitalist aflat în criză structurală de aproape un deceniu. Despre asta trebuie să vorbim dacă vrem să înțelegem de ce Trump a câștigat, de ce britanicii au ieșit din UE sau de ce un neo-fascist  e pe cale să devină președintele Austriei.

De peste 30 de ani, capitalismul neoliberal – și nu corectitudinea politică – a stagnat salariile reale, a făcut din șomaj o politică structurală, a adâncit inegalitățile dintre bogați și săraci, a decimat industria și comunitățile care depindeau direct de ea, a subfinanțat și privatizat serviciile publice și a generat un cerc vicios al împrumuturilor care, împreună cu dereglementarea masivă a sistemului bancar, a condus la criza financiară din 2008. Criza n-a fost însă ocazia așteptată de unii, de revenire la „piața socială” de tip keynesian, ci a însemnat salvarea băncilor, ascunderea banilor în paradisuri fiscale și austeritate pentru noi restul. Adică o intensificare a politicilor neoliberale care au făcut posibilă criza și, iată, perpetuarea ei fără de sfârșit la nivel social. Și politic.

Era inevitabil ca partidele și elitele politice tradiționale să fie trase la răspundere de electorate. Criza sistemelor bipartite din Grecia, Spania, Marea Britanie etc. este expresia politică a crizei sistemice din care capitalismul nu reușește să iasă. Această criză politică a deschis oportunități nebănuite pentru stânga, de unde și ascensiunile spectaculoase – deși predominant sterile până acum – ale lui Podemos în Spania, Syriza în Grecia, Corbyn în Marea Britanie ori Sanders în America. Acolo unde stânga nu a reușit să ofere o alternativă la establishment-ul neoliberal, a fost dreapta populistă și ultra-conservatoare cea care a beneficiat de vidul nou creat, iar cel mai bun și recent exemplu e exact SUA.

Stânga americană mainstream adunată în jurul Partidului Democrat a avut șansa istorică de-a arăta că a înțeles lecția crizei și de-a alege un candidat din afara consensului neoliberal, un candidat credibil, carismatic, cu o agendă socială extrem de atrăgătoare pentru americanul de rând. Vă mai aduceți aminte de zecile de mii de oameni care se buluceau să-l asculte vorbind pe Sanders? În schimb, Democrații au ales un om al sistemului, cu o viață întreagă pusă în slujba Wall Street-ului și a complexului militar-industrial. Nu-i de mirare atunci că mare parte din votul anti-establishment care s-ar fi dus spre Sanders – pe care toate sondajele îl dădeau ca învingător detașat în fața lui Trump – s-a dus spre Trump. Și nu datorită lui Trump, ci din cauza lui Clinton: statele care au înclinat decisiv balanța în favoarea lui Trump au fost aceleași state în care Clinton a pierdut în fața lui Sanders în alegerile primare!

Acum mulți viteji se arată și spun că Democrații ar fi trebuit să-l nominalizeze pe Sanders. Sigur că ar fi trebuit, dar nu au făcut-o nu pentru că au pariat greșit pe Clinton, ci pentru că ea este loială marelui capital, iar Sanders nu. Or, marele capital e cel care dictează agenda ambelor partide, aceste două false contrarii care de fapt sunt fețele aceleiași monezi. Căci adevărata funcție a Partidului Democrat în politica americană nu e să fie o alternativă de stânga la Republicani, ci să mimeze alternativa de stânga la Republicani și, totodată, să aproprieze și să domesticească mișcările autentice de stânga pentru a preveni orice posibilitate de schimbare reală – un fel de câine de pază al capitalismului. În condițiile astea, pentru birocrații Democrați și stăpânii lor de pe Wall Street e mai bine să piardă Clinton cu Trump decât să câștige Sanders cu oricare dintre ei. Trump o fi vanitos și imprevizibil, dar e infinit mai neoliberal decât unul ca Sanders.

În concluzie: nu a fost o victorie pentru Trump ori pentru agenda lui politic incorectă, așa cum cred alde Traian Ungureanu și Mihail Neamțu. A fost un concurs de nepopularitate mai mult decât orice, între cei mai detestați candidați din istoria alegerilor prezidențiale. Trump a câștigat cu mai puține voturi decât pierzătorii republicani din 2008 și 2012, în contextul celei mai slabe prezențe la vot din 2000 încoace. A fost, în realitate, înfrângerea lui Clinton și, mai mult decât atât, a fost înfrângerea establishment-ului politic (Democrat și Republican deopotrivă) care a susținut-o. În ciuda rasiștilor sinceri care au votat cu Trump, restul de până la 59,535,522 care l-au ales au făcut-o ca să dea o palmă nu atât corectitudinii politice cât tocmai neoliberalismului falimentar pe care Clinton îl întruchipează atât de bine și pe care dreptacii ca Neamțu și Ungureanu îl profesează pe toate drumurile. A fost expresia deziluziei a milioane de americani precarizați, marginalizați sau declasați în trei decenii de politici puse în slujba celor bogați și puternici, toți raliați în spatele lui Clinton la aceste alegeri. Nu cred că va trece multă vreme până ce aceștia vor găsi metode de a-l îmblânzi pe Trump, iar primele sale declarații publice ca președinte deja bat în direcția aia. Mulți care l-au votat se așteaptă oricum la asta și nu va trece multă vreme până când și restul vor înțelege că standardele lor de viață nu se vor îmbunătăți sub Trump și că acest ego-maniac nu e o alternativă reală la sistem. Atunci va fi din nou de datoria stângii să ofere acea alternativă, de data asta din afara Partidului Democrat – nu poți învinge sistemul câtă vreme rămâi prizonierul său.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!