Să punem un punct negru flăcării violet

În ce constă măreţia frigului? În magnitudinea efectelor lui asupra omului. La frig, creierul se chirceşte, neuronii amorţesc, raţiunea se face mică, pitică, iar paranormalul îşi face loc, mişeleşte, printre circumvoluţiuni, ca un silogism în tărtăcuţa lui Geoană. La minus opt grade Celsius, l-am întrebat, deci, pe amicul Oreste dacă chiar există atac energetic. Iniţiaţi, impostori, îngeri. Papagali care, zilele astea, abat atenţia opiniei publice de la adevăratele flăcărui ale ţării: alea albastre, de la aragaz.

Iată ce mi-a răspuns Oreste, un pasionat al genului: “Dragul meu, sînt prea ignorant ca să-ţi dau o cheie universală de citit pluritatea lumilor, însă voi încerca să-ţi povestesc cum funcţionează lumea mea: sînt o persoană efemeră, descifrez lumea exterioară cu ajutorul simţurilor (văz, auz, pipăit, miros, gust) şi analizez informaţia cu ajutorul conştientului (frecvenţa cerebrală Beta). Sînt şi fiinţă eternă. Plonjez în universul interior beneficiind de alte simţuri, ceva mai subtile: intuiţie, imaginaţie, îmi folosesc aici dimensiunile inconştientului (frecvenţe cerebrale Teta şi Delta). Şi încă nu mă opresc aici. Sînt şi un mediator între persoana guvernată de ego şi fiinţa condusă de sine. Aici sînt în paradigma sufletului (frecvenţa cerebrală Alfa). Înţelegi?”

Înţeleg că omul nu e făcut numai dintr-o mînă lut şi un pumn de bani. Dar, oricîtă raţiune aş investi în acest subiect, îmi e imposibil să intuiesc care sînt frecvenţele cerebrale Teta ale lui Băsescu, atunci cînd vine în studio la extra-senzaţionalul Dan Diaconescu (pe care, în paranteză fie spus, preşedintele îl crede realmente genial). Cum funcţionează, ocazional, creierul lui Geoană la 220, frecvenţă Delta, cînd e băgat în priză de către Hrebenciuc. În fine, cît e imaginaţie şi inconştient din personajul principal al acestor zile friguroase, Aliodor Manolea, şi cît e univers egocentric, imobiliar.

Am evitat, pînă acum, să mă propunţ decisiv asupra flăcării violet, ca majoritatea experţilor în vorbe. Iată de ce: în adolescenţă, am fost admis la un curs de radiestezie. Am terminat primul stagiu. Am dat examen şi l-am luat. Pe drumul vieţii, radiaţiile electromagnetice s-au estompat, sub ţesuturile adipoase de alcool. Mărturisesc că n-am izbutit să dibuiesc, sub noroi şi aparenţe, cu ansa din dotare, un zăcămînt de petrol în Popeşti Leordeni. Sau o celulă cancerigenă prin vecini, pe care s-o strivesc ca pe-un gîndac cu energia tămăduitoare. Dar, după încercări succesive şi cîteva oscilaţii ezitante ale ansei, am identificat, prin pur demers energetic, locul de sub pat unde zăcea caseta aia cu Depeche Mode, pe care o dădusem de mult dispărută.

Înclin, deci, să cred că, totuşi, ceva există. Şi că “parapsoii” ca Oreste nu bat cîmpii fără un oarecare temei ştiinţific. Mi-am desfundat chakrele, aşadar, şi m-am documentat. Era chiar să iau în serios cartea lui Gary Lachman Politics and the Occult, pînă m-am izbit de afirmaţia “in 1960, aliens took an interest in US politics and backed a candidate for the presidency”.

Există, însă, şi autori care nu plonjează în penibil. Şi se pare că toţi preşedinţii din universul cunoscut (mai puţin dictatorii din Africa centrală, care au rămas fideli vracilor care aduc ploaia exact atunci cînd plouă) au la îndemînă, just in case, un consilier paranormal sau un personaj similar. Hitler şi Goebbels consultau un astrolog, cu harta Europei în faţă. Englezii angajseră şi ei unul, ca să contraatace aştrii inamici. În 2003, Associated Press publica un material consistent despre “vrăjitorul personal” al lui Saddam Hussein, care l-a informat în detaliu, pînă la un punct de cotitură, despre mişcările de trupe americane.

În campania din 2008, Obama a fost consiliat de un specialist N.P.L. (programare neuro-lingvistică, “varianta modernă a magiei, născută din psihanaliză şi studiile lui Jung”, introdusă de americani în curricula universitară). Datorită acestuia, Obama ar fi deprins, cică, exerciţiul discursului hipnotic, caracterizat de repetiţia unor sintagme care-au gîdilat în mod plăcut electoratul, ca o mantră, în urechea internă a subconştientului.

Aşadar, analiştii fenomenului pot dormi liniştiţi: nu sîntem originali (sau infinitezimal spectaculoşi) nici măcar în această paranormală privinţă. Discursul lui Băsescu nu a hipnotizat decît vreo şase sute de pensionari care căscau gura de foame, la OTV. Sîntem, ca de obicei, doar ceva mai ridicoli (a observat-o pînă şi Washington Post, un ziar care nu se joacă, în general, cu miştocărelile). Pentru că la noi nici măcar paranormalul nu funcţionează cum trebuie. Geoană a supravieţuit atacului şi nu şi-a dat demisia a doua zi după anunţarea rezultatului la prezidenţiale. Cînd o să-l văd pe Aliodor Manolea levitînd în studioul Realităţii, sub privirile dojenitoare ale lui Răzvan Dumitrescu, voi începe să cred că ceva se mişcă, în sfîrşit, în ţara asta.

Într-o economie viabilă din punct de vedere global, cosmic, într-o ţară energetic normală, acest subiect ar fi fost epuizat în trei zile. Prima – în care preşedintele Băsescu ar fi organizat o conferinţă de presă pe această temă, pentru a preîntîmpina valul de speculaţii neproductive. A doua – în care toţi tabloizii ar fi făcut mişto de preşedintele principalului partid de opoziţie, trucînd poze din X Files şi Dumb & Dumber. A treia – în care ar fi apărut, în fine, Paranormalul porno, iar Mircea Geoană (care nu e Oreste şi nici Pavel Coruţ) şi-ar fi cerut scuze public pentru că a făcut afirmaţii fără acoperire raţională.

Altminteri: la cum îl ştim pe iniţiatul rozaliu în magia neagră a PSD, credeţi că atunci cînd Hrebenciuc s-a înarmat cu o remarcă pitică despre cravata violet i-a scăpat la televizor vreun porumbel paranormal? Cînd i-a băgat în cap lui Geoană un atac energetic se aştepta ca prostănacul să-l ţină strîns, pentru uz intern? Trag linie după aceste săptămîni violete, iraţionale, dau mai tare flacăra albastră la aragaz şi trag o singură concluzie normală: n-am mai auzit nimic despre extrasenzorialul Nicolae Popa. Şi poate nu e cel mai bun exemplu.