Să rîdem uscat cu ministrul Finanţelor sau creştin-democraţia înţeleasă la români

Am decis să revin pe acest bias comunicaţional pe fondul unui exemplu, pe care îl consider revoltător, din familia lui “avem fix ce merităm”. Sper ca cele cîteva sute de cititori care se vor deranja să parcurgă rîndurile de mai jos să vadă în acestea un mic pretext de reflecţie întîidecembristă.

Nu ascund faptul că sunt indignat atunci cînd văd evidenţe inebranlabile ale inerţiilor disperante în care bălteşte mintea românului, mai ales cînd e un român la putere. Mă refer, de această dată, la opinia, exprimată public, a ministrului de Finanţe Gheorghe Ialomiţianu, referitoare la impozitarea bisericii şi legalizarea prostituţiei, pe care o redau aşa cum am citit-o pe site-ul Mediafax:

“Este corect să impozitezi activităţile economice, dar sunt exceptate acele venituri din activităţi economice care sunt utilizate pentru activităţi culturale, pentru desfăşurarea activităţii în instituţiile respective. Trebuie să ajutăm biserica, pentru că de la buget nu vin foarte mulţi bani, iar această activitate cred că trebuie susţinută de stat”, a afirmat Ialomiţianu după ce a fost întrebat dacă este corect ca un comerciant de lumânări să plătească impozit, iar aceeaşi activitate derulată în biserică să fie scutită de taxare.

Aşadar, un demnitar al statului român numeşte investitul la bursă, cumpărarea de acţiuni, serviciile de alimentaţie publică şi turism neimpozitate, monopolul comercializării unor produse specifice, afacerile cu cherestea şi altele “activităţi culturale” (Profit de subiect să mulţumesc ziarului Adevărul pentru campania de anchete din această toamnă). Nu ar trebui să mă mire prea tare: PD-L, prin rezistentul la seducţie domn Baconschi (ce gust amar!) şi, in extenso, prin marii săi decidenţi nu a făcut niciun secret şi nu vede nimic suspect din ideea de parteneriat cu Biserica, aşa-numit social. În opinia mea, parteneriatul social cu BOR este paravanul sub care statul răsplăteşte, prin dări în administrare şi responsabilităţi lucrative, participarea clerului la campaniile electorale din România profundă. Parteneriatul este, în esenţă, unul politic şi, cel mai probabil, oricare mare partid român ar fi făcut, la putere, fix acelaşi lucru.
Ministrul Finanţelor, cel care trebuie să explice unei societăţi în criză de ce unii sunt mai egali ca ceilalţi la capitolul taxe şi impozite (adică la unul din aspectele de bază din contractul social) a găsit răspunsul perfect: traduce această “mai-egalitate” pe limba a mai dragă şi mai ipocrită-tabu a românului – credinţa lui, domeniu imuabil al fiinţării mioritice, subiect inalienabil şi inatacabil, deasupra oricărei critici, sub ameninţarea comiterii unui păcat strigător la cer. În acest cripto-stat de drept, nimic nu se face fără prezenţa şi cu binecuvîntarea Bisericii, aşa că “modestele” ei activităţi lucrative pot fi trecute cu vederea de către fisc. Mai bine, nu-i aşa, să nu vorbim despre asta. Domnule ministru, în nume personal şi al cîtorva mii de oameni din ţara asta despre care cred că sunt în asentimentul meu, vă bat obrazul şi vă dau cu un “huo”.

Nu, domnule ministru, această activitate nu trebuie susţinută de stat. Trebuie susţinută de cei care au nevoie de ea. Dacă statul susţine această activitate înseamnă că are nevoie de ea. Mă interesează mai puţin faptul că neplata contribuţiei la biserică este un păcat (vezi păcatul 180), cine are nevoie de serviciile religioase, să plătească. Pentru a n-a oară, suntem – sau ne dorim – semnatari ai unui contract social într-un stat de drept. Practica democraţiei liberale şi istoria europeană demonstrează, fără drept de tăgadă, că statul de drept e cu atît mai funcţional, cu cît separaţia puterii terestre de cea celestă e mai clară. În opinia mea, cu astfel de opinii, prezenţa dumneavoastră în fruntea celui mai important minister în vremuri de restrişte financiară este, dacă nu periculoasă, cel puţin toxică. Ca lemă, desconsideraţi un principiu prezent pe frontispiciul oricărei instituţii a statului italian – adică unul cu probleme asemănătoare cu ale noastre în ce priveşte biserica majoritară: “La legge è uguale per tutti”. Şi noi avem, aici în Mioriţistan, pretenţia că e la fel – dacă orice venit se impozitează, şi veniturile bisericii trebuie impozitate. Părerea mea şi a altora de pe ceste meleaguri suprarealiste.
Trebuie să dansaţi cu asta, domnule ministru, vă dedic ultimele versuri.

Acum, una şi mai şi:
“Haideţi să facem ceea ce trebuie. Să respectăm anumite instituţii. Nu cred că de dragul banilor la buget trebuie să exagerăm uneori. Aici (impozitarea prostituţiei – n.r.) o decizie trebuie luată împreună cu Biserica”.

No shit! Întrebaţi lupul ministru la oi dacă e de acord să devină vegetarian? Întrebaţi depozitarul şi garantul tuturor inerţiilor conservatoare ale românilor dacă e de acord ca societatea să facă un mare pas liberal către normă şi civilizaţie? Da, aveţi dreptate, guvernele spaniol, german sau olandez s-au consultat de n-au avut aer cu bisericile catolică, luterană şi calvinistă atunci cînd au normat prostituţia. Pe ONG-urile care vă pot prezenta rapoarte horror despre traficul de carne vie şi vă pot spune cum este educat cetăţeanul să ceară factură fiscală la bordel în Germania nu le-ntrebaţi? Pe guvernele scandinave – unele creştin-democrate – alea care au înjumătăţit prostituţia pedepsind pe cine cere servicii sexuale, nu pe cine oferă, le-aţi întrebat cum se face? Pe prostituatele româncele care o fac neştiind să facă altceva şi-ar vrea să o facă fără să fie zilnic bătute fără drept de apel de peşti şi clienţi şi poliţişti le-aţi întrebat? Ce să decideţi cu biserica, opusă universal, prin însăşi tulpina ei ideologică, preacurviei? Eu tind să cred că aţi dat o interpretare psihanalizabilă aceleiaşi idei de parteneriat social cu Biserica promovată de PDL şi acum sunteţi într-un preludiu amoros, motiv pentru care o sărutaţi atît de tandru.

Înţeleg şi pot accepta clivajul ideologic, încet dar sigur, al PDL de la postcomunismul FSN la liberalism prin absorbţia PLD-ului dizident din PNL şi apoi către creştin-democraţie, un spaţiu ideologic golit de golirea de sens istoric a PNŢ-ului. Asta deşi am serioase rezerve faţă de importanţa pe care ideologiile politice europene o au realmente în economia funcţionării partidelor parlamentare româneşti. Vă rog însă să priviţi mai întîi la membrii marcanţi ai familiei creştin-democrate europene şi apoi să trasaţi tipul de parteneriat cu Biserica şi felul în care această instituţie participă la politicile publice.

Tot pentru domnul ministru, cred că trebuie să danseze.

PS: Dacă unele activităţi trebuie scutite de la plata impozitelor pentru că sunt culturale, vă invit să scutiţi de taxe instrumentiştii şi actorii de pe la teatrele şi operele bugetare rămase fără bani, indiferent de ce fac, dacă vînd gumă sau fac trafic de arme. Scutiţi de impozite editarea de carte de literatură şi nu mai puneţi poeţii să umble pe la fisc. Şi, în general, scutiţi de taxe pe oricine poate demonstra că activitatea lui este una culturală.