Salamalecum, mama lui Gigel!

“Tanti mama lui Gigeeeeeeel! Da’ Gigel m-a facut cersetooor! Spuneti-I sa nu-mi mai spuna asa… Va rog eu, Bula… nu aveti si ceva bun sa-mi dati? Nu?… Macar o guma…” Dar mama lui Gigel tace malc, pen’ca este frantuzoaica. Sa ma explic:

“Ambasada României la Paris a reacţionat cu promptitudine, în spiritul non-discriminării şi respectării libertăţii de exprimare a presei, pentru corectarea acelor aspecte care nu corespund realităţii”. Cam asa a fost reactia Ministerului de Externe in déjà mult disputata (mai ales pe forumuri) chestiune a “salutului romanesc”. Ce s-a intamplat de fapt? Sa ne reamintim: Intr-un relativ recent show de televiziune transmis de postul francez France2 (“On n’est pas couche”) umoristul Jonatahan Lambert  a starnit hohotele de ras ale audientei: atat a celei din platou – platita atat pentru prezenta dar mai ales si pentru reactia “spontan” aranjata, evidenta celor care cunosc mecanica unui astfel de program de televiziune – dar si ale audientei “de acasa”, din fata ecranelor TV. Cum anume? Dupa cum scriu ziarele, cu o “privire umilă, cu palma întinsă şi cu tonul rugător”, facand un joc de cuvinte între “salutul roman” şi “salutul românesc” si  imitand cersetorii romi (sau nu) de nationalitate romana  care ii asalteaza pe trecatorii Parisului (si nu numai) cu “S’il vous plait, Messierurs, Mesdames”….

“O sa ne trezim cu Ambasada Romaniei pe cap” a fost replica moderatorului. Da, si asa s-a si intamplat. Ministerul de externe a dat fuga, ca in Caragiale, sa tipe ca ramane tara cu “onoarea nereperata”, ambasada României la Paris calificand în două scrisori (trimise preşedintelui France Télévisions şi directorului general de programe) comentariile lui Lambert drept “inacceptabile şi derivate din xenofobie şi rasism”. Diplomatia de la Bucuresti s-a grabit sa ceara Frantei ceva, taman cand Franta ne spune ca suntem cersetori: s-a grabit sa ceara scuze, dar si sa ceara “sancţionarea responsabililor şi informarea Ambasadei cu privire la măsurile adoptate pentru ca această situaţie să nu se mai repete”.

Si ca si Bula din poveste, a depus si “plângere” la “Mama lui Gigel” – Consiliul Naţional al Audiovizualului din Franţa. Replica oficiala a francezilor nu a venit. Cum nici mama lui Gigel nu i-a raspuns lui Bula. Replica francezilor nu a intarziat sa apara: “Când o să faceţi diferenţa dintre umor şi rasism?” este nota dominanta a forumurilor generate de invocata emisiune de televiziune. Dar este drept ca gluma a fost ofensatoare. Doar ca eu cred ca reactia oficiala romaneasca a fost total nepotrivita prin lipsa de eficienta. Mai corecta mi s-a parut reactia romanilor, fie traind in Franta fie acasa.

Hackerii romani au trecut la atac, invadand spatiile cibernetice cu mesaje de protest care sustin romanitatea. Forumurile zbarnaie de pareri liber-exprimate… Comentariile independente nu au intarziat sa apara. Iata un fragment dintr-un posibil exemplu: “spiritele respective n-au de ce sa se incinga. Tiganii care cersesc la Paris si romanii care dau diverse lovituri prin alte orase europene nu sint un produs al unei alte Romanii decit aia care i-a dat pe Brancusi, Coanda sau Grigorescu. Sint produsul aceleiasi Romanii, pe care am uitat s-o luam in calcul tocmai din cauza lui Brancusi, Coanda si Grigorescu. Din cauza citorva valori universale, am desconsiderat citeva milioane de nulitati. Ori o tara este, din pacate, tara unor milioane de oameni, nu a citorva sute.

Adica, mai pe scurt: nici Franta nu e Franta lui Lamartine, a lui Monet sau a lui Gustave Eiffel. E Franta problemelor de pe piata muncii, Franta grevelor sindicale repetate, Franta unei adunaturi de arabi si africani, Franta care in 20 de ani va avea o majoritate de culoare si o minoritate alba (…)” scrie site-ul “Satirikon”.

Cersetorii imitati de umoristul francez exista, sunt acolo, vii si nevatamati. Si sunt ai nostri, caci statul roman le-a dat actele de identitate (indiferent de rasa sau de etnie). Iar trecatorii sunt realmente agasati. Dar eu as fi vrut ca acelasi stat roman sa faca eforturi consistente in a reaminti atat respectivei televiziuni (si altor televiziuni) franceze, CNA-ului parizian, statului francez dar mai ales francezilor obisnuiti (fie ei blonzi, bronzati sau de-a dreptul tuciurii) ca multi alti romani au trecut prin Franta iar Franta i-a onorat, asemeni lumii intregi. As fi vrut sa vad ca Ministerul de Externe, in loc sa ceara “onoarea reperata”, sa impuna prin mesaje puternice in constiinta publica a Frantei o lista de personaje carora nici un umorist – oricat ar fi el de talentat – nu-si va permite vreodata sa le adreseze recent inventatul “salut romanesc”.  Am vazut reactia asta si pe forumuri si o sustin: “Mulţumim, Domnule Lambert! Ne-aţi amintit de salutul folosit de Eugene Ionesco, Constantin Brâncuşi, George Enesco, Emil Cioran, Henri Coanda…”, si sunt inca multi-multi altii.  Mi-as fi dorit sa vad cum ambasadorii (deci avocatii) Romaniei la Paris reamintesc Frantei ca unul dintre licentiatii Sorbonei este un mare istoric in viata, de a carui opera se bucura deopotriva Romania si Franta: maestrul Neagu Djuvara. Doar numele unor astfel de oameni reamintite cu voce puternica pot spala “rusinea” si nu plansetele lui Bula pe sub ferestrele  “mamei lui Gigel”. Si apoi, daca e de ras, sa radem. Pana la urma, si romanii pot spune bancuri cu francezi, la televiziune, in presa sau pe strada. Ca de exemplu asta, culeasa taman de pe forumurile cu reactiile la amintita emisiune:

“ – Cum se spune corect “Buna Ziua!” in franceza?

- Se spune “Salamalecum!”

Text publicat în revista Money Express.