RSS Feed

Sclavia capitalistă. Munca până la extenuare. Două exemple. Merită ori ba?

vezi toate articolele de
14 Apr 2010 la 14:34 47 comentarii 2615 vizualizari.

Am citit pe money.ro confesiunile unei tinere dependente de programul de muncă. Unul extenuant, devastator, dar asumat în mod voluntar. E o temă care mă interesează în mod direct, pentru că am trecut printr-un astfel de program. Și atunci, și acum am rămas fără răspuns la întrebarea: ”Meită?/ A meritat?”.

Povestea tinerei o găsiți pe money.ro. Mai mulți ani am activat în același ritm. Trezirea la 5 AM, primele rubrici la radio, la 6.30 și 7.30, o plimbare de dimineața, pe jos, dintr-un colț în altul al orașului, o cafea în geamul unei cofetării, ”Verde”, cu vedere spre stația centrală a orașului și, la 9.30, prima ședință de redacție la ziar. Telefoane, alergătură (încă nu apăruse nici telefonia mobilă, nici mess-ul), scrisul articolelor, a doua ședință de redacție, finalizarea articolelor, fuga la radio pentru a pregăti rubricile de a doua zi dimineața. Pe la 21.00, dacă mai găseam câte un prieten disponibil, o bere. Liber la ziar sâmbăta, aveam transmisiuni și emisiuni la radio.

Apoi, timp de mai bine de trei ani, în care am renunțat la radio, dar am acceptat postul de redactor-șef la ziar, începutul zilei pe la 7-8.00 AM, cu lectura online a presei, drumul la redacție, prima ședință, întâlniri, alte ședințe, finalizarea ziarului cu BT (bun de tipar) pe la 1-2.00 AM (în perioada în care aveam și cotidian tipărit), mai apoi pe la 20-21.00, când s-a renunțat la varianta print, iar cotidianul a rămas doar pe online. E drept, cu o pauză de 15 minute de somn, în fotoliul de la birou, între 15.45 și 16.00, înainte de a doua ședință de redacție.

Puținele zile libere, sărbătorile, concediul folosite exclusiv pentru a recupera din orele de nesomn. Și, cum mă încăpățânam să rămân, cât de cât, la zi și cu lecturile și filmele, orele de nesomn se adunau la nesfârșit.

Mai mult forțat decât voluntar, am pus punct programului. De mai bine de 9 luni. Spre mirarea și bucuria prietenilor cărora nu le vine să creadă că mă văd din nou în oraș pe la orele amiezii (acum tocmai vin de la deschiderea oficială a Târgului de Carte ”Gaudeamus” la Cluj, urmată de lansarea unui volum de poezii al lui Marcel Mureșeanu).

De 9 luni mă trezesc la ore impardonabil de burgheze, văd filmele și spectacolele de teatru și dans la premieră, scriu când și ce vreau, enervez cu liber discernământ pe cine vreau, uneori ajung să mă plictisesc de citit, iar singura obligație pe care o am este să-mi trăiesc viața. Tocmai mi-am scos adeverință de venituri de la fisc, pe anul 2010. În dreptul veniturilor realizate scrie, negru pe alb, ”nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile”. Dar asta e problema băncilor la care am rate, a furnizorilor de gaz, energie electrică, internet și telefonie mobilă, nu a mea. Și e al naibii de bine!

Dar întrebările rămân: aș fi avut parte de programul ăsta indecent de liber fără anii cu trezirea la 5 dimineața? A meritat?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!