RSS Feed

Școală

vezi toate articolele de
10 Sep la 11:31 comenteaza acum 2 vizualizari.

Tone de bălării retorice se revarsă peste capetele noastre; a început școala. E un discurs lemnos cu variațiuni. Pe lângă clișeele tradiționale vin și fluvii din zona privat-smart-elitistă, școala de tip finlandez pentru elevi bogați etc. De fapt, copiii noștri vor afla din școala un singur lucru important: mă pot părinții ajuta să ies onorabil din treaba asta sau voi fi aruncat într-o școală de unde nu ies întreg decât dacă sunt Einstein?, (și nici atunci nu-i sigur).

În România, copilul învață de la foarte fragedă vârstă unde-i e locul în funcție de cardul părinților.

Și bursele sociale sunt concepute ”meritocratic”. Cei fără venituri suficiente intră într-un soi de competiție a ”calității„. Mihai Vasile a descris pe facebook perfect neajunsurile teribile ale burselor sociale: pe lângă hârțoage, mecanismul însuși îi dezavantajează fix pe cei care au nevoie de bani ca să reziste la școală:

Ce înseamnă să mergi la ANAF să iei adeverința de venit? Din Ciorogârla, spre exemplu, înseamnă să iei maxi-taxi până în București. 4 lei biletul. Apoi, din București, trebuie să schimbi două autobuze până ajungi aproape de șoseaua Alexandriei (2,6 lei) de unde iei un alt maxi-taxi, până în Bragadiru (alți 4 lei). Ajuns la ANAF Bragadiru, depui o cerere, pe care o completezi acolo, și o copie după CI (50 de bani). Lași cererea la ghișeu, unde va trebui să te întorci, cu CI, peste 5 zile lucrătoare, să ridici adeverința. Nu, nu se eliberează pe loc. Nu, nu o poate ridica altcineva pentru tine, decât dacă e înțelegătoare persoana de la ghișeu. Cum adeverința e necesară pentru ambii părinți, asta înseamnă că ai patru drumuri de făcut, pentru cel puțin 2 persoane. Zic cel puțin, că dacă ambii părinți pleacă de acasă, ce faci cu copiii mici? Mici, dar unii din ei suficient de mari cât să plătească bilet, cel puțin pe maxi.

Dar să presupunem că merg doar adulții. Să presupunem și că a doua oară vine, totuși, o singură persoană să ridice adeverința, nu mai vin amândoi. Asta înseamnă cel puțin 31 lei ca să ai adeverința, o zi pierdută pentru ambii adulți, și încă o zi pentru unul dintre ei. Cel puțin unul dintre ei sacrifică o zi de muncă (vorbim minim, dar în unele cazuri ambii muncesc cu ziua, mai ales în perioada asta). O zi de muncă, în Ciorogârla, se plătește cu 80-100 de lei, dacă e în construcții ajungi și la 120 lei. Dar trecem minim. Nenorocitele alea de adeverințe costă, o familie, cel puțin 110 lei. (mai mult aici)

Învățământul și sănătatea sunt principalii indicatori ai inegalităților. La sănătate să zicem că mai intri cât de cât în loteria salvării cu un card de sănătate. În învățământ nu există sistem de urgențe, iar privatizarea s-a produs la fel de pervers ca în sănătate. Teoretic e gratis, practic am tăiat-o pe bucăți și le-o vindem cetățenilor. Iar ce rămâne din stat produce catastrofe precum manualele-unice-genunche.

Fondurile care alimentează educația pe ”cap de copil” reprezintă și ele aberația filozofiei pro-clasă-de-mijloc, singura fantezie câștigătoare în ultimii 20 de ani. Văicăreala clasei de mijloc a produs privatizare susținută cu bani de la stat. Pentru că dacă bugetele se fac ”pe cap de copil” și copilul din școala privată beneficiază de sprijin deplin din partea statului. Că așa e drept. că toți copiii trebuie să fie egali, de ce să profite săracii și cei cu resurse să nu fie ”ajutați”. Suspiciunea e mereu aceeași: dacă cumva ăia cu venitul minim sau fără venituri de fapt au o viață bună pe spatele meu? să le luăm banii sau măcar să ne dăm nou mult mai mult decât lor!

Clișeele jurnalistice de început de an produc totuși un efect descriptiv cprect. Pe de o parte, mizerie și toalete în curte, grad de absolvire zero etc. De cealaltă parte, ne e curtea plină de olimpici. La toate astea se adaugă tendința de segregare pronunțată a ”școlii bune”, a elevilor buni (a se înțelege elevi cu părinți solvabili plus vreo două-trei genii), de restul școlilor. Este iarăși singura obsesie a românului cu venit mediu sau peste medie, cum să fugă de bază, pentru că baza e dezastru. Nimeni nu se mai gândește la uniformizarea șanselor.

Educația în România este gratuită, conform Constituției. Eurostat ne arată totuși o creștere de aproape 300% în cheltuielile pentru educație în România. Cheltuieli are și familia, cheltuieli face și statul dar nu neapărat orientate către distribuire corectă, ci către confirmarea statusquo-ului. E mai important să asiguri educație bună celor care au ceva bani deja. Pentru că ăștia urlă politic mai mult decât cei care nu mai au nici o șansă.

Modelul finlandez

Lipsa de șanse pentru mare parte din populație e compensată de febrilitatea unei subțiri clase de mijloc în a face din copil investiția supremă. Mode școlare, educație auxiliară, o competiție enormă și industrie extrem de bănoasă complementară școlii.

”Modelul finlandez” este, bineînțeles, la mare preț. Se încearcă reproducerea lui pentru cei cu posibilități. Secretul acelui sistem e în primul rând incluziunea. Or, în România se încearcă un soi de social-democrație pentru bogați. Adică mese calde pentru elevi, șanse egale, dar doar în spatele barierei taxelor sau badigardului care păzește școala privată.

Acum aproape un deceniu, rezultatele testelor PISA au arătat un salt extraordinar în calitatea educației finlandeze. Însă elementul esențial în aceste rezultate era tocmai omogenitatea sistemului de învățământ, diferențele mici între școli, adică fix inversul tendințelor românești de segregare, de izolare a elevului ”prost”/sărac și de încurajare a învățământului bun doar pentru aproximativ o cincime din populația școlară. Finlanda a eliminat inclusiv diferențele pe competențele elevilor, e respectată programa și basta. Evident, a contat și saltul în calitatea vieții asigurat profesorilor, determinați să se implice enorm în organizarea școlii. În ultimii 40 de ani, până și cei care predau la ciclul primar au fost împinși spre studii superioare, educația învățătorilor fiind determinantă.

Dar ”moda finlandeză” elimină la noi fix esențialul: egalitatea. La noi se simulează egalitatea nordică pentru top 10% venituri (sunt aproximări de-ale mele, nu-s științifice), și la stat și în privat. Finlandezii au renunțat la educarea intensivă a ”olimpicului”, de multe ori o capcană elitistă fără nicio valoare în ridicarea calității sistemului în ansamblu.

Ore puține, dar bune, alt principiu care se pare că le-a ajutat și profesorilor și elevilor. Că mai dă și rateuri, că ezultatele PISA mai ascund și disfuncții, că nu merge preluat un sistem și aplicat  mecanic în altă țară, sigur. Dar e clar că în Finlanda s-a luat o decizie politică, una de care România e departe, aceea de a investi în egalitatea șanselor copiilor. Poți obține o medie bună având rezultate bune de la mulți elevi. Sau poți obține o medie bună amestecând note de elită cu  mediocritate în prag de mizerie. De aia decizia e politică, nu matematică.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!