RSS Feed

Scrisoare deschisă domnului Geoană

vezi toate articolele de
04 Dec 2009 la 12:47 265 comentarii 26078 vizualizari.

Nu ştiu dacă pe opinia mea puneţi vreun preţ, dar m-am hotărât să vă scriu. Nici părerea colegilor mei jurnalişti nu ştiu dacă vă reprezintă o valoare, chiar dacă aveţi impresia că vă puteţi folosi de ei. Şi totuşi, m-am decis să vă mărturisesc.

Nu vă cred, domnule Geoană. Nici ca om, nici ca jurnalist. Am avut o singură rugăminte directă, ca jurnalist. Să veniţi într-o emisiune. Nici azi nu înţeleg de ce nu m-aţi refuzat de la început. M-aţi dus cu vorba zile în şir şi până la urmă n-aţi venit. N-ar fi fost nicio problemă, dar am simţit asta şi apoi, ca cetăţean, ori de câte ori v-am urmărit la televizor. Că mă duceţi cu vorba. Aţi făcut-o în dezbaterea televizată, deşi avusese loc un exerciţiu de sinceritate. Spre mâhnirea colegilor mei, aţi făcut-o şi azi când eraţi aşteptat dimineaţă la radio pentru o dezbatere. N-aţi mai venit. La ora la care scriu aceste rânduri, ei încă vă aşteaptă.

Înşiraţi, în schimb, cuvinte încrezătoarea, pline, imbatabile, cu grandoare. Spuneţi întotdeauna DA cu o siguranţă desăvârşită. Eu sunt filolog, domnule Geoană. Nu ştiu dacă puneţi vreun preţ pe această pregătire, dar ceea ce vreau să indic este că m-am aflat mult mai aproape de litere decât vreodată de funcţii ori privilegii. Şi pot să discern că tonul ferm e cu adevărat genial dacă el poartă cu sine un conţinut. Ideile pe care le exprimaţi spontan sunt strălucitoare, am mai scris aici despre asta, dar fie exprimă fantasmagorii inaplicabile, fie nu vă aparţin. Să vă dau un exemplu. Cel mai recent..

În discursul final, cu care aspiraţi să ne deveniţi preşedinte, domnule Geoană, aţi citat un tânăr care a părăsit România. “Am avut ocazia [...] să le spun tinerilor că voi încerca să scot din gândirea noastră ceea ce spunea un tănăr care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza ţării, ci din cauza răului pe care îl scotea din mine” Acest român pe care-l citaţi cu aplomb şi în necunoştinţă de cauză e un prieten al familiei mele. Se numeste Adrian Stanciu, are blog şi vă anunţă public astăzi că faceţi parte din gaşca celor care i-au drenat orice urmă de speranţă în România. Iar pe 6 decembrie va vota cu Băsescu.

Am remarcat şi pe această cale că, în lipsa convingerii că puteţi câştiga alegerile singur, apelaţi la oameni care să vă pună proptele. Dar nu îi şi apreciaţi sincer. Asta e trist. Johannis a dat semnale că şi-ar dori să se întoarcă grabnic la primărie. Ironia e că nici pe Vanghelie, care a muncit mult să vă facă propagandă, nu-l apreciaţi. Îl ţineţi ascuns în momente decisive, deşi domnia sa vă admiră, în felul său, pentru că vă exprimaţi frumos.

Aţi privit în aceste zile şi jurnalişti care par a vă susţine. Se poate să aveţi şi dumneavoastră mari rezerve că o fac din convingere autentică. Mai degrabă pentru că au familii, copii şi vor să-şi păstreze joburile. Până la urmă, a face sacrificii pentru un copil sau un părinte bolnav e o virtute în sine, nu are nevoie de justificări. Dar asta nu vă sensibilizează în niciun fel, domnule Geoană? Pesemne că nu, câtă vreme vi se recita partitura. Nu doar ca jurnalist, dar mai ales ca om, am profunda convingere că, în orice domeniu ai interacţiona cu ceilalţi, nu poţi pretinde obiectivitate, dacă nu eşti mai întâi sincer. Nu poţi fi imparţial, dacă încurajezi minciuna. SOV a făcut un exerciţiu de sinceritate. Dumneavoastră nu v-aţi cerut nici măcar scuze.

Vă mărturisesc că mi-e teamă, domnule Geoană, că sunt pe cale să revin într-o Românie în care nu profesionalismul face carieră, ci falsul, poza, slugărnicia. Am trăit acele vremuri şi nu am putut să performez. Dar Realitatea TV mi-a fost, în toţi aceşti cinci ani, cea mai sublimă formă de libertate. Şi pentru acest lucru, mă înclin.

În două zile, aţi putea deveni preşedinte şi risc într-o partidă aparent pierdută. Dar o fac cu demnitate, cu bună-credinţă şi convinsă că votul acela nu mi-l poate nimeni plăsmui. Acolo, în cartierul meu, la şcoala unde în pauze aleargă suflete pline de sinceritate, eu nu voi putea gira nici gargara, nici ipocrizia. Oricât de grele ar fi vremurile care ne-aşteaptă.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Absolventă a Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti şi masterand în Lingvistică, mi-am început activitatea în presă în biroul BBC România
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!