RSS Feed

Scurte: Brâncuşi, LGBT şi Cioloş. Mulţam, patroane

vezi toate articolele de
25 Jul 2016 la 13:39 2 comentarii 1073 vizualizari.

Brâncuşi. Mai zvâcneşte din când în când acţiunea “poporul român îşi trage un Brâncuşi”. De data asta cu un desen al lui Perjovschi şi cu ideea simplă că, dacă trei milioane de români dau câte doi euro, treaba e ca şi rezolvată.

Eu aş răspunde cu un grafic pe care l-am mai dat pe aici, furnizat de Cristian Socol, cel cu veniturile brute ale românilor.

Să-i spunem lui Perjo să facă un desen după graficul ăsta şi după alte evenimente de achiziţii istorice. De exemplu când doamna SRI de la BCU s-a apucat să cumpere caietele lui Cioran. Dintr-o dată a răsărit afaceristul cel bun care a dat 400.000 euro – o firimitură din afaceri deştepte în energie – pentru caietele tip moaşte. (L-am văzut recent şi pe şeful unei case de licitaţii, Patapievici pe numele lui, făcând la televizor un soi de teleshopping cu un carneţel tot de-al lui Cioran, nu ştiu ce-au mai găsit, listele de cumpărături sau aşa ceva.) Oh, artă-business-serviciisecrete. Catharsis curat.

Niciodată ruptura nu a fost mai clară. Artiştii şi intelectualii României de azi ţintesc strict decila cea mai din dreapta. Atunci cînd ajung la alte decile o fac doar ca să ia, dar fără “compromisuri” tematice. (Priviţi la inflaţia de serbări şi evenimente culturale cu bani de la autorităţi locale, câte dintre ele chiar au relevanţă, câte sunt atârnări penibile.).

Prea multă cuminţenie sforăitoare în artele româneşti, asta e problema.

LGBT şi Cioloş. Nu văd atâta zgomot pe cât ar trebui în legătură cu teribila ipocrizie a guvernului Cioloş, puternic oengizat, cu drepturile omului în gură mereu, cu pretenţii de progresism. Poziţia trimisă la CCR a fost clar anti căsătorii gay, cu o justificare penibilă. A fost formulată de Ministerul Justiţiei, a fost semnată de Cioloş, deci să n-aud scuze de alea că de fapt erau nişte pokemoni care au redactat în secret foaia.

Mă aşteptam de la politicieni oldschool care au de jucat tontoroiul popular (vorba aia, le e frică să se ia de bănci, business, sunt cumpăraţi de temiricine, deci tot ce pot face e să dea în gay, romi şi şomeri), dar nu mă aşteptam de la unii care au făcut carieră pe bani grei europeni smulşi din “drepturi”. Era de prevăzut că vom avea o forţă conservatoare cu rădăcini fix în “drepturile omului”, dar numai drepturile care ne convin şi care ne întăresc CV-urile.

Faptul că (cu foarte puţine excepţii) tunurile societăţii civile au rămas tăcute, ne arată în ce hal de băltoacă reacţionară se scaldă rentierii din fonduri europene. Mai mult, guvernul tehnocrat e plin de promisiuni pentru tot soiul de organizaţii “pe drepturi” care par dispuse să ţină ciocul mic pentru cine ştie ce băgare în seamă de la guvern.

Faptele ne spun aşa: că în timp ce avem abureli precum prezenţe ale figurilor guveramentale la Pride şi în timp ce fac declaraţii simpatice, acest guvern dă o declaraţie negru pe alb că căsătoriile gay nu sunt bune pentru popor (vezi şi comentariul lui Domnişoru). Şi mai vedem că să dai în Biserica Ortodoxă sau în românul needucat şi anti-gay devine mai strategic decât să dai în ăştia care-s şi plătiţi / sau care au fost plătiţi să apere drepturile tuturor şi care acum tac chitic şi lovesc la temelie.

Cu cât e mai grasă felia financiară pentru societatea civilă, cu cât oengismul a ajuns la putere, cu atât mai mari apatia şi oportunismul văd. În ritmul ăsta o să avem şi interzicerea avortului cu oengiştii la putere…


Merci, patron

E un film excelent despre cum un ziarist de la Fakir, o publicaţie care a avut o importanţă mare şi în agitarea spiritelor în ultimul an în Franţa, ajută o familie să nu-şi piardă casa şantajînd patronul unei multinaţionale de lux. Filmul va fi proiectat şi în Bucureşti mâine. E foarte tare.

Două chestii printre multe altele:

  • o discuţie înregistrată pe furiş cu un şefuleţ de la firma de securitate a companiei ne arată un punct interesant: ăstora le e mai frică de agitaţi puţini dar buni decît de marile ziare şi marile partide. Să băgăm la cap. Sau măcar să sperăm.
  • E de-a dreptul deprimant efortul pe care-l fac oamenii ca să obţină un job cu contract pe perioadă nedeterminată la un supermarket. Şi asta în Franţa, unde mai ai un sindicat, mai ai publicaţii alternative vioaie… Deci să ne deprimăm româneşte.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


2 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!