RSS Feed

Şi-a pierdut presa aura? Asta e întrebarea, da?

vezi toate articolele de
17 Mar 2010 la 19:25 un comentariu 1716 vizualizari.

Atunci răspunsul este nu. Nu-şi putea pierde ceea ce nu a avut vreodată. A avut distanţă, în sensul că între ea şi public nu a existat corecţie, a avut un moment favorabil, a avut o mulţime de avantaje de context – vorbesc de presa de după 89. Dar aură nu a avut din simplul motiv că nu a avut nimic sfânt. A fost unul din păcătoşii mutanţi ai acestui interval pierdut, un organism cu tare, care a crescut de capul lui în supa primordială. Acum, supa s-a răcit şi lumea a descoperit fast food-ul.

De ce-i merge presei scrise prost? Sar peste şirul comun al explicaţiilor: criză economică, schimbarea modului de viaţă, modificarea tabieturilor de lectură, apariţia internetului şi a jurnalismului popular, micromonopolurile patronale, defecţiunile etice ale jurnaliştilor, mediatizarea falselor modele, criza noii generaţii. Ele nu sunt cauze, sunt elementele descriptive ale unui moment. Presa scrisă merge prost din cauza propriei prostii.

Spun că nu există în primul rând o criză a presei, ci o presă care nu ştie să facă faţă unei crize. Criza nu e a ei, e o criză globală, a unei societăţi surprinse de propria creştere, prea rapidă pentru viteza ei de gândire. E ca o epidemie de gripă care ucide periodic un număr de indivizi, de data asta ceva mai mulţi. Nu gripa e periculoasă, ci faptul că pentru tratamentul ei de avarie nu ştim să folosim decât acelaşi nurofen.

De aceea, cred că trebuie vorbit despre singura lipsă majoră a presei: lipsa de inteligenţă-talent-creativitate. A face jurnalism în accepţia prostească şi profund românească a termenului înseamnă a scrie. Odată scris, cuvântul se încarcă cu solemnitate şi adevăr, creşte, capătă greutate şi acoperă, cu statura lui tipgrafică, propria neimportanţă. Presa de după 89 a însemnat oameni oarecare care au scris neobosit şi interminabil. Presa de după 89 e, în esenţă, un atac de grafomanie generală, o inflaţie de amatorism intelectual, mândră de sine şi de efectele sale. Presa de după 89 a fost refugiul oamenilor marginali. A fost un salon al refuzaţilor, un club al oamenilor care n-au reuşit în altă parte. Aici s-au adunat nu doar entuziaştii de mâna a doua, dar şi leneşii şi banalii societăţii. Ştiu ce spun, fiindcă fac parte dintre ei. Această presă nu şi-a rafinat decât arareori vocea, nu şi-a căutat aproape niciodată formule noi, nu şi-a stors deloc creierii, n-a avut decât rar graţie, umor, inventivitate, talent.

Suprasaturată de sine însăşi, presa “clasică” piere azi pe mâna ei. Acolo unde e prostie, etica e o scuză convenabilă. Universităţile care produc jurnalişti români produc rebuturi. În douăzeci de ani am intervievat sute. Oameni slabi, dezorientaţi, goi, comozi. Jurnalismul “de sclipire”, jurnalismul-spectacol, cere o formaţie specială. Cere un tip de aplicaţie pentru creativitate, o anume înzestrare intelectuală, uşurinţă culturală, nonconformism. Dacă nu creezi forme noi, dacă nu surprinzi şi dacă nu-ţi modifici produsul mai rapid decât se plictiseşte destinatarul lui, atunci nu freamătă nimeni să te recitească.

Una din temele zilei e că ziaristul nu poate scrie liber. Patronii de presă, finanţătorii produsului, îi îngrădesc exprimarea. Ăsta e un lucru grav. Împotriva lui, jurnalistul poate lupta cu ajutorul propriei demnităţi: protestând, demascând, făcându-şi sindicat, dându-şi demisia, aruncându-se pe geam şi altele.

Atât că cititorului puţin îi pasă de frământările altuia. El e cel care dă banii pe ziar, aşa că are altă întrebare de pus. Întrebarea pe care o pune cititorul e următoarea: bine, bine, dar atunci când nu te împiedică nimeni, poţi să uimeşti pe cineva? Poţi în afara bietei tale mărgici editoriale să străluceşti un pic? Poţi să faci din ziarul ăla monoton, din dialogul ăla plicticos, din interviul ăla mort, sau din litania aia autoerotică ceva care să mă facă să te admir? Că dacă nu, de ce să mă deranjez până la chioşc?

Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar situaţia seamănă întrucâtva cu drama scriitorului român în comunism: plin de talent subânţeles, scriitorul român era împiedicat să publice capodopere şi toată lumea aştepta, după uciderea dictatorului, să explodeze literatura de sertar. Lumea a tot aşteptat, dar ce să vezi? – capodoperele n-au mai ajuns la întâlnire.

Pe de altă parte, superficialitatea jurnalistului e un sindrom global. În urmă cu ani, am făcut stagii în templele presei franceze: Le Figaro, Le Monde, La Croix şi Le Parisien. Am reuşit chiar să pătrund în Le Canard enchaîne, olimpul presei satirice. În 2004, am petrecut o saptămână la The Guardian. Şi peste tot am avut senzaţia că sunt la Casa Scânteii. Să ne înţelegem: jurnaliştii lor sunt cu mult mai informaţi, mai civilizaţi, se spală mai des şi, spre deosebire de ai noştri, vorbesc engleza şi franceza corect. Dar ca şi ai noştri, sunt oameni sub condiţia intelectuală a profesiei, instalaţi într-un orgoliu supradimensionat. Ca dovadă, şi la ei presa scrisă are probleme :)

În concluzie, cred că revenirea presei scrise nu ţine de colapsul economiei, ci de criza inteligenţei. Brandurile se sting pentru că nu există idei de a sufla în jăratec. Şi, după douăzeci de ani, cititorii s-au prins. Fără să ştim că e un lucru înţelept, colegii mei şi cu mine am decis, în ‘90, să nu facem presă “tradiţională”. N-am făcut, fiindcă n-am ştiut. Şi aşa s-a născut Academia Caţavencu, un fel de presă şi ceva în plus. Acest ceva exprimă, cu o aproximaţie bună, lipsa majoră a presei scrise româneşti.

Acest text e un răspuns la leapşa lui Comănescu.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
director editorial al trustului Realitatea-Caţavencu
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!