RSS Feed

Şi dacă Iohannis? Şi dacă Ponta? Scenarii cu marii inamici. Şi EXCLUŞII

vezi toate articolele de
04 Nov 2014 la 13:47 21 comentarii 2610 vizualizari.

Am început cu o “revoluţie la televizor” în ‘89 şi continuăm să o reproducem ca pe nişte saturnalii la fiecare alegeri prezidenţiale. Problema cu “revoluţia de televizor” e că se lasă cu mulţi morţi, că nu e doar o ficţiune. Şi atunci şi acum, la televizor rama era dramatică şi eroică, realitatea era cu sînge şi haos. Televizorul şi facebookul  mai nou refac ritualic luptele pe viaţă şi pe moarte.

În realitate, o univocitate în abordare politică face în continuare victime economice, adînceste inegalităţi, sărăcie. Oricît s-ar chinui s-o facă pe adevrsarii de moarte, oricît ne vor împuia capul nişte pretinse elite cu antifesenismul lor,  sîntem într-o situaţie de imposibilă alegere – niciodată în perioada postdecembristă finaliştii la prezidenţiale n-au semănat mai mult, ne-o explică excelent Florin Poenaru.

Şi dacă cîştigă Iohannis?

Să zicem că va cîştiga Iohannis? De unde ştim că vom şi avea un premier nou? E capabil Iohannis să negocieze noi forţe în parlament? De unde ştim că nu se va mulţumi cu un nou pact de stabilitate gen Ponta-Băsescu? Pare foarte probabil, de ce nu discutăm şi astfel de posibilităţi? Dacă acel pact Băsescu-Ponta va fi de fapt perpetuat de marile blocuri partinice cît se va putea?

Să zicem că reuşeşte KI să-şi pună un nou premier. Ştiu că nu prea se citesc programele candidaţilor. Eu am făcut-o.  Iohannis nu va aduce vreo schimbare perceptibilă. Ambele programe, şi la Ponta, şi la Iohannis sînt în aceeaşi zonă: centru-dreapta.

Cînd nu ai alternative reale, te atîrni de retorică. Retorica anticorupţie rămîne de bază. Dreapta îţi va explica acum că PSD înseamnă nenorocirea DNA-ului. Nu cred asta. Ponta e de doi ani la guvernare şi tentativele de protejare a unor corupţi au fost mai curînd comicării de ochii baronilor. Dublul limbaj exasperant l-a practicat şi cu ai lui, nu doar cu noi. Culmea e că dublul limbaj a protejat DNA. De cealaltă parte, întîrzieri nepermise au apărut în investigarea unor milionari suspecţi, a unor afaceri suspecte din aripa Băsescu.

Sînt de acord că lupta anticorupţie e importantă, dar văd că depolitizarea a mers exact în sens invers. Anticorupţia e un soi de capsulă istorică pe care Traian Băsescu o lasă dreptei în grijă. Şi Kovesi şi conducătorii apolitici par să aprobe fără probleme că autorităţile conservatoare sînt garanţii europeni ai anticorupţiei.

Şi dacă iese Ponta?

În avîntul oportunist nu m-ar mira nici măcar să-l propună pe Iohannis premier. Glumesc. Însă e extrem de iritantă tîmpenia cu Tăriceanu şi continuarea USL-ului, un scneariu iubit de Antena 3.

PSD e orbit de un rezultat bun şi nu vede că de fapt votanţi tradiţionali au absentat la vot sau au venit în număr mult mai mic. Cînd îi tot tragi cu investitorii şi cu diverse categorii privilegiate îţi pierzi electoratul. Ponta crede că poţi să cumperi pe rînd feliuţe din “plăcinte” demografice şi sociale. Şi apoi plăteşti dublu mari investitori ca să-i calmezi. Atîta meschinărie este iritantă pentru cei care se văd totuşi reprezentaţi de social-democraţie, nu de struţo-cămile tonyblairiste.

Aşadar, să zicem că iese. Îl pune pe Tăriceanu premier sau pe Maior sau vreo altă surpriză “tehnocrată”. Intenţia e clară: nu PSD. De ce oare? Ăsta e mesajul de campanie, poate vrea să mai păcălească alegători centru-dreapta, spun unii. Eu cred că el sincer urmează linia Renzi-Hollande, social-democraţie mai de dreapta (haha), reţetă dezastruoasă pentru electorii stîngii.

Ponta va urmări să capete, după reţetă Băsescu, total sprijin extern, oricît va urla dreapta, de aia e interesat să susţină şi DNA, ca probă de cuminţenie. Acum am văzut că tot urlă cu românii şi cu “nu ne spun ei ce să facem”. Se va calma instant după vreo reacţie mai serioasă de afară. În PSD se bat şi acolo nişte facţiuni, teza tehnocratului vine puternic din tabăra Ghiţă. Le va trebui alt tehnocrat decît Maior, după tot scandalul cu serviciile de lunile astea, va pica puţin aiurea. Dar atît.

Maior ar provoca mai multe urlete de nemulţumire la Antena 3 decît la B1. Tăriceanu e puţin probabil în alt rol decît acela de “Boc”, cu un preşedinte foarte activ. Poate Ponta vrea să fie extrem de jucător. MI se pare însă că, spre deosebire de Băsescu, e avid după unele privilegii oferite de putere, nu e înnebunit de puterea în sine, de pîrghii, de crearea unor mecanisme extra-constituţionale de influenţă.

Astea ar fi scenariile şi urmările. Sigur, dreapta va striga că asta e scenariu tip “aceeaşi mizerie” deci ţin cu Ponta. Nici vorbă. E doar situaţia asta ciudată pe care o păţesc unii jurnalişti de alegeri: că nu iau bani nici nu primesc salariu ca să fiu isteric şi nici n-am vreo pornire personală de vreun fel (nici n-am vreun loc căldicel de păstrat, nici nu vreau să încremenească status quo-ul la infinit prefăcîndu-mă de alegeri că am înfruntat Apocalipsa).

Concluzii. Oricît vor urla unul la altul, va fi din ce în ce mai greu să vinzi un “război politic”. Iohannis putea fi la fel de bine premierul lui Ponta sau invers. Nu există între ei diferenţa Băsescu-Năstase, Iliescu-Constantinescu. Cum zicea Florin Poenaru, am atins starea paradisiacă de sistem bipartit care conservă liniştit privilegiile, visul american.

EXCLUŞII

Nu doar românii din străinătate sînt excluşi de la vot. În primul rînd, trebuie să înţelegem că mulţi dintre ei sînt excluşi social oricîte secţii am pune în străinătate. Mulţi n-au chef să se arate, mulţi lucrează în semisclavie, mulţi nu-şi permit excursii electorale.

Apoi, cei care au ceva bani şi ar vrea să voteze nu apar ca lumea în statistici. Noi doar vedem zone părăsite în România, realitatea ne scoate ochii cum ar veni, dar instituţiile statului insiste cu liste electorale absolut ridicole în care mai avem puţin şi avem mai mulţi cetăţeni cu drept de vot decît populaţie efectivă (numărate şi aia aiurea la ultimul recensămînt). Informaţiile astea costă, România nu a mai cheltuit nimic nici măcar ca să ţină evidenţe corecte ale propriilor cetăţeni. De la aceste simple cheltuieli încep abuzurile asupra cetăţenilor.

În ţară abuzul împotriva cetăţenilor cu dizabilităţi continuă fără probleme la fiecare alegeri. Iar proprietarul e sfînt! Dacă n-ai casă e greu să-ţi faci acte cu locul în care stai – şi uite aşa ai în Bucureşti sute de mii pe dinafară. Cel mai bine o spune Ciprian Şiulea pe facebook:

ca să punem puțin în perspectivă isteria absurdă cu votul diasporei care mătura mass-media, ambasadele străine și orice altceva (absurdă deoarece la alegerile ăstea au votat mult mai mulți decît la ălea din 2009, organizate de PDL): statul român, indiferent de guvernare, nu e în stare să ofere drept de vot nici unei categorii imense de cetățeni aflați în țară, cum ar fi persoanele cu dizabilități locomotorii. sau am putea să ne gîndim la faptul că, deoarece condițiile în care îți poți face act de identitate în orașul în care locuiești sînt absurde dacă nu ești proprietar, pe lîngă studenți și turiști sînt multe sute de mii de oameni care trebuie să voteze ca turiști, pe liste speciale, în orașul în care stau de ani de zile. dar, mă rog, cine să se gîndească, dați-i înainte cu isteria.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!