 | Simion gramaticulvezi toate articolele de Liviu Antonesei22 Dec 2009 la 01:24 130 comentarii 1994 vizualizari. |
Fără preludiu politic!
M-am învăţat minte! În veci nu voi mai amesteca literatura de ficţiune şi comentariul politic în aceeaşi postare. Mai mult, am decis să prelungesc experimentul literar pînă trec Sfintele Sărbători, poate pînă cînd revin, plin de forţa poloneză, pe care o vampirizez fără scrupule, în “eterna, fascinanta, mereu surprinzătoarea şi fabulospirituala” noastră ţărişoară. Povestirea de azi a apărut în Semnele timpului, volumul de debut din 1988, reeditat acum doi ani pe www.liternet.ro, şi a fost reluată în La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi în ediţie definitivă, EuroPress Grup, 2007.
Simion gramaticul
Simion era în cel de-al nouăzecişioptulea an al vieţii şi boala-l ţinea culcat. Mîhnirea îl cuprinse neagră şi apăsătoare, căci simţea că nu-şi poate împlini destinul proorocit de ursitoare la naşterea sa. Ai lui, din tată în fiu, fuseseră neştiutori de carte, păstori păscîndu-şi turmele prin munţii şi cîmpii, mai degrabă după mersul stelelor şi alte semne decît după scripturi şi solii scrise. I se proorocise că va umple vechiul cufăr fieruit cu scrierile sale şi că nu se va stinge din viaţă înainte de a trece suta de ani. Dar asta fusese de mult, de multă vreme… Acum, zăcea-n pat, cu mîna dreaptă închircită, sfîşiindu-se de durere numai la gîndul de a lua pana între degete. Gîndul îi zbura la deşărtăciunea lumii, la iluzia judecăţilor despre viitor. Înclină din cap către portretul Stagiritului şi i se păru că poate percepe un zîmbet uşor pe hîrtia îngălbenită a acestuia. „Cei vechi ştiau totul“, murmură el pentru sine.
Încercase şi cu mîna stîngă, dar nici aceasta nu voise să-l asculte. Dăduse vorbă pentru un scrib căruia să-i dicteze, dar ştiutorii de carte erau mai greu de găsit în singuratecul ţinut chiar decît semnele vizibile ale divinităţii. Trebuia să încheie Tractatus sive Liber… împotriva ereziilor bogomile, iar Cartea despre Nume, pe care o începuse şi o părăsise în mai multe rînduri, era pe cale de a se lumina în ramificaţiile ei cele mai subtile şi îndepărtate. Şi, tocmai acum, puterea mîinii îl părăsise, fapt ce-i prilejui un lung şi trist monolog despre minte şi trup, rămas din nefericire în starea de vorbire însingurată, murmurată, neauzită.
Zilele treceau una după alta şi, parcă şi mai lungi încă, nopţile. Simion privea tavanul chiliei şi-şi amintea anii trecuţi în studiu, conversaţii şi meditaţie: seminarul din oraşul lui Constantin, Universitatea padovană, popasurile la papistaşii din Lwow şi Cracovia, cele treisprezece polemici împotriva căilor greşite, care trebuiau să triumfe copleşitor şi definitiv în Tractatus.
Încercă să mişte mîna dreaptă şi observă că aceasta îl ascultă. O îndreptă grăbit către pană şi mîna i se chirci din nou. Aşteptă puţin şi întinse mîna către pahar. Îl duse la buze neştiind ce să mai creadă. Luă din nou la cercetat tomurile legate în piele de viţel de un an, cu catarame şi chingi metalice, aurite. Le răsfoi prin locuri de-acum ştiute, nu găsi nimic despre ciudata maladie ce-i paraliza voinţa scriptoricească. Nu era lingoare, dimpotrivă se simţea în plină putere, mintea i se concentra cu uşurinţă, vocea îi răsuna oricît de tare ar fi voit. Numai mîna, numai mîinile, şi numai… Nu înţelegea nimic. Dacă încerca să prindă un beţişor oarecare, o carte, paharul, o monedă veche, mîna îl asculta; putea chiar să numere filele cărţilor trecîndu-le repede printre degete. Când încerca însă să apuce pana, mîna se strîngea şi dureri insuportabile îi chinuiau braţul pînă către umăr, degetele se încovoiau, tremura din tot corpul şi o transpiraţie rece îi luneca pe sub cămaşă, pe spatele slab, uşor încovoiat.
Primise cîteva epistole din ţinuturi îndepărtate, Johannes Curtius din Silezia îi solicita competenţa într-o problemă de ascuţită erudiţie orientală, un învăţat de la Athos îi cerea părerea despre manuscrisul ultimei cărţi pe care i-l trimisese de aproape trei luni. Nu le putuse răspunde, mîna nu-1 asculta, simţea că se rup legăturile cu Înţelegerea, că rămîne tot mai singur şi mai neputincios. Şi nici măcar nu reuşise să lase un învăţăcel în urmă, toţi veniseră, se speriaseră de imensitatea sarcinilor şi plecaseră care încotro. Bogdan nu voise să respecte stadiile, se aruncase fără zăbavă în lucru, nu respecta orele de odihnă şi masă şi se pierduse, intoxicat de plumb şi de praful cărţilor, cu mult înainte de vîrsta bărbăţiei depline. Era singur, în urma lui, 98 de manuscrise acoperite cu mărunte litere negre şi roşii, dar însemnătatea lor era derizorie – simţea, ştia asta – faţă de cele două încă nescrise. De la Parmenide eleatul şi de la Stagirit şi de la prezbiterul Ioan nu se mai spusese ceva cuminte despre Cuvînt, iar Tractatus-ul trebuia să stabilească pentru întreaga eternitate şubrezenia argumentelor bogomile, virtutea adevăratei căi. Iar el, singur, neputincios şi trist, nu-şi putea striga adevărul, nu putea striga adevărul, pentru că nenorocita de mînă nu voia să-l mai asculte, se chircea ca un vrej de vie ori de cîte ori încerca să apuce pana.
Era noapte. O lampă cu seu de oaie şi cîteva lumînări luminau chilia, lăsînd în umbră colţurile încăperii. Simion îşi ţintuise privirea într-un punct al tavanului, iar gîndurile îi rătăceau în voie. Trecutul îşi trimitea iar umbrele în memoria sa vie şi cuprinzătoare… Era la Padova, învăţăcel îmbrăcat în lunga haină a Universităţii. Alexis cel Tînăr şi Jean le Franc îl întrebaseră dacă ar putea scrie fără mîini. Îşi aminti cum se lăsase legat cu mîinile la spate şi cum, apoi, prinzînd pana între dinţi scrisese pe foaia de pergament: „Răsăritul şi Apusul sunt cele două chipuri ale lumii. Ele fac una, pentru că vîntul cel rece vine dinspre Miazănoapte“. Ceilalţi rîseseră nepăsători, Alexis şi Jean îşi prinseră centurile una de cealaltă jurînd să nu se mai despartă niciodată, iar Simion, îşi aducea acum aminte, căzuse pe gînduri întrebîndu-se ce voiau să spună acele cuvinte ce-i veniseră pe neaşteptate… Cîntaseră cîteva cîntece goliardice din foile primite de la mănăstirea Beuren şi plecaseră la culcare. Frumoase vremuri, gîndi Simion, tare frumoase şi nepăsătoare, deşi nu ieşea din sălile Universităţii şi din cele ale Bibliotecii ducelui măcar opt-zece ore pe zi.
Acum, acum ştia. Bătrînul, cu ochii umeziţi de emoţia vie a amintirii, se ridică şi-şi aduse masa lîngă pat. Se aşeză pe margine şi, cu pana între dinţi, începu să scrie. Pagină după pagină, teancul din stînga mesei se înălţa, se înălţa cuprinzîndu-i gîndurile, dînd voinţei sale scriptoriceşti soliditatea stîncilor înconjurătoare. A trecut o vară şi apoi o iarnă. Cînd a fost din nou vară, Tractatus-ul era încheiat şi trimis pe micii măgăruşi spre locurile unde sălăşluiau bărbaţii Înţelegerii. Îl tipărise singur la mica presă manuală prin care trecuseră şi celelalte scrieri ale sale.
Simion era, acum, aproape orb. Apropierea prea mare de foaia de pergament, vîrsta, îi secaseră privirea. Dinţii îi căzuseră, iar pana o ţinea între buze înţepenind-o cu ajutorul limbii de cerul gurii. Încet, încet, a pornit la elaborarea Cărţii despre nume. A fost puţin mirat să constate că între vorba propriu-zisă şi înţelesul ei nu părea să se afle vreo legătură justificată prin ceva de necontestat. Începuse chiar compunerea unei limbi noi, în care cuvintele urmau să aibă înţelesuri cu totul deosebite cu cele din oricare limbă cunoscută. Văzînd că nu este nici un lucru imposibil, dar nici unul foarte uşor de împlinit, a renunţat. Vîrsta nu-l dezobişnuise să ocolească linia de mijloc, lucrurile călduţe, cele pe care oricum le-ar putea duce la capăt oricine în afara sa. Nu era nici un semn de mîndrie aici, ci numai o corectă şi economică manieră de înţelegere a diviziunii muncii spiritului. Sau, cu un proverb ce-l ţinea minte încă din copilărie, omul potrivit la munca potrivită.
A venit din nou iarna. După ce s-au topit zăpezile, pe cînd iarba de-abia ieşise iar mugurii copacilor începuseră să plesnească, doi învăţăcei trimişi să-şi facă ucenicia pe lângă el, doi învăţăcei pe care atît îi aşteptase, l-au găsit nemişcat, mort, cu pana între buze. Cearşaful lunecase de pe el, cămaşa-i era descheiată larg la gît, ochii deschişi şi goi. Din călimara de bronz, răsturnată, cerneala se scursese în linii neregulate pe cea din urma foaie. Cu mare greutate se mai puteau citi cuvintele unui straniu bun rămas adresat acestei lumi: „Simion… 100 de… cărţi… gata, plec…“. Iar sub pată, scrisă probabil cu ultima suflare, cu ultima picătură de viaţă, această sentenţă finală şi enigmatică îşi transmitea mesajul către întristaţii învăţăcei: „Cînd gura vorbeşte cuvinte care se păstrează în corporalitate, ea lasă urme care rămîn“.
Tinerii învăţăcei au citit şi au recitit mesajul. Cu două hîrleţe au săpat groapa, l-au coborît în ea murmurînd o scurtă rugăciune. Au tăcut cîteva clipe lîngă mormînt şi apoi au plecat să pregătească măgăruşii pentru drum… Înapoi? Înainte? Nu erau nici trişti, nici veseli, numai goi şi tăcuţi cum se întîmplă în ceasurile de mare cumpănă. Soarele era la amiază.
Septembrie 1978, în Iaşi
Costi Rogozanu azi la 16:59 |
Cu Victor Ponta s-au strîns deja destule: rămîne principala problemă a noii legi electorale. [ citeste mai departe ]
Tudor Darie azi la 15:27 |
Așa a fost să fie ca eu să fiu persoana responsabilă din partea Guvernului pentru susținerea [ citeste mai departe ]
Iulian Leca azi la 15:15 |
Altfel, imi imaginez ca multi vor vota cu mana taiata. Ce vremuri.... macar odata cineva ameninta ca [ citeste mai departe ]
Laura Cernahoschi azi la 12:30 |
Update: Grăjdan a fost demis. De aici semnul întrebării din titlu. Oricum, încă o lovitură de [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu azi la 10:16 |
A cotit cu dibăcie Băsescu la întrebarea ziariştilor dacă se mai întîlnesc cu el la [ citeste mai departe ]
Irina Zamfirescu 23 May la 16:13 |
Bucureștiul pare că ar fi inepuizabil. Construcții P+inifinit, spații verzi transformate în [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 23 May la 15:30 |
Uninominalul pur, în forma adoptată ieri de Parlamentul României, e o mare mizerie. Argumentele [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie 23 May la 14:29 |
Legea privind sistemul electoral majoritar uninominal a trecut ieri de Camera Deputaţilor, după ce [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 23 May la 14:22 |
Ce e în neregulă cu POSDRU? Am tot fost avertizaţi că face Comisia Europeană verificări. [ citeste mai departe ]
Laura Cernahoschi 23 May la 12:10 |
Apare doar la emisiuni cu Gâdea, Alesandra Stoicescu sau duminicale de cancan, unde nu i se vor [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 23 May la 10:00 |
Uninominalul pur şi dur la care a visat Traian Băsescu pe vremea cînd era pe val s-ar putea [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu 23 May la 09:54 |
From Romania with Art,
25 mai, ora 21.30, Grădina Verona
Pe 25 mai, de Noaptea Albă a Galeriilor, [ citeste mai departe ]
Iulian Leca 23 May la 04:30 |
Cea mai mare critica adusa sistemului electoral ce tocmai a trecut si de Camera Deputatilor e ca [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 22 May la 22:27 |
Prima lună de după o căsătorie este numită ”luna de miere”. Prima lună a [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 22 May la 19:36 |
… s-au inmultit atacurile impotriva lui Basescu pe ultimul front ramas disponibil – [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 22 May la 18:11 |
Astăzi USL a demonstrat că tot ceea ce a spus în ultimii cîţiva ani împotriva PDL nu a fost [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie 22 May la 14:19 |
Premierul Victor Ponta şi ministrul afacerilor europene Leonard Orban au anunţat ieri că [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 22 May la 12:06 |
Monica Macovei susţine că guvernul Ponta, despre care premierul spune că e cel mai curat, e cel [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 22 May la 04:22 |
Întrebat despre participarea financiară a României la achiziționarea de către NATO a unor [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 21:55 |
Nişte fapte. Traian Băsescu s-a întîlnit ieri cu vice-preşedintele Chevron, compania care vrea [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 19:43 |
Nu mai e doar o impresie de început de campanie. Ci o confirmare: Emil Boc a evitat până în [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 21 May la 19:05 |
În ţara în care Eminescu, Creangă, Caragiale şi Preda n-au fost absolvenţi ai vreunei [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 18:20 |
Useliştii au început ofensiva de vară puţintel mai devreme, presaţi de calendarul [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 15:38 |
Alegerea dintr-un tur a primarului generează tot felul de efecte secundare. De exemplu, negocierea [ citeste mai departe ]
Stelian Tănase 21 May la 12:17 |
Traian Băsescu aflat la Chicago, printre români, a profitat că se afla departe de casă şi [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 11:00 |
Am văzut și români care (încă) îl iubesc pe Traian Băsescu. E drept, nu în România. Trebuie [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 10:03 |
Şi ducîndu-se dumnealui Traian sin Băsescu la sfat în cele străinătăţi l-au însoţit alai, [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 20 May la 15:44 |
Săptămîna asta cele mai discutate probleme au fost cîinii vagabonţi, curăţenia oraşului, [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 20 May la 12:38 |
Fostul ministru german al apărării a ieşit din politică şi a pierdut titlul de doctor în urma [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 20 May la 10:15 |
Înainte de începerea festivităților de lansare a candidaților USL la Consiliul Județean și [ citeste mai departe ]
| 1Debarasarea de BalabanNoi ne-am făcut treaba cu el Inspectorul peste inspectori Să-l curăţăm pe bombonel O uscătură fără vreascuri!De el ne-am folosit doar noi Dosarul lui demult zăcea Vreo... | ||
| 2Ce penibili sunteti ca-i cereti ajutorul lui Basescu dupa ce l-ati injurat atatia ani! Si nici acum nu renuntati, pe final de articol! Ei bine, aveti tara pe care ati construit-o cu atata truda. Injuraturile... | ||
| 3After study a few of the blog posts on your website now, and I truly like your way of blogging. I bookmarked it to my bookmark website list and will be checking back soon. Pls check out my web site as... | ||
| 4Adica restauratia e buna DUPA alegeri??? Domne' sunteti penibili, adica, nu va deranjeaza restauratia, va deranjeaza timing-ul!!! Ce urat:(((.... | ||
| 5Mersi mult....pe voxpublica sunt numai deontologi :)))))... | ||
PSD=MAFIA la Victore, lasa restauratia pana dupa alegeri!| 6.....SI GOTIU DACA SE POATE :)))))))))... | ||
PSD=MAFIA la Victore, lasa restauratia pana dupa alegeri!| Mihai Goţiu 11265 citiri |
| Cristian Teodorescu 10974 citiri |
| Costi Rogozanu 9197 citiri |
| Ciprian Domnişoru 4254 citiri |
| Alin Fumurescu 4044 citiri |
| Constantin Creţan 3411 citiri |
| Dorin Tudoran 2922 citiri |
| Elena Vijulie 2789 citiri |
| Iulian Leca 2775 citiri |
| Laura Cernahoschi 2618 citiri |
| Cristian Teodorescu 8 postari |
| Costi Rogozanu 7 postari |
| Mihai Goţiu 7 postari |
| Constantin Creţan 4 postari |
| Iulian Leca 3 postari |
| Alin Fumurescu 3 postari |
| Ciprian Domnişoru 3 postari |
| Dorin Tudoran 3 postari |
| Ciprian Şiulea 2 postari |
| Elena Vijulie 2 postari |
| Mihai Goţiu 61657 citiri |
| Cristian Teodorescu 41314 citiri |
| Costi Rogozanu 38389 citiri |
| Ciprian Domnişoru 18302 citiri |
| Alin Fumurescu 17950 citiri |
| Viorel Dobran 12355 citiri |
| Dan Duca 11290 citiri |
| Constantin Creţan 11170 citiri |
| Elena Vijulie 9414 citiri |
| Iulian Leca 9038 citiri |
| Cristian Teodorescu 30 postari |
| Mihai Goţiu 29 postari |
| Costi Rogozanu 29 postari |
| Alin Fumurescu 11 postari |
| Constantin Creţan 10 postari |
| Ciprian Domnişoru 9 postari |
| Dan Duca 8 postari |
| Dorin Tudoran 8 postari |
| Ciprian Şiulea 7 postari |
| Iulian Leca 7 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Salut literatura prezenta aici. Dar sa mai citim si carti..Sper sa ne mai deschidem si gustul pentru ele.
@Antonesei…vrea sa stiu parerea dv. Com. 174, art. anterior.
2009-12-22 01:54:38 | Raporteaza
@) George
Ce-ar fi de comentat? D-voatra mai puteti avea simpatii politice, eu nu mai pot avea decit masive antipatii politice. Si, totusi, vorbesc ca un om care a trecut prin politica si a cunoscut cam toata floarea cea vestita a politichiei bastinase, de la ultimul secretar de primarie comunala din judetul pe care l-am pastorit si pina la cei trei presedinti post-ceausisti ai Romaniei, cu totii detesatbili, chiar daca motivele sint diferite.
Imi spuneti ca dl. Basescu este un animal politic si nu voi lua asta in sensul antic al termenului – da, este un animal politic, eu as fi preferat insa pentru Romania un barbat politic!
Cam asta ar fi de spus, in ce ma priveste! Poate inca un lucru – daca persoanele sint detestabile, poate ar trebui sa fim atenti la evenimente. De pilda, acum, in prag de criza, as fi preferat un guvern cu sustinerea parlamentara puternica, care ar fi putut fi sau cel condus de Johannis, fie unul condus de Croitoru, nu unul batut de vint. In momentul de fata, nimeni n-ar fi respins un asemenea guvern, indiferent cine ar fi fost presedintele.
De altfel, mi se pare cu totul pagubos sa legam sperantele unei eventuale democratii functionale in Romania de o persoana, oricare ar fi ea, nu de institutii,legi si proceduri. Speranta in persoane providentiale e infantila, retardata si ne tine in loc. Ca oamenii simpli cred asemenea minuni e una, cind cei care se cred luminatorii natiunii cred, de fapt nu cred, dar promoveaza asemenea fantasmagorii, e de rau! Prin ce se mnai deosebeste atunci democratia liberala de regimurile premoderne sau extramoderne (comunism, fascism)?
Asta e singura postare politica pe care o fac la text! Am spus ca ma abtin!
2009-12-22 02:18:33 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
multumesc de raspuns, insa
nu e vorba de simpatii, ci de alegeri.. Ce alte alegeri mi se ofera? Exemplul cu Antonescu si Petrescu a fost ca sa arat ca nu iau nimica de bun, asa cum ni s-a spus.
Deci, nu e vorba de simpatii, ci de imposibilitatea de a face alte alegeri! Exista o a treia varianta si eu nu o stiu?
P.s. literatura imi place, dar cred ca dimensiuni moderate ale textului (nu cea de aici, ci vreo trei articole in urma) sunt mai potrivite pt. acest portal. Ca cea de aici, de exemplu.
2009-12-22 02:39:41 | Raporteaza
@) George
E simplu! Cind nu ai de ales, nu alegi! Chestiile astea cu raul cel mai mic etc sint tot inventii ale politicienilor, sa stimuleze prezenta, pentru ca sub o anumita prezenta, se dilueaza prea tare reprezentativitatea si legitimitatea! Ce era de ales in 2000 dintre Iliescu si Vadim? Pe unul, sigur, cu miinile pline de singe, ori pe altul, cu gura, sigur, plina de rahat? Eu atunci am fost penultima oara idiot in materie de alegeri. Iar chestia e ca daca nu alegi nu ai dreptul sa critici e la fel de falsa – in calitate de contribuabil, si eu sint unul mijlociu!, tu ii platesti pe politruci si administratori si ai tot dreptul sa maturi cu ei de pamint, daca nu-si fac treaba buna.
Si nu ma mai provocati pina nu trec sarbatorile. Nu mai comentez politica pina atunci decit daca trecem de la republica populara/populista la monarhie!
2009-12-22 02:49:53 | Raporteaza
@george hai sa respectam dorinta amfitrionului si sa nu facem politica. Daca vrei o opnie (similara cu a lui LA este in postarea anterioara)
2009-12-22 02:53:23 | Raporteaza
@LA am profitat de un moment de pauza din chestiile cotidiene si am citit pe nerasuflate povestea. Cam complicata cam dramatica dar pare ca are un mesaj. Si anume ceea ce trebuie sa faci , fa-l , indiferent de cate piedici ti se ridica in fata . Iar daca esti din “cei alesi ” sigur vei reusi.
Cum aplicam noi chestia asta in viata cotidiana depinde numai de noi. de aceea sunt unii oameni de succes si alti nu (chiar daca talentati) . Aveam dreptate cu “zicerea” aceea a unui fotbalist. daca nu esti talentat trebuie sa muincesti foarte mult ca sa-l compnsezi, Daca esti talentat trebuie sa muncesti si mai mult. Este chestia care face diferenat in viata (chiar daca daca_nu_nu nu este de acord )
2009-12-22 03:29:50 | Raporteaza
@) Virgil
Daca are un mesaj, cred ca da, acesta este. In alte cuvinte, daca ai un destin trebuie sa dovedesti ca-l si meriti. Nu cred ca Daca_nu_nu nu ar putea cadea in acord cu un asemenea punct de vedere.
2009-12-22 03:36:32 | Raporteaza
@LA daca_nu_nu era mai mult implicata in ideea de cum ar trebui sa invete copii (bine pastrand anumite proportii, aici era dezacordul cu ea) . Ea sustine ca copii trebuie sa invete atat de placere (cu care sunt de acord) dar si din joaca (lucru cu care nu prea sunt de acord) bine sunt mute nuante si deja cred ca ne-am edificat (eu si ea) cam ce vrem fiecare de la invatamant. Si in principiu ceream amandoi acelasi lucru numai ca limbiile vorbite erau de neinteles unul pentru celalalt .
2009-12-22 03:45:42 | Raporteaza
@) Virgil
Pai, foarte bine daca v-ati inteles. Insa jocul e esential in invatarea a orice! In engleza, exista distinctia play – game, ambele forme fiind productive. Dupa cum dovedesc o multime de autori, de la G. H. Mead la Huzinga si Caillois (nu mai vorbesc despre romanticii germani) in inima culturii sta jocul. Cum educatia nu e decit procesul de trasnmitere/asimilare a culturii, lcrurile nu pot sta altcum nici in ceea ce o priveste.
2009-12-22 03:57:14 | Raporteaza
Asa se zice, “argumente bogomile”?
2009-12-22 04:00:58 | Raporteaza
@Liviu Antonesei pare coerent ce ziceti dar catarul din mine zice altceva. eu cred ca am in cap chestia joaca-exigenta cu care nu pot fi de acord . Multe chestii din romania sunt facute im joaca in sensul lipsei exigentei in “play”. Eu la aceste lucruri ma refeream. acu ca ati folosit cei doi termeni (play game) ma pus pe mine in sa-mi gasesc exact cuvintele ca sa exprim ideea . ( la noi in fizica era mai usor e=mc2 , end of story )
2009-12-22 04:26:27 | Raporteaza
Impecabil. Cum am mai zis:ai pana. Nu intre buze. In mana.Asta e!
2009-12-22 05:54:29 | Raporteaza
‘Neaţa, People! Maître, e un frumos text de timpurie maturitate. A scrie cu buzele (pe unde iese sufletul) ori a vorbi cu pana căci vorba volant.
Sigur îţi sînt dragi scrierile de tinereţe dar te-aş întreba dacă, azi recitindu-le, mai simţi adierea acelor ani. Care nu doar creatoare era ci şi distrugătoare ori stricătoare, măcar.
PS: Am înţeles ce e cu supa publică de la Cracovia. Îmi pare rău c-am luat de bun comentariul tv, unde numai despre săraci era vorba.
2009-12-22 09:09:25 | Raporteaza
ma amestec, mai ales ca s-a parasit “politikia”.
Romanii, dintr-o altfel de exeperienta, nu recunosc “exigenta” in joc, nici in “play” nici in “game”. In lumea germanica si anglo-saxona nu e asa! Jocul este cit se poate de serios, cit se poate de riguros. Presupune responsabilitate. De fapt, uneori recunoastem acest principiu – mai ales in arta. Actorii “se dezbraca de sine” pentru a imbraca haina personajului. Urmeaza, ca vor sau nu vor, “regula jocului”. Scriitorul isi impune respectarea regulilor, propriilor reguli, pe care le urmeaza uneori chiar impotriva preferintelor facile. Artistii, oricit de “post-modernisti” respecta si aplica legi de compozitie, de cromatica – ceea ce face diferenta intre arta ce va dainui si facilul momentan.
In Vest, voluntariatul este tot atit de important, de respectat, de responsabil ca si munca platita! Chiar daca uneori doar un “joc social”, este facuta cu toata responsabilitatea si seriozitatea. Doar la un emigrant roman – si doar in primii ani de la imigrare – poti auzi comentarii gen “dar ce pretentii ai de la mine. M-am oferit voluntar, nu ma platesti, cum imi poti cere ceva?”
Copiii crescuti si educati acolo stiu rolul jocului – individual si de echipa. Totul este ca jocul sa fie la nivelul lor de intelegere. Sa le impuna si faciliteze o dezvoltare normala. Nu e usor pentru cadrele scolare, de acord, presupune mai multa munca, imaginatie, har pedagogic. Trebuie schimbata paradigma, lipsesc criterii de cuantificare… Si copiii trebuiesc invatati sa intre intr-un sistem complet diferit de ceea ce are in familie si in societate. E mai simplu sa promovam in continuare duplicitatea si incompetenta…
Deci, nu stiu ce a zis “daca_nu_nu, dar o aprob in acest topic:-)
2009-12-22 09:41:21 | Raporteaza
Virgile, problema “jocului” este libertatea, pe cînd “a muncii” este constrîngerea. Responsabilitate e şi colo, şi dincolo căci plăcerea consecutivă libertăţii de a alege ce anume “joci” (faci) e tot aşa bun imbold de ameliorare spre pefecţiune, ca şi cea mai îndîrjită muncă.
De altfel, cercetarea ştiinţifică e cea mai potrivită pentru reliefarea importanţei “plăcerii” de a cerceta – vocaţia, nu-i aşa?
După cum jocul, ca sport de performanţă, arată că nici plăcerea aceea nu se obţine uşor, fără pericole, lacrimi, sudoare, sînge – chiar.
Hai, Virgile, nu mai fi aşa inginer! Lasă copiii să se joace, doar eşti în Lumea Nouă – tărîmul libertăţii, ce Dumnezeu!
Da, sînt şi pericole. Dar periculos e să trăieşti, domnule. Ba e chiar mortal, nici un trăitor n-a scăpat – pînă acum.
2009-12-22 09:42:30 | Raporteaza
@) George
Pai, catirul poate zice ce vrea el, si e bine asa, ca nu trebuie sa luam totul mura in mura, eu evocam insa o traditie puternica, care a intors chestiunea asta pe toata partile. Distinctia lui Mead, care pleaca de la una a limbii engleze, e practicabila si in romana, joc si joaca, unde primul e jocul de rol si cu reguli, fundamnetul intregii invatari sociale, in primul rind.
2009-12-22 09:50:49 | Raporteaza
@) Omma
Multumesc. ma amgesc si eu ca am un dar si incerc, am incercat mereu sa fac ce terbuie cu el!
2009-12-22 09:52:39 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Multumesc. Am facut si eu ce-am putut face cu ilzia unui dar, cum scriam si am sus.
E vorba si de saraci, pe care lumea aici se fereste sa-i eticheteze, dar nu doar despre saraci, ci mai ales de solidaritatea intre oameni.
2009-12-22 09:55:31 | Raporteaza
@) Nick Sava, Inima-Rea
Precizari corecte si binevenite, problema a devenit acum atit de clara incit sare in ochi – Virgil nu va mai avea nici o problema sa-si infringa catirul din el, pentru ca acesta mai trebuie si invind din cind in cind!
2009-12-22 09:58:17 | Raporteaza
Am zis că-i prea devreme să mă bag, dar mă furnică… Şi, când mă furnică, mă furnică…
@ Nick Sava
Exact cum spuneţi: nu-mi pot imagina joc fără reguli; bine, bine, şi încălcarea lor are, până la urmă, o… regulă (chiar dacă nescrisă/nerostită), sau măcar o limită dincolo de care nu se trece.
@ Inimărea
Vezi că ştii? De fapt, ştiu că ştii.
Acuma, Virgil, fără a mă aventura prea tare, îmi vâr un pic degeţelele:
Tu spui aşa: e egal cu m(cpătrat).
Bun. Bun.
Pe baza acestei formule, eu pot rezolva corect o problemă de fizică, ceea ce-mi dovedeşte că-mi merge mintea, eventual îl poate convinge pe prof să-mi dea o notă bună şi pe colegii mei că-s cineva.
Mai mult de atâta, ce obţin eu, dacă nu trec de graniţele problemei?
Spre exemplificare, îmi permit o poezeauă, cu riscul de a-mi sări toţi în cap:
Îmi convine sau nu, eu, ca individ sunt un corp. (Sună ca dracu, dar…, no!). Probabil am şi o masă. (O am, vreau nu vreau, dacă vorbim de greutatea fizică, ceea ce, după mine, e o uşoară ambiguitate, să nu-i spun confuzie). În această calitate a mea, de corp X cu o greutate Y, sunt eu o ”energie”?
Mă tem că nu.
Pot deveni o energie?
Cred că da, în măsura în care sunt capabil de-a urma câteva etape, chiar în joacă (semiconştient cumva), dar, totuşi, după nişte reguli.
De exemplu:
Masa corporală de care vorbeam nu-mi este suficientă, câtă vreme mă aflu în stare de ”repaos” (nu mai explic, pentru că deja ştim despre ce discutăm). Dacă – sub impulsul altor energii, la început externe – încep să simt o oarecare nevoie de ”acumulare”, pot spune că am făcut primul pas spre stârnirea (sub)energiilor interne.
Bun.
Presupunem că am acumulat ceva-ceva, deci pot vorbi deja de o ”masă” (afectivă, cognitivă, emoţională bla-bla). Ca să ajung energie, mai vaaaaaaa… De ce nu m-aş juca mai departe? Bine, ştiu că jocul se schimbă, că apar reguli noi, dar exact de asta am nevoie! De ce? Ca să pot judeca distanţa, să zicem (ca să nu-i zic spaţiu şi să mă suspecteze unii de sofistică, ştii). Mi-ajunge distanţa? Nu cred. Nu e destul să ştii ce se întâmplă pe-aiurea. Trebuie – după mine – să ştii şi ce-a fost mai-nainte, chiar dacă nu poţi spune ce va fi de-acu încolo. Şi după-aceea, trebuie să le pui într-un raport, nu? Care raport, după mintea mea, se multiplică. De câte ori? De atâtea ori, de câte ori se schimbă distanţele şi timpurile. Prin urmare, acest raport se multiplică cu… el însuşi!!!
Închei:
Dacă eu, ca individ-corp, nu sunt capabil să pun într-o relaţie masa mea cu acest raport multiplicat, NU cred că am vreo şansă de a mă numi ”energie”.
Mă aştept să mă întrebi ce relaţie ar fi potrivită pentru asta. Una de multiplicare, cred. Să mă multiplic de atâtea ori, de câte ori este nevoie pentru a ”vedea” în lumina lor adevărată lumi şi vremi diferite (sau nu).
Altfel, da, ai dreptate: e=mc2.
Şi?
2009-12-22 10:25:19 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Asa, fata bunicului, daca te furnica, nu te lasa! Buna dimineata, desigur. Buna dimineata, all!
2009-12-22 10:36:01 | Raporteaza
@) All
Profit ca azi sosesc goralii (muntenii) in piata si ma duc sa cumpar porcarii, foarte apropiate de ale noastre, de altfel. A, si tot felul de pesti afumati!
2009-12-22 11:14:04 | Raporteaza
Citita dintr-o dintr-o bucata! Astept ziua de maine…cu urmatoarea povestire desigur…
Ca tot veni vorba de ziua de maine? Ii ocupata tare in jurul pranzului?
2009-12-22 11:14:44 | Raporteaza
@) Radek
Multumesc. Nu miine insa voi posta, ci in Ajun, ca e o povestire speciala de Craciun.
Nu, dupa socotelile mele, miine in jurul prinzului, sint destul de liber.
2009-12-22 11:18:30 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: Pai ma reped maine pana la Kraków si atunci ma gandeam la Żubrówka aia mica; mailul meu ii rbailau@gmail.com… sa vedem detaliile.
2009-12-22 11:25:15 | Raporteaza
“Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iacov
Cum ar putea cineva sa tinda spre desavarsire in scris? Trebuie in prealabil un vast exercitiu al dialogului , al vorbirii?
Probabil ca dupa indelungi exercitii ajungi la concluzia ca doar pana tinuta strans intre buze poate sa te poarte cat mai aproape spre desavarsire.
2009-12-22 11:52:53 | Raporteaza
@) Radek
E in regula. O sa va scriu pe mail.
2009-12-22 13:02:31 | Raporteaza
@) Junghiul
E mult de cind am scris povestea asta, nu mai tin minte decit ca am avut un punct de plecare in celebra “crampa s scriitorului”. Si, oricum, fiind prea legat de e, autorul este cel care stie cel mai putin despre propria opera. Nu e un paradox, nici un joc de cuvinte, chiar asa stau lucrurile. Nu tine de vreo lipsa a sa, ci de situatia obiectiva de “parinte”.
2009-12-22 13:06:00 | Raporteaza
Am in capsorul meu de mai multi ani niste idei care nu prea vor sa iasa. le simt ca-s gata dar cand le pun pe hartie nu e ceea ce ma asteptam.
Azi noapte dupa scurtul ping-pong cu LA m-am apuca de lucru. dupa 6 ore zeci de harti scrise zeci de garfice si programele facute m-am uitat la rezultat. Nu seamana cu ceea ce e in capul meu . Drept pentru care m-am gandit la povestea lui LA cand Simion incerca sa scrie dar mana nu-l ajuta desi la toate celelalte activitati mana raspundea corespunzator. Si de aici pun o intrebare:
Nu cumva al 6,7,8,9 simt sau divinitatea ne trimit semne ca nu suntem pregatiti pentru ceea ce vrem sa facem in acel moment ? Intreb .
Urmatorul post va fi pentru cei care au mancarimi de deste
Hahaha
2009-12-22 15:30:58 | Raporteaza
Mama I’m Coming Home…
2009-12-22 15:52:27 | Raporteaza
Ion Barbu (poet si matematician pentru cei care nu stiu despre) cand nu era de acord cu ceva incepea fraza cu “Nu ca sa critic, dar vreau sa spun”.
@Inima-rea. “Virgile, problema “jocului” este libertatea, pe cînd “a muncii” este constrîngerea.” Nu prea sunt sigur de definita ta pentru cuvintele joc-munca dar cel putin munca nu inseamna constrangere. Sunt lucruri pe care le faci pentru ca-i musai sa le faci . Munca reprezinta constrangere doar in sistemele punitive. Daca constientizezi ca ceva trebuie facut munca nu e este o contrangere exterioara ci mai degraba una interioara. Cat priveste “jocul: toate jocurile au niste reguli. Cat de mare este libertatea in acest caz (in afara de aceea de aa alege jocul ?
Si acu pentru rasfatata blogului daca_nu_nu. Din punct de verdere fizic nu e adevarat ( e un soi de abordare clasica) . formula inseamna sec daca distrugi materia faci energie si invers. este principiul pe care merg centralele nucleare. Restul chestiilor proportionalitate directa sau inversa samd este un adevarat “limbaj de lemn” pe care “tehnicienii si matematicienii” il inteleg .
Prin formula aia am vrut sa spun intr-o forma oarecare ca legatura dintre energie si masa in domeniul relativist este numai aia si nu exista alte posibilitati asa cum apar ele in domeniul umanist .
acu sa nu credeti ca sunt un soi de monstru si ca copii mei aud acasa numai “homework homework homework”. Sunt cel mai bun prieten al lor ma joc “pitulata asa cum se zice in olteneste” sau dea vati ascunselea pe oraseneste
ii trimit la joaca alerg , joc fotbal (desi sunt un antitalent) dar parca in cartiler lor si in modul lor de abordare este prea mult joaca ca mod de a invata. De aceea de ex baitul (9 ani) nu e in stare sa stea la masa de lucru mai mult de 10 minute fara sa ceara apa, mancare , toaleta samd) . Iar tot asa ca mod de abordare nu pot concepe ca in clasa a 4 fiind inca mai fac review-uri la inmultire si impartire cand acest lucru trebuia cel putin formal terminat cu un an in urma.
aici am eu problema joc-munca.
Virgil
2009-12-22 16:18:10 | Raporteaza
No, Virgil, dragule, am dat o raită pe-aci, vreme de două ţigări, dar n-ai apărut încă. Revin brusc şi instantaneu după o scurtă pauză de câteva ore, că numa ce-am ajuns de la maică-mea, unde-am făcut… prăjituri!!! Nu râde, că fac scandal! Habar n-am ce-am tot combinat pe-acolo, poate iese vreo substanţă atomică… Oricum, i-am zis maică-mii că n-oi gusta veac, până ce n-o văz că înghite ea întâi…
2009-12-22 16:20:29 | Raporteaza
@ LA
Sper să fi găsit deja, la piaţă, tot ce-aţi dorit pentru masa de Crăciun, Bunicule. Să vă bucuraţi de bucate bune şi îmbelşugate, că, vorba latinului, ubi bene, ibi patria.
2009-12-22 16:22:51 | Raporteaza
@daca_nu_nu
Intodeauna cand Andreea (nefasta vorba neamtului) face prajituri si le “greseste” sunt delicioase. Cand spune ca a urmat reteta ad literam sunt bune dar parca le lipseste ceva
Concluzie. Ai toate sansele ca prajiturile tale sa fie excelente
2009-12-22 16:24:12 | Raporteaza
#17
Ai incercat si ai reusit.
Apropo, sa lasam deoparte modestia.
Nu este cazul!
2009-12-22 16:53:24 | Raporteaza
@LA la 32. Bafta la cumparaturi dar am o rugaminte . Nu postati pe blog ce poracrii ati cumparat ca iar imi ploua in gura si va “amenint” ca iau prima rata spre Cracovia ca sa vi le mananc
2009-12-22 17:38:31 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, Virgil
Misiune indeplinita! Nu spun ce porcarii am gasit, dar, cinstit vorbind, Cracovia chiar merita vazuta!
2009-12-22 17:53:00 | Raporteaza
@) Merci. Nu e vorba despre modestie, dar niciodata nu poti fi sigur ce/cit ti-a iesit si ce/cit nu! Mai cred ca aceasta ezitare, aceasta nesiguranta mentine un autor vigilent si-l ajuta sa nu se lase pe tinjala!
2009-12-22 17:55:40 | Raporteaza
@ALL
Hei ce e linistea asta pe aici . sau te pomenesti ca ati mancat din prajiturile facute de “daca_nu_nu”
Aoleo ma omoara daca e inca in viata
2009-12-22 19:54:32 | Raporteaza
@) Virgil
Sincer vorbind, cred ca face prajituri foarte bune – din pacate, din cel putin doua motive, zaharul si glutenul, nu por si verifica impresia asta!
2009-12-22 20:01:09 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Dumneavoastra ca un bunic molcom ce va aflati incercati sa neteziti asperitatiile. eu doar bagam batul prin gard ca-mi place sa o supar
Apropos de chestia asta
UN pictor adept al unui stil mai abstract ii propune sotiei: Hai eu pictez si tu gatesti iar dupa aceea incercam sa ghicim la celalalt ce a vrut sa faca
2009-12-22 20:08:50 | Raporteaza
@) Virgil
Deci, fiecare incerca, pe cai diferite, sa scoata veverita din scorbura!
Foarte buna anecdota!
2009-12-22 20:17:38 | Raporteaza
Fratelui L.A.:
“Terminind aceasta scurta povestire, gindurile imi fug catre Paltinisul filosofului Constantin Noica, ginditor de la care nu am pierdut fara sa cistig, recistigind c
hiar si ceea ce, la inceput, parea pierdut.”
Da, imi aduc aminte de o dupamiaza de decembrie in care. dupa o vizita la un Maestru, am fost in Copou si am mincat piine de casa(oferita de unul dintre chelneri) si am baut un “rachiu de mere”…
O povestire a carei valoare intrinseca (ce cuvint urit) este cel putin dublata de una “extrinseca”!
Abia acum incep sa “ma prind” ” de experimentul” domniei tale!
“…drept marturie a lungului meu drumcatre adevarul etwern care spune ca lumea vorbeste prin insasi tacerea sa.”
2009-12-22 20:23:36 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Sati sa iasa “veverita” noastra din “scorbura cu prajituri” si sa vedeti atunci ce ploaie de nuci in zona. Si cum eu am fost primul care am starnit-o ma tem de o ploaie de meteoriti pe aici prin Ottawa
2009-12-22 20:28:19 | Raporteaza
Dragi preteni io voi muri un pic. Ma gasiti aici zellamsee.at/../.
Craciun fericit sa va aduca Anu 2010 tot ce va doriti!
2009-12-22 20:31:35 | Raporteaza
“Ion Barbu (poet si matematician pentru cei care nu stiu despre) …”
Cei care nu stiu_stiu ca matematicianul era Dan Barbilian, iar poetul era Ion Barbu.
Care Ion Barbu e un caricaturist cu mult har.
Un cliseu: carturarul cind moare (singur, evident) rastoarna calimara cu cerneala- dece nu foloseste pixul?- pe manuscris. Raminind, totusi, ceva de citit si interpretat. De data asta nu am sesizat nicio “sopirla”, desi eram in plin ev de aur al omului nou.
PS,
sa cazi pe spate, nu alta: daca ajungea Crin sau Geoana presedinte scapam de blestmul presedintilor post ceausisti “detestabili”.
Nu ne-a fost dat sa fie.
2009-12-22 20:31:50 | Raporteaza
@ All
Bine vă regăsesc!
@ Neamţu
Vacanţă plăcută, frumoasă şi veselă!
2009-12-22 20:46:44 | Raporteaza
@victor L
Multumesc pentru completari . Eu candva am cochetat cu “Barbilian spaces” ca spatii geometrice folosite in modelare in fizica. Dar nu cred ca scopul acestor posturi este sa epatam cu cunostiintele noastre pe domeniile pe care activam.
Soparlele au avut rolul lor la acele vremuri de a ne tine cat de cat in viata.
Cat priveste Basescu nu incerca sa ne schimbi opiniile. Stim la fel de bine cate parale face sau cel putin avem o alta lista dupa care generam “meritocratia” .
PS campania electorala sa teminat
2009-12-22 20:47:00 | Raporteaza
@daca_nu_nu She is alive
(aparte) inseamna ca nu ai mancat din prajituri
2009-12-22 20:51:39 | Raporteaza
@) Virgil
Iata, veverita a iesit din scorbura dar nu ploua cu nuci nici in Canada, nici in Polonia prietena si fosta vecina!
2009-12-22 20:55:37 | Raporteaza
@) Neamtu Tiganu
Craciun luminat, An Nou plin de bucurii si vacanta placuta! Sa ne regasim sanatosi!
2009-12-22 20:56:57 | Raporteaza
@) Vasile Gogea
Da, frate, imi amintesc de discutia din Copou, era dupa o lectura de la Casa Sadoveanu, a ta, din cite imi amintesc. Imi amintesc si de piine de casa, pe care atunci aveam voie s-o consum, sau, ma rog, inca nu stiam ca imi este interzisa! De rachiul de mere nu mai vorbesc, ne amintim cu totii ca nu se mai gasea mare lucru de baut! Citeva sortimente, oricum vodca ruseasca disparuse de pe piata!
2009-12-22 21:00:20 | Raporteaza
@) Victor L
Incerc sa-mi dau seama ce are sula (literaturii) su subprefectura (politichiei) si nu reusesc!
Nu, nu are sopirle, e o sopirla!
2009-12-22 21:02:12 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ne-ai bineregasit, dar foarte succint! E momentul dintre prajituri si alte feluri de bucate?
2009-12-22 21:03:45 | Raporteaza
Mă iertaţi, o secundiţă numai şi revin.
Sună telefoanele… M-a sunat cineva să-mi spună că a apărut la Paris o carte a dlui Ştefan Lemny, despre Cantemir. No. Şi-a durat ceva vreme discuţia. Dar revin acuşica.
V-am zis eu că am luat-o pe urmele lui Cipariu – apropo de Simion povestirea noastră – că şi Cipariu era pe năsălie şi încă-i veneau de zor cărţile, colet după colet, de te miri unde.
2009-12-22 21:29:08 | Raporteaza
@ Virgil # 31
Vezi bine că-ţi voi răspunde, prietene, iar nerăbdarea ta e măgulitoare, trebuie să recunosc.
Spui aşa:
”Din punct de verdere fizic nu e adevarat… formula inseamna sec daca distrugi materia faci energie si invers. este principiul pe care merg centralele nucleare.
………………………………………..
Prin formula aia am vrut sa spun intr-o forma oarecare ca legatura dintre energie si masa in domeniul relativist este numai aia si nu exista alte posibilitati asa cum apar ele in domeniul umanist .”
Bun.
Din punctul meu de vedere – meta/fizic – formula înseamnă că devii energie dacă ştii să ”consumi” materie. Adevărat că nu funcţionează centrale nucleare pe baza ”principiului” meu. Adevărat e şi că nu-mi pot imagina o lume fără centrale nucleare, mai ales că ele pot produce energie pentru iluminarea întregii planete.
Dar tot aici, în zona mea meta/fizică (cf. ”metafizică”, unde ”cf.” înseamnă ”compară”, nu, cum eronat îl folosesc mulţi, ”conform”), deci tot aici, în teritoriul meu, relaţia dintre energie şi masă poate funcţiona într-o infinitate de expresii.
Acuma:
În spatele centralelor nucleare se află o minte de savant, fără-ndoială genial, excepţional, excelent profesionist, că doară nu e lucru de lăsat pe seama unui tâmpit.
În spatele micii mele ”jucărele” se află un dascăl, poate nu genial, dar suficient de înzestrat, încât să fi aflat secretul.
Savantul are spre studiu lucrul mecanic. Dascălul are spre studiu lucrarea naturală.
Primul operează cu ştiinţe. Al doilea operează cu conştiinţe.
Şi unul şi celălalt trebuie să reuşească.
Dacă reuşeşte numai dascălul, s-ar putea să nu mai avem lumină decât de la soare, deci va trebui să dormim pe timpul nopţii.
Dacă reuşeşte numai savantul, s-ar putea să avem suficientă lumină artificială, dar nu vom avea de iluminat decât suflete moarte, fie ele zombi sau monştri…
2009-12-22 21:36:42 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Si eu care il invidiam pe Adi, crezind ca-i gatesti nu stiu ce bunatati! Daca vrei mailul lui Stefan ti-l pot trimite.
2009-12-22 21:37:00 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Interesant ce spui in mesajul catre Virgil. Si inca lucrezi cu un model simplificat, cu doi termeni – unde ajungem daca ii luam in calcul pe toti?!
2009-12-22 21:45:45 | Raporteaza
@ LA # 57
Chiar mă gândeam să-i scriu. L-am cunoscut în 2007, la Leipzig, am şi adresa de mail de atunci, dar, dacă ai una mai actuală, te rog, trimite-mi-o, să nu se fi schimbat între timp.
Nu-i găteam acum bunătăţi lui Adi. Mi-a ”gătit” el, de data asta, dovleac la cuptor… Ştii ce bun e? Dar lasă, lasă, că şi eu, de câte ori, de câte ori??? Şi eu gătesc chestii mult mai complicate decât asta.
Prăjituri însă chiar nu ştiu să fac. Serios.
2009-12-22 21:51:25 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Unde ajungem dacă-i luăm în calcul pe toţi? Păi, cum spuneam, la o… infinitate de expresii, nu?
2009-12-22 21:53:19 | Raporteaza
@Daca-nu-nu, 55
“Cipariu zacea pe catafalc, dar posta mai continua sa aduca volumele comandate de el in tari straine.” (Jako Zyigmond, Philobiblon transilvan).
Asta, doar pentru ca mi-a placut amintirea lui “Tipar” (nu am pa tastatura toate semnele )!
2009-12-22 22:06:19 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Hopa, si aici sint dovleci! O sa caut miine!
Trimit adresa lui Stefan – nici a mea nu e una recenta, dar am corespondat anul acesta cu el.
Pai, nu te puneam la treaba, subliniam doar enorma complexitate a lumii umane!
2009-12-22 22:19:39 | Raporteaza
@ Vasile Gogea # 61
Da? Nici măcar nu mai ştiam unde-am citit. Unele chestii ne impresionează pur şi simplu, că ne rămân aşa, în minte, pe viaţă. Aici, la noi, chestia asta e deja intrată în legendă. Cum e şi aceea (de care sunt sigură că vă amintiţi), conform căreia Eminescu îşi scotea pălăria când trecea pe Câmpul Lubertăţii, prin faţa Catedralei şi prin faţa casei lui Cipariu…
Mă distram acum vreo lună de zile, că mi-a ajuns de la Iaşi o carte despre lingvistul şi filologul Cipariu, teza de doctorat a doamnei Carmen-Gabriela Pamfil, pe care nu o cunosc, dar ştiu ediţiile Cipariu pe care doamna le-a îngrijit. Şi-am zis: Ce chestie, domnule, să facă cineva, la Iaşi, o teză despre Cipariu, iar eu, la Blaj, o teză despre Cantemir…
2009-12-22 22:22:42 | Raporteaza
@ LA
Ok. Aştept adresa.
Ai voie dovleac? Nu ştiu. Zic şi eu…
Şi ce dacă m-ai fi pus la treabă? Astea-s lucruri faine, Bunicule, mai mare dragul să-ţi pui mintea la contribuţie…
2009-12-22 22:26:15 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Sigur ca am voie dovleac, doar ca nu-l presar cu zahar, cum procedeaza unii – de altfel, imi si place mai mult asa, mai aproape de gustul sau natural.
Da, mintea trebuie intrebuintata, caci nu se epuizeaza astfel, ba din contra, devine mai buna si dureaza mai mult!
2009-12-22 22:34:21 | Raporteaza
Ba Antonesei tu esti ala de la Divertis care ne faceai sa ne ridem ca prostii in postul sfintului Craciun imediat dupa revolutie ? Daca da zi-mi si mie unde ai facut armata te rog.
2009-12-23 00:57:38 | Raporteaza
@) Albert Keller
Din pacate, nu sint nici ba Antonesei, nici Doru Antonesi de la Divertis, asa ca nu va pot ajuta cu nimic.
2009-12-23 01:00:17 | Raporteaza
@ LA
Unde-o fi Virgil, domnule profesor? Sper că n-a dat iama în prăjiturile mele, să mă lase pe sponci, acu, de sărbători…
2009-12-23 01:10:16 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: Am inteles, deci nici tu n-ai facut armata.
2009-12-23 01:11:37 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ba, eu ma tem ca taman la prajituri s-a repezit, devreme ce am constatat, inca de la discutia despre “porcarii”, ca e un mare pofticios!
2009-12-23 01:23:59 | Raporteaza
Dragul de el… Îi e dor de casă, cred. Mai degrabă asta…
Am citit până acum (nu mă sfădi!), cu fiu-meu, ”Robinson Crusoe”, intr-o ediţie splendidă, ilustrată, pentru copii. Maaamă, ce i-a plăcut…
Dar, ca de obicei (noroc că am fost cu el): ”ma” văzut, ”ia” spus, nu ”vi”, în loc de ”m-a”/”i-a”/”vii”. Asta înseamnă să nu facă nimeni controlul ediţiilor pentru copii înainte de a da bun de tipar. Bine, că noi am discutat problemele astea, dar nu e singurul copil care le parcurge…
Altfel, i-a plăcut foarte mult. Am citit jumate. Maine terminam şi trecem la ”Oliver Twist”, în aceeaşi colecţie, iar după Crăciun avem o frumoasă ediţie – iar repovestită, mai pe larg, însă – ”Comoara din insulă”. Mă bucur că-i place! Nu ştii cât mă bucur!!!
2009-12-23 01:32:30 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Robison Crusoe a fost una din cartile mele preferate. De fapt, si acum o socotesc o carte foarte bine scrisa. Si celelalte sint bine scrise. Pe vremuri, se scria ca lumea literatura pentru copii, in primul rind avea poveste, ceea ce e esential pentru proza in general, nu doar pentru cea pentru copii.
Sigur ca ii e dor de casa – eu sint plecat de noua zile doar si mi-i dor de motanul Marco Polo!
2009-12-23 01:37:01 | Raporteaza
Ha-ha-ha!
Lasă grija motanului, că e pe mâini bune!
Apropo de Robinson, stii ce m-a impresionat la copil? A deschis cartea la prima imagine si mi-a zis: Mamă, asta e o poveste imaginară. De ce crezi asta?, l-am intrebat. Păi, nu vezi că e copil şi-şi construieşte o bărcuţă?
Apoi, când am ajuns la construirea casei, la plantarea primelor cereale a zis: Asta-i ca un ghid de supravieţuire…
Pam-pam! Chiar că-s fericită! Nu l-am contrazis deloc. Sper să nu-l contrazică doamna învăţătoare…
2009-12-23 01:43:27 | Raporteaza
@Liviu Antonesei , V-am zis ca daca apare daca_nu_nu se porneste avalansa de nuci vezi (56).
2009-12-23 02:09:46 | Raporteaza
LA and daca_nu_nu
Nu m-am repezit la nefasta si mi-a facut un soi de check . (se face repede in max o ora e gata).
Insa am avut concurenta mare cu copii. am fost off ca a tebuit sa ma intalnesc cu Mos Craciun si sa pledez in favoarea copiilor mei.
Da, imi e dor de casa doar prin prisma prietenilor pe care i-am lasat acolo. Mai toate sarbatorile se faceau la mine acasa (cu toate alea caltabosi sarmai , carnati , piftii hmmm iar imi ploua in gura ) unde ne cam inghesuiam intr-un apartament cu doua camere peste 20 de adulti + droaia de copii (cel putin unu de familie) . La plecare apartamentul arata mai rau ca Hirosima dar dat fiind cantitatiile de alcool si “taifas” nici nu bagam de seama.
Si daca tot vorbim de cartiile copilariei in afara de seria Jules Verne care m-a fascinat cu adevarat , Karl May si al sau Winetou l-am citi pana am plecat din tara. Cartile acelea erau cele mai jerpelite din biblioteca. Mai erau cartile Danezului acela (imi scapa numele acu) cu Porta, Batranul, Micutul dar le am in “editie electronica. Pe cele in editie electronica le mai citesc cam o data la 3 luni. Mi-as dori Winetou mai ales ca cred ca si cel mic ar fi fericit sa le citeasca.
si dat fiind faptul ca reiau studiile (lucrand cu copii) ma uit cel putin aici in canada nu se gasesc carti pentru copii care sa contina cu adevarat magia copilariei . Mare majoritate sunt niste stupiditati de te mai intrebi de ce ajung copii astia la maturitate in preajma drogurile. Pana am gasit cartile lui Andersen plus ceilalti clasici a trebuit sa iau Ottawa la talpa ca sa gasesc un lant de librarii care mai au lucruri mai spalate. Mai ales ca fimiu (spre deosebire de mine) citeste foarte mult “fiction” cum zice el. De regula citeste cam o carte de 2-300 pagini / saptamana ceea ce nu e rau de loc. Si atentie o face din placere de multe ori trebuind sa-l trmit cu forta la culcare.
2009-12-23 02:47:15 | Raporteaza
@) All
Buna dimineata la toata lumea! Inca o zi si e Ajunul! Sper ca aveti cele cuvenite pentru colindatori.
2009-12-23 09:48:11 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Sigur ca Marco e in buna grija, dar asta nu impiedica si dorul!
2009-12-23 09:50:21 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, Virgil
Banuiesc ca, in Ro, inca se retipresc cartile copilariei noastre pentru ca “la putere editoriala” se afla generatia noastra, care mai stie de ele. Majoritatea titlurilor amintite de voi sint excelente pentru ca, desi scrise pe masura copiilor si adolescentilor, nu sint si… infantile.
2009-12-23 09:53:08 | Raporteaza
@) All
M-am intors de la o foarte placuta intilnire romano-romana, cu un doctarand in geologie la Universitatea din Katowice. A fost cum ne-am promis, unul cu berea, el, altul cu Zubrowka, eu. Dar am fost rezonabili!
2009-12-23 18:17:31 | Raporteaza
@) Radek
Inca o data, multumiri pentru foarte placuta intilnire. Am trimis pozele prin mail. Auguri!
2009-12-23 18:48:43 | Raporteaza
Iar eu m-am întors de la o foarte plăcută activitate la cratiţă… A fost cum am promis: rezonabil.
Bine v-am regăsit!
2009-12-23 18:51:38 | Raporteaza
@Liviu Antonesei and daca_nu_nu
Nu prea e fair pe lumea asta. unii cu Zubrowka altii cu cratita si servici
Eu mai am o convocare la Mos Craciun, asa ca plec si ne mai vedem cam in 3-4 ore. (ziceati de romania ca exista “shoping manie” sa-i vedeti pe astia cum cumpara ca disperatii mai ales canmd se anunta o furtuna (bine furtunile lor nu sunt nici la 1/2 din crivatul neaos romanesc. )
2009-12-23 19:06:34 | Raporteaza
Probabil că Liviu nu mai e prin zonă, aşa că-ţi răspund eu.
Mergi sănătos, Virgil. O să găseşti la întoarcere ce se va scrie.
Baftă la cumpărături!
2009-12-23 19:16:51 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, Virgil
Ba mai sint prin zona si ma reped sa-i urez lui Virgil mari succesuri la shopping! Sper de asemenea ca succesurile tale la cratita n-au fost mai mici!
2009-12-23 19:25:20 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Uitasem! Luat bostanei, sa vedem cum merg la cuptorul electric!
2009-12-23 19:31:31 | Raporteaza
Merg uns, maître, dacă sînt Duracell.
2009-12-23 19:44:49 | Raporteaza
Aparte:
Succesuuuuuuri????????
Doamne apără şi păzeşte, doară nu ne-a fi lovit pe toţi… Te pomeneşti că-l vâră şi-n dicţionare… Tră să fac un descântec…
Tare:
@ LA
Cred că merg şi la cuptorul electric, numai să fie tăiaţi felii subţirele şi să fie lăsat un spaţiu ”rezonabil” între felii, să nu rămână, pe laterale, necopţi…
Baftă! Să ne spui cum au ieşit. Sper să iasă gustoşi…
Măcar că… totu-i relativ, nu?
(De mă prinde Virgil, praf mă face!!!)
2009-12-23 20:07:56 | Raporteaza
@) Inima-Rea, Daca_nu_nu
I-am spalat, feliat si bagat la cuptor, cam la jumatatea puterii sa nu se arda pe dinafara si sa ramina cruzi pe dinauntru. Deja e un miros in bucatarie de-ti vine sa maninci scaunele!
2009-12-23 20:13:02 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Daca uitam pasiunile legate de politichie, eu spunca suna misto, cum arhaic-rural. Ma gindesc s-o luam inaintea gramaticineilor si dictionarelor si sa-l incetatenim! In fond, uzul face, pina la urma, regula! Si ne aducem si noi obolul..!
2009-12-23 20:23:53 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: Si eu de abia am ajuns acasa…sunt deja cu mailul trimis de multumiri pentru fotografii…
Tare placuta si memorabila intalnire; mai ales ca mai vorbesc si eu romaneste…
De fapt trebuie sa recunosc ca sunt un devorator de conversatie cu romanii care ma viziteaza pe mine sau Polska…
2009-12-23 20:45:41 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Să ne ”aducem aportul la contribuţie”!!!…
Dacă zici tu…, fie atunci!
Despre bostănei, Adi zice că e bine cum ai făcut şi că sigur vor ieşi cum trebuie.
Eu am cam uitat pasiunile legate de politichie… Dacă le pot numi ”pasiuni”. A fost, vorba Neamţului meu, o ”distracţie” pe cinste. Acuma, ei, cu treaba lor, eu cu munca mea. Din când în când, oi urla din nou, dacă m-apucă pandaliile…
2009-12-23 20:47:32 | Raporteaza
De fapt, cel mai mişto ar fi fără reguli, recomandări – fiţe. Să vorbească – nene – fiecare cum îl taie capu’, să fie libertate, democraţie, nu dictatura DOOM. Jos DOOM!
A – să nu-mi uit! Şi să scrie fiecare cum vrea, cum îi vine, cum îi iese – cu litere, cu cifre, cu semne de circulaţie – scriere să fie!
2009-12-23 20:53:55 | Raporteaza
@) Radek
Ma bucur ca drumul a decurs in conditii bune si, de asemenea, nadajduiesc sa mai avem prilejul sa ne vedem, fie aici, fie in Silezia, fie in tara, fie pe oriund ene vor mai duce pasii…
2009-12-23 21:57:05 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Acum, eu ce sa zic? Devreme ce, si in aceasta privinta, politrucii s-au emancipat deja si traim intr-o democratie, poate ar trebuie sa ne eliberam si noi!
2009-12-23 21:58:58 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Spune-i lui Adi ca au iesit exceptionali si ca o buna sotie, spune-i ca un vin rosu, eu am gasit argentinian, alaturii ii face sa meraga unsi!!!! iese un contrapunct gustativ foarte placut!
2009-12-23 22:01:19 | Raporteaza
Da!
No, am împodobit bradul. Amu îmi aprind o ţigară şi beau o guriţă mică de vin alb. Alb, că-i alb iarna…
2009-12-23 22:04:19 | Raporteaza
Doamne, Liviu…
Mă uimeşti!
Felicitări!
Lui Adi o să-i dau vin roşu…
(Mulţam de gândul bun.)
2009-12-23 22:06:10 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Nu stiu de ce nu mi-a aparut un post in care trimiteam la blogul noului si tinarului meu prieten – roman, prin nastere, dar iute devenit si polonez, prin casatorie. Sintem in cea mai rustica karczma (circiuma, pentru Adi!) din centrul centrului Cracoviei. Linkul mai jos:
bailau.com../
2009-12-23 22:26:19 | Raporteaza
”În fiecare seară, petrec primele ore de întuneric umplând aceste pagini, pe care nu ştiu dacă le va citi vreodată cineva. Globul de sticlă din camera mea de la Pensiunea Kudgiwa îmi luminează scrisul puţin prea nervos ca un viitor cititor să-l poată descifra. Poate că acest jurnal va fi descoperit mulţi, mulţi ani după moartea mea, când limba noastră va fi suferit cine ştie ce transformări, iar unele dintre cuvintele şi întorsăturile de frază folosite de mine în mod curent vor părea desuete şi vor avea un sens incert. În orice caz, cine va găsi jurnalul meu va avea un avantaj sigur asupra mea: dintr-o limbă scrisă se pot deduce un vocabular şi o gramatică, frazele pot fi izolate, transcrise şi parafrazate într-o altă limbă. Eu, în schimb, încerc să citesc în succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intenţiile universului faţă de mine, şi merg pe dibuite, ştiind că nu poate exista niciun vocabular care să traducă în cuvinte greutatea aluziilor obscure, prezente în lucruri. Aş vrea ca presentimentele şi dubiile mele să ajungă la cine mă va citi, nu ca un obstacol accidental în înţelegerea însemnărilor mele, ci ca însăşi substanţa lor. Dacă, însă, raţionamentele mele vor părea ambigue cui va încerca să le urmărească, plecând de la obiceiuri mentale radical schimbate, important este ca ele să transmită efortul meu de a citi, printre rândurile lucrurilor, sensul ambiguu a ceea ce mă aşteaptă.”
(Italo Calvino, ”Dacă într-o noapte de iarnă un călător”, pp. 83-84).
2009-12-23 22:47:04 | Raporteaza
Liviu, facusem o remarca la textul tau anterior referitoare la scrierile lungi. sper ca nu-mi porti pica si-mi cer scuze daca am fost prea lipsit de tact. nici aici n-am apucat sa-ti citext textul, dar ti-am parcurs primele raspunsuri despre politica date lui george.
ma socheaza ceva (si-o spun cu admiratie si totala consternare): e plin de indivizi pe situl asta ce bat efectiv campii cu politica. in timp ce singurul om care face literatura ilustreaza cu luciditate, clarviziune si decentza, in numai cateva fraze, realitatea ciudata pe care o traim azi
2009-12-23 22:52:27 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu & Alii
Peste mai putin de o ora, cind incepe ziua de Ajun, voi posta o poveste de Craciun, aproape, numai aproape, o melodrama!
2009-12-23 23:10:16 | Raporteaza
@ LA
Moşule, ce tânăr eşti!!!
Am văzut, mulţam de trimitere… Foarte fain noul tău prieten! Îmi pare băne să te cunosc, Radek!
Faină poză, faină cârciumă!
Eu, eu nu ştiu rusă!
Adi a făcut 9 ani de rusă, Buniculeeeeeeeeeeeee!!!!
Povesteşte că a primit o sarcină de exersare a ”oralului”, împreună cu un coleg de clasă: unul trebuia să fie taximetristul, celălalt clientul, şi ar fi trebuit să încropească un dialog, pentru o situaţie de comunicare, ca atare.
No, şi ce-au ”dialogat” ei:
Clientul:
- Taxi! Liber?
Taximetristul:
- Nu!
Profa:
- Bun, şi?
- Ce să fac, tovarăşa profesoară, dacă nu-i liber…
2009-12-23 23:17:32 | Raporteaza
Liviu, lasasem un comentariu aici. sigur n-a aparut?
2009-12-23 23:27:34 | Raporteaza
@daca_nu_nu: multumesc! intr-adevar faina poza!
Pai avea dreptate dl Adi, daca era ocupat!?
2009-12-23 23:38:39 | Raporteaza
All
M-am intors de la intalnirea cu mos craciun.
Si a zis ca am fost cuminte drept pentru care mi-a dat 2 sticle de metaxa, una de heradura, una de havana, si cum stiu ca LA are gusturi bune si ca un bunic nici-odata nu-si invata nepotii la prostii mosu a zis ca e buna si o Zubrowka. (sau mi-ati pus o pila la Mosu ?) Din pacate aici bauturile prin lege trebuie sa aiba max 40% alcool deci cred ca nu e din cea mai buna .
Copii mai trebuie sa astepte pana maine seara
@Daca_nu_nu Te cam dai la urs fara bat. O precizare privind teoria relativitati. Si fac aceasta precizare pentru ca cuvantuil relativ mai are si sensul de lipsa de precize. Teoria relativitaati se refera la faptul ca totul se masoara si raporteaza la viteza luminii in vid care este cea mai mare viteza a unui corp (imaterial) Eeeee Hai ca te-am bagat in ceata. Cum conectezi tu metafizica la corpuri materiale sau imateriale.
@Liviu Antonesei si radek . Felicitari desi unt un pic invidios ca nu am stat si eu la “taifas” (bine bine recunosc ca si Zubrowka ar fi un motiv de invidie)
Asteptam noua povestire
2009-12-23 23:43:54 | Raporteaza
@) c.
Nu, n-a aparut. Eu n-am moderat nici o interventie. Insa platforma mai da erori. Eu am po postat a doua oara comentariul in care dadeam linkul catre blogului lui Radek, pentru ca nu aparuse prima oara.
2009-12-23 23:46:36 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, Radek
Ma bucur ca v-am pus in legatura. Iar intimplarea lui Adi & Colegul e mai misto decit un banc bun!
2009-12-23 23:48:54 | Raporteaza
@Virgil: pai Żubrówka mai curge pe acilea, si noi inca mai suntem asa ca Zapraszam, adica Poftim! Esti binevenit!
2009-12-23 23:53:41 | Raporteaza
Liviu, no problem, imi parea rau si ca era …de bine
) si ma socase ceva, citindu-ti raspunsurile catre george din primele comentarii: ca din atatia care publica pe-aici despre politica, esti singurul care faci …literatura. si totusi, in numai cateva fraze, ai exprimat cel mai bine (lucid, fara fasoane si cu delicatetze) situatia de azi.
pe scurt, imi ceream scuze daca am fost cumva lipsit de tact la articolul de ieri (io eram ala cu “textele lungi”
sarbatori fericite
2009-12-23 23:54:50 | Raporteaza
(uh, scuze daca acu’ iese in duplicat)
) si ma socase ceva, citindu-ti raspunsurile catre george din primele comentarii: ca din atatia care publica pe-aici despre politica, esti singurul care faci …literatura. si totusi, in numai cateva fraze, ai exprimat cel mai bine (lucid, fara fasoane si cu delicatetze) situatia de azi.
Liviu, no problem, imi parea rau si ca era …de bine
pe scurt, imi ceream scuze daca am fost cumva lipsit de tact la articolul de ieri (io eram ala cu “textele lungi”
sarbatori fericite
2009-12-23 23:58:11 | Raporteaza
@ Radek & LA
Ne-am ”logat”, e OK.
Sunt sigură că aţi avut o după-amiază pe cinste.
@ Virgil
)
Du-teeeee, să nu te sudui!
Tu de câte ori te-ai dat la mine, hai??? Şi încă nu fără băţ, ca mine, ci cu ciomagul!!! N-ai ţinut cont că nu-i frumos să ataci om neînarmat… Hai?
Păi ce, io-s de fizică? De unde să ştiu io cumu-i cu relativitatea şi cu teoria ei??? Habar n-am!
Io am zîs numa că totu-i relativ…
Da domn profesor o zîs că ba nu:
„Cînd gura vorbeşte cuvinte care se păstrează în corporalitate, ea lasă urme care rămîn“.
Io, dragă Virgil, io una nu mă bag peste domn profesor, să ştii…
(
2009-12-24 00:04:14 | Raporteaza
uf, stiu ca-i de la platforma si iar nu trece
anyway, era de bine dar nimic important
sarbatori fericite
2009-12-24 00:04:20 | Raporteaza
@Radek Multzam de invitatie
Virtual m-am teleportat (din pacate nu stiu unde e butonul de “engage” )
In plan real (ca iar mai bag batul prin gard special pentru daca_nu_nu) numerele complexe au o parte reala si una imaginara. La componenta reala deja am desfacut sticluta de la Mosu si va spun Noroc si tot ce va doriti
Apropos de succesuri. Tin minte cand eram mic si ma duceam la bunici de la tara (ca mai aveam si o pereche oraseni) ei ziceau la degete deste. Asa mi-a placut cum suna ca de multe ori il foloseam in vorbirea curenta fara nuanta de ironie sau sublinere.
Mi-a fost foarte greu sa ma despart si sa constientizez ca nu prea e bine sa-l folosesc
2009-12-24 00:05:41 | Raporteaza
@) All
Poveste de Craciun la
voxpublica.real../
2009-12-24 00:09:31 | Raporteaza
daca_nu_nu.
Hoo bre ca n-am dat cu parul, da cand tu ai sarit (e drept cu gura
) la mine ca totul in lume e poezie si armonie ( e drept ca si in fizica exista armonie numai ca se numeste echilibru) eu nu am zis nimic si nu m-am declarat persecutat ca tine 
hahaha
Daca incep sa devin icoeren este din vina lu Mos Craciun si BUNICUL cu Zubrowka lor
2009-12-24 00:11:40 | Raporteaza
@) c.
E ok, acum a trecut de doua ori! Mai da si ea, saraca, recompense dupa ce greseste! Multumesc. Sarbatori fericite!
2009-12-24 00:12:33 | Raporteaza
@ Virgil
Acum, că febra sărbătorilor s-a mai atenuat, revin aici, Virgil, că ne-au rămas neşte treburi nediscutate.
Probabil că – dacă spui tu, iar eu te cred pe cuvânt – am vorbit despre ”armonie”. Dacă înţeleg prin aceasta unitate, simplitate, claritate, proporţie, simetrie, ordine, perfecţiune, până la urmă, da, sunt de acord să fie ”omologată” prin ”echilibrul” din fizică.
Numai că, vezi tu, Virgil, experienţa a dovedit că ”echilibrul” poate fi rod al minţii, câtă vreme, ”armonia” este rod al spiritului.
Iar dacă echilibrul poate cumula toate roadele alea 7 de mai sus, armonia mai aduce cu sine altele 7 (probabil fiecare cu sub-categoriile lor): pacea, cumpătarea, bunătatea, răbdarea, supunerea, bucuria, iubirea.
2009-12-27 14:49:52 | Raporteaza
Vezi? chiar tu spui că numerele complexe au o componentă reală şi una imaginară. Eu aş forţa un pic, şi-aş îndrăzni să spun că toate numerele, în progresia lor (tot un ”proces”, până la urmă, rezultat din anumite combinaţii – roade ale imaginaţiei, de bună seamă -) se îmbibă de imaginar până la a ne oferi imagini.
Cunoşti teoria: 1 e Supremul Bine; 2 e Binele viciat; 3 e deja Frumosul, dacă ne gândim la triunghiul echilateral; 4 e Egalitatea, că de-aia-s unghiuri şi laturi egale; ş.a.m.d. până la cerc, figura perfectă, care le include pe toate celelalte şi le întrece în frumuseţe…
Nu, nu e teoria mea, dar m-am pomenit că ader la ea, aproape fără să-mi dau seama. Ea aparţine de fapt unui nene bătrân ca timpul, de-i plăcea mult plăcerea la tinereţe, dar a ajuns o acritură de bătrân cu intoleranţă acută la plăcere. Îl chema Augustin, iar oamenii i-au spus şi Sfântul, că, s-au gândit ei, numai un sfânt poate cuprinde cu mintea ordinea divină şi cantitatea inimii…
Zic şi io…
2009-12-27 15:07:31 | Raporteaza
Merg mai departe, că lucrurile se leagă, oricât am vrea noi să le delegăm…
Am văzut – ce-i drept, fragmentar, super/ultra/hiper-fragmentaT – un copil de vreo 10 ani, la o emisiune televizată, acum, în ajunul… ajunului, adică în 23 (???) decembrie. Era un soi de emisiune de divertisment, în care un copil de 10 anişori ţinea piept la capitolul ”cultură” unor domnişoruci blonduţe.
Copilul ştia foarte multe lucruri. Foarte multe, pentru vârsta lui. Şi foarte bine!!! Cinste lui!!!
Numai că iar mi s-a iscat o dilemă…
2009-12-27 15:15:41 | Raporteaza
Era, la un moment dat, în discuţie, povestea lui Creangă ”Fata babei şi fata moşneagului”. Copilul a răspuns corect la întrebare (nu mai ţin minte ce l-a întrebat, dar răspunsul lui a fost corect).
Problema e că NU citise povestea. Oricum, NU varianta Creangă, clar!!!
De ce spun asta?
Păi, vorbind despre Babă, spunea ”bunică-sa”, despre Moşneag, ”bunicu-său”. Probabil i-a fost povestită sau a citit una din variantele repovestite din cărţile pentru copii. Nu e rău. E chiar bine, până la o vârstă. El a reţinut esenţialul: informaţia, învăţătura, morala.
Dar îi lipsea emoţia…
2009-12-27 15:19:59 | Raporteaza
Ştiu, îmi vei spune că un chirurg care face o intervenţie pe cord deschis nu se poate implica emoţional. De acord şi cu asta. Dacă fiecare specialist s-ar implica emoţional, ar lua-o razna cu toţii… (Paranteză: şi mie mi-e greu să-i spun în faţă unui student că a picat examenul, dar i-o spun, totuşi, că e spre binele lui).
Numai că una e să salvezi vieţi, alta e să… clădeşti vieţi (bine zic?).
Şi aici, cred eu, apare o diferenţă între echilibru şi armonie. Servind cunoştinţe de-a gata, aplicându-le strict la rece, văduvim ”subiectul” experienţei noastre de emoţie.
Copilul respectiv a spus – dacă bine am priceput eu – că nu are acasă un canal de desene animate, dar are History… Că citeşte nuştiuce enciclopedii. Ştia multe despre Alexandru Macedon, despre Leonidas etc. Perfect!!! Lăudabil!!!
Dar, după mintea mea, ar fi bine să le înveţe ÎN JOACĂ, NU ÎN LOC DE.
2009-12-27 15:26:54 | Raporteaza
Că bine-o zis moldoveanul nostru:
Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească…
2009-12-27 15:28:04 | Raporteaza
Cum de ce?
Hai să ne-ntoarcem la Simion al nostru…
Era un fel de… popă (mai exact, un ascet)?
Era!
Trage cu toată puterea să-şi ducă până la capăt ursita?
Trage!
Se joacă el?
SE!!!
2009-12-27 15:31:26 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Dar l-ai anuntat pe Virgil ca discuti cu el aici? El de unde o sa stie? Risti sa vorbesti de una singura, ca au mai fost doua postari de atunci!
2009-12-27 18:29:01 | Raporteaza
@ LA
No pb. O să vadă el…
Iar dacă oi vorbi de una singură, n-a fi vreo supărare: sunt în elementul meu. Ce, parcă-n clasă, e întotdeauna altfel? Uneori aude lumea, alteori nu…
Eu am încredere în flerul lui Virgil. Sunt convinsă că îmi va răspunde.
Dacă_nu_nu.
2009-12-27 18:51:20 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ok! Esti sigura ca nu vrei sa-i amintesc, sa–i atrag atentia eu?
2009-12-27 19:17:32 | Raporteaza
Îi poţi scrie, dacă vrei.
I-aş putea scrie şi eu…
Hai să nu-i spunem nimic, totuşi…
Eu cred că-mi va răspunde.
2009-12-27 19:45:44 | Raporteaza
O să zici că m-am zărghit de cap, iar eu nu te voi contrazice…
Dacă mă duc un pic în urmă cu gândul, să ştii că văd cum lucrurile neplanificate mi-au ieşit mai bine decât cele puse la cale. Acuma-i drept că nici n-au picat din cer şi nici n-au ajuns pe teren arid…
2009-12-27 19:49:20 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Bine, asteptam pina la urmatoarea postare si dupa aceea, daca nu numereste singur, il anunt!
2009-12-27 20:11:41 | Raporteaza
OK. De acord.
2009-12-27 20:30:33 | Raporteaza