Teo, Tanţa şi sistemul

Tin minte ca se intampla inainte de alegerile parlamentare, parca. Un cetatean a incercat sa stranga semnaturi folosind internetul. Din cate imi amintesc, avea si un blog pe teme politice. S-a gandit, cu naivitate, cel mai probabil, ca mediul il poate ajuta. Retin ca s-a bagat in seama pe la PSD, unde a dat peste cativa din clasicii ‘doritori de bine’. Banuiesc ca acestia l-au asigurat ca orice e posibil in Romania zilelelor noastre. A inceput sa stranga semnaturi, cativa bloggeri l-au luat de nebun si l-au ajutat mai mult la misto, iar din cauza faptului ca-si legase numele de Nastase si de Iliescu, a generat destula valva cat sa stranga vreo mie, doua de sustinatori. Restul au fost injuraturi. Nebun de legat nu era, dar, in mod sigur, nu cred ca avea nici toti trei trandafirii in buchet, daca ma intelegeti… Ma rog, omul s-a ales cu un carnet de membru in PSD si cu o calda strangere de mana. Nu mai tin minte ce a facut dupa aceea, dar, scriind aceste randuri, imi aduc aminte ca isi dorea sa fie Senator. Nu era manelist, de curand si-a dat chiar doctoratul, parca; vorbim de un om care s-a zbatut sa evolueze in societate fortand usa establishment-ului sau a sistemului intr-un mod cumva nou.

Au mai existat si alti astfel de cetateni, unii chiar bine sustinuti de catre mediul politic, cu tot cu elementul internaut. Evident, niciunul nu a reusit, dar toti acesti pasi marunti au ajutat la dezvoltarea imaginii si chiar a mediului. Extrem de multe eforturi in scopuri caritabile  incep, mai nou, pe internet. Multe obtin un succes rasunator, in masura in care mediul ne conecteaza prin retele sociale si gradul de peer pressure (ma rog, capacitatea de convingere a semenilor nostri) este destul de mare. Nu stiu in ce masura un om ca si cel descris mai sus ar avea succes la urmatoarele alegeri, folosind netul. Parerea mea este ca ar primi o strangere de mana la fel de calda. Dar, in mod sigur, ar fi inca un mic pas inainte pentru noi toti. Si, ca sa ne intelegem: nu argumentez ideea ca internetul duce la democratizarea Romaniei prin astfel de anecdote. Spun ca anumite sincope ale sistemului tradeaza, in fapt, incercarile unora dintre noi e a-l invinge, la nivel uman. Pe internet se pot vedea cel mai usor.

Pana la urma, asta conteaza, de fapt: sistemul, nu modul in care fortezi usa acestuia. Si din punctul acesta de vedere, cu pacatul asumat, pot spune ca Dumnezeu nu l-a ales pe Mircea Badea sa fie rastignit pentu pacatele lumii, ci l-a trimis pe fii-su, lucru care ne duce cu gandul la faptul ca totul, pana la urma, este pe pile. Oricat de Teo Trandafir ai fi, tot n-ai nicio sansa in fata intregii povesti. Poti sa-ti faci reclama pe Facebook oricat doresti. Poti chema toti manelistii tarii in platou. Daca un partid politic te cheama sa candidezi dupa ce toata presa a tiparit vreme de o saptamana intreaga cum nu-si gaseste un om adecvat care sa se bata in fieful lui Piedone, sansele sunt ca o sa faci show-ul doar pentru tine; si cam atat. Electoratul acelui colegiu, oricata valva ar fi facuta la nivel national pe tema, nu-si va mari randurile si tot la fel va trai si dupa aceasta campanie electorala. Si tocmai de aceea, dupa parerea mea, femeia incearca sa invinga sistemul pentru ea insasi; cu tot cu Tanta, adica noi. Nu stiu in ce masura va fi castigatoare. La barbutul nostru de manelisti, altii vin cu manareli la 6/49 de sta mata-n coada.

Adi are explicatia politica la intreaga poveste. Va invit sa-l cititi, daca pe mine nu m-ati inteles.