RSS Feed

Testamentul lui Năstase: O sinucidere prin scris, asistată de televiziuni

vezi toate articolele de
22 Jun 2012 la 16:38 72 comentarii 5243 vizualizari.

În vreme ce Emil Cioran a trăit o viață întregă cu gândul la sinucidere, Adrian Năstase s-a sinucis cu gândul la viață.

Nu spun că toată povestea-i o făcătură, că sub fularul Burberry nu a existat nici măcar o zgârietură, deși o mulțime de indicii m-ar întreptăți să fac asta, iar un astfel de spectacol patetic ar putea fi pus în scenă cu ușurință de o mână de oameni cu suficientă influență.

Spun doar că, așa cum CTP a spus că nu și-l poate imagina pe Năstase în zeghe, eu nu mi-l pot imagina în ipostaza de sinucigaș.

Și nu sunt singurul. Au fost mulți care au luat în râs tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase, cu toate că medicii au spus pe sticlă că fostul  premier s-a aflat la doar câțiva milimetri de moarte. Un eveniment macabru a fost interpretat pe scară largă în cheie umoristică, și nu cred că e vorba aici de răutatea viscerală sau de josnicia cumplită a unor persoane, așa cum s-a afirmat în unele locuri.

Ani la rândul, Năstase a emanat o combinație de pre(zum)țiozitate în stare pură și de hedonism sublimat care pare pur și simplu incompatibilă cu decizia unei persoane de a-și face rău ei înseși, mai ales până la capăt.

Chiar și după incidentele de miercuri, în care putem crede sau nu, rămâne de neimaginat ca Bombonel să se culce de bunăvoie pe propria colivă.

Psihologii invitați în studiouri au susținut savant că n-a mai suportat nedreptățile, că a ajuns la capătul puterilor, că nu a putut îndura o asemenea umilință. Că gestul său a fost unul demn. Lăsați-mă să contest asta și să-i elogiez în schimb pe românii care au rămas demni într-o țară în care s-a lucrat în mod programatic la înjosirea lor.

Bine că românii de rând au suportat, timp de 20 de ani, să vadă cum niște parveniți au acumulat pe nedrept averi uriașe, în timp ce ei abia s-au descurcat cu mâncarea de pe-o zi pe alta. Bine că ei au putut găsi puterea de a rezista în fața a două decenii de chinuri, în condițiile în care n-au motive nici măcar de a spera la mai bine. Bine că au putut îndura umilința de a-și vedea copiii flămânzi, părinții îmbătrâniți mult prea devreme și viitorul călcat în picioare de niște nimicuri intangibile.

Apropiații lui Năstase ne cer să ne gândim la familia și la copiii lui. Le amintesc că nu doar compasiunea ține de creștinism, ci și onestitatea. Să-și vadă mai întâi de propriile suflete (vândute) și abia apoi să încerce să mă aducă pe mine pe calea cea dreaptă și să mă învețe iertarea. Am aceeași lipsă de sentimente pentru familia lui pe care a avut-o el pentru familia mea cât timp a condus țara.

Beizadeaua Andrei Năstase n-a mai fost lăsat să citească testamentul tatălui său, însă n-are nicio importanță, oricum știam ce conține.  E testamentul unui laș, care a reușit o performanță la care Emil Cioran nici n-a îndrăznit să spere: sinuciderea prin scris. Nici Warhol n-a putut anticipa așa deva: o sinucidere fictivă asistată de televiziunile aflate în goana după rating.

Articol apărut şi pe cristianbandea.ro.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter LinkedIn
Jurnalist, 28 de ani
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!