Theodor Paleologu: Băsescu a fost precum Popeye Marinarul în campanie – interviu (II)

Paleologu vorbeşte despre relaţia sa cu Dinu Patriciu, spune că Băsescu e un om  norocos şi că nu înţelege de ce PSD vrea să-l schimbe pe Geoană.

R.: Cum vi se pare ceea ce se întâmplă în PNL. Am văzut zilele acestea o declaraţie războinică a domnului Antonescu, cum că vrea să desfiinţeze PD-L.

T.P.: Din păcate văd declaraţii războinice şi de o parte şi de alta. E regretabil că se ajunge la asemenea formulări nechibzuite. Eu cred că PD-L şi PNL au vocaţia să lucreze mână-n mână. Obsesia anti-Băsescu nu mai are sens. Este o încremenire în proiect. E aproape un caz de psihiatrie, de psihoterapie. Băsescu nu este un dictator de care să se teamă colegii din PNL. De altminteri convingerea mea este că sunt foarte mulţi oameni rezonabili în PNL.

R: Viorel Cataramă poate fi un astfel de interlocutor?

T.P.: Sigur că da. Nu ştiu care e capacitatea dânsului de a ţine PNL, dacă are capacitatea de a fi preşedinte. Dar ce a spus dânsul e foarte raţional.

R.. Îi daţi şanse la congres?

T.P.: Eu nu cred foarte mult că va reuşi, dar sper că vocile care spun ce susţine şi dânsul să nu fie terorizate. Pentru că e prea multă frică în partidele româneşti, le e teamă multora în PNL să nu fie excluşi. Pe de altă parte trebuie să înţelegem teama de a nu fi înghiţiţi de PD-L. Dar nu trebuie să rămânem blocaţi în această atitudine şi de o parte şi de alta. Cred că ar exista disponibilitate din partea PD-L că aşa ceva nu se va întâmpla. Văd că Adrian Năstase vorbeşte despre o confederaţie neideologică cu PSD-PNL-PC. Eu aş propune o confederaţie ideologică PD-L-PNL.

R.: Dinu Patriciu e un element nociv în PNL, în relaţia cu PD-L?

T.P.: Nu. Eu mă ghidez foarte mult după ce spune Dinu Patriciu pe care îl apreciez foarte mult. Regret că nu ne-am mai văzut în ultima vreme pentru că apreciez foarte mult conversaţia agreabilă şi inteligentă, dar… ştiţi cum e, e cum spunea Cioran cu Noica: În politică e îndeajuns să faci opusul a ceea ce spune Noica pentru a găsi poziţia corectă. La fel e şi cu Dinu Patriciu. El este un om extrem de inteligent, dar parcă tocmai inteligenţa îl ajută să găsească formulele constant pierzătoare. Şi e de ajuns să faci contrariul a ceea ce spune el ca să găseşti poziţia corectă şi trebuie să îi fim recunoscători pentru acest lucru, pentru că necesită mari calităţi ca să poţi să fii atât de constant în eroare şi în 1996, şi în 2004, şi-n 2008, şi-n 2009. Dar încă o dată spun: toată simpatia personală pentru dânsul.

R: Dinu Patriciu e unul din mogulii înfieraţi în campanie de preşedintel Băsescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu sunt ceilalţi doi. Credeţi în această temă a mogulilor răi care stăpânesc şi fură ţara.

T.P.: Vedeţi că reuşesc să mă ridic deasupra considerentelor personale pentru că eu am fost calomniat în Adevărul. Au scris despre mine nişte minciuni jegoase în legătură cu „Biblioteca pentru toţi”. Adevărul este cu totul altul decât cel pe care îl proclamă un ziar care nu îşi merită numele. Pe de altă parte sigur că sunt un liberal şi un adept al încurajării sistemului privat, dar e uneori riscant să se constituie monopoluri, fie în presă, fie în educaţie. E evident că atunci când un ziar, un post de televiziune are o unică sursă de finanţare nu poate fi independent cu adevărat.

R.: Mi-aţi spus ce părere aveţi despre domnul Patriciu, am înţeles că excludeţi PC-ul domnului Voiculescu din alianţa cu PD-L şi PNL. Ce părere aveţi despre Sorin Ovidiu Vîntu?

T.P.: Niciuna, nu-l cunosc.

R.: Discursul anti-comunist. A fost o temă în campanie…. Nu e uşor caduc după 20 de ani?

T.P.: Nu cred că va deveni niciodată caduc. În campanie nici nu sunt aşa convins că a fost vorba de o tematică anti-comunistă ci că Traian Băsescu a utilizat faptul că Ion Iliescu îl sprijinea pe Mircea Geoană.

R.: Şi episodul Timişoara…

T.P.: Revenim şi acolo. I-am spus unui consilier lui Ion Iliescu. Că înţeleg foarte bine că Mircea Geoană are nevoie de Iliescu pentru a intra în turul I, dar asta îl va costa foarte scump în turul II. Şi era previzibil. E o analiză la rece în care nu implic nicio judecată negativă la adresa lui Ion Iliescu. Vedeţi ce vivace a devenit în ultima vreme? Cu vârsta dă senzaţia că se distanţează de limbajul încorsetat. Nu cred că conduce în acest moment partidul. PSD pare cel mai democratic partid în România, nu cred că îl mai conduce nimeni singur.

R.: Pe când PD-L e condus de un singur om aparent. Domnul Boc

T.P: De cei cinci.

R.: Dacă îl includeţi şi pe domnul Stolojan aici, atunci mai puţin.

T.P.: Domnia sa este o voce cu autoritate în partid.

R.: Parcă mai puţină după renunţarea sa la funcţia de premier.

T.P.: Iau notă cu interes de consideraţiile presei.

R.. Sunt ecouri din partidul dumneavoastră…

T.P. : Nu uitaţi că odată am spus că sunt un fel de Ion Iliescu în PD-L…., că sunt un Iliescu de dreapta. Asta sigur poate fi un fel de contradicţie în termeni.

R.: Cu cine credeţi că PSD ar putea deveni un partid de stânga puternic. Sunt mai mulţi candidaţi.

T.P.: Personal nu înţeleg prea bine de ce vor să-l schimbe pe Geoană, pentru că a avut un rezultat bun la alegerile prezidenţiale. A pierdut cu 70.000 de voturi diferenţă. E foarte puţin. Asta l-ar putea califica pentru o nouă cursă în 2014. Alegerile prezidenţiale nu se câştigă din prima. Francois Mitterrand a candidat de trei ori. Chirac a candidat de trei ori. E foarte rar ca cineva să câştige din prima alegerile prezidenţiale.

R.: Traian Băsescu a făcut-o.

T.P.: Băsescu a reuşit din prima, dar şi Adrian Năstase era la prima candidatură în 2004 şi e foarte greu să câştigi alegeri prezidenţiale din postura de prim-ministru, e aproape imposibil. Eu nu am preferinţă pentru că e problema lor, dar nu înţeleg, repet, de ce atât de mulţi vor să-l schimbe pe Mircea Geoană. Pe Cristian Diaconescu îl cunosc de foarte multă vreme şi apreciez, e un om care ridică nivelul dezbaterii foarte mult.

R: Răspunsul unora dintre pesedişti e că Mircea Geoană a pierdut deşi era susţinut de atâtea partide.

T.P.: Nu e puţin lucru să fii capabil să federezi atâtea partide. L-a bătut Băsescu totuşi. Băsescu e o forţă.

R: Cum vi s-a părut Traian Băsescu în campanie?

T.P.: Foarte bun.

R.: Lumea l-a perceput mai puţin agresiv, combativ ca-n alte momente…., de nerecunoscut.

T.P.: A avut un finiş genial. Au fost momente în campanie când aveam sentimentul că se va prăbuşi de oboseală. Răcise la un moment dat. La mitingul de la Piteşti vedeam că duce o luptă puternică să stea în picioare. De altfel, cred că rezistenţa fizică este o calitate primordială pentru un om politic.

R: A avut şi noroc?

T.P.: E un om norocos. Dacă vreţi revin la teoria mea despre pleaşcă şi e un om norocos şi e o şansă pentru partid. Citiţi ultimele capitole din „Principele” de Machiavelli şi veţi vedea acel capitol despre fortuna şi virtu. Când spune Machiavelli că în succesul unui om politic contează în egală măsură virtutea şi norocul. Pleaşca, spus în termeni neaoşi.

R.: Credeţi că dacă nu ar fi existat episoadele „vizita la SOV” şi „Timişoara” ar mai fi câştigat?

T.P.: Greu de spus. A contribuit fără îndoială, dar şi finişul lui Băsescu din ultimele zece zile. Am avut sentimentul că la finalul campaniei parcă mâncase jăratec sau parcă ar fi fost Popeye Marinarul care înghiţise un borcan de spanac.

R.: Dezbaterea finală?

T.P.: Dezbaterile contează pentru nehotăraţi. Sigur că a contat. A fost foarte bun.

R.: Poate l-a ajutat şi altceva. Domnul Manolea, de exemplu…

T.P.: Nu am păreri pe acest subiect. Deşi ca fost ministru al Cultelor poate că ar trebui să dedic mai mult timp acestui gen de subiecte. Mărturisesc că nu am făcut-o până acum.

R.: Ca ministru al Culturii, vorbim de Roşia Montană. Ministrul Culturii are un cuvânt de spus acolo. Domnul Videanu vrea ca proiectul să meargă cât mai repede.

T.P.: În formula în care am luat eu cunoştinţă înainte de vizita mea acolo, proiectul nu mi se pare bun. Trebuie renegociat şi redelimitată zona în care se intenţionează realizarea lui. Nu am o poziţie radicală pe acest proiect, dar trebuie luată în considerare dimensiunea arheologică. Trebuie continuate cercetările arheologice, pentru că acolo s-a cercetat foarte puţin. Acolo sunt lucruri extrem de interesante. Iar în masivul Orlea aş fi foarte ostil unei exploatări miniere. În Câlnic trebuie discutat şi să vedem dacă merită să sacrifici o parte din galerii. În variante pe care am văzut-o, nu mi se pare bine. Sunt primul ministru al Culturii care am coborât în galeriile de acolo.

R.: Revin la PNL şi apoi la competiţia prezidenţială din toamna anului trecut. În momentul de faţă între Crin Antonescu şi Ludovic Orban, pe cine aţi prefera preşedinte al PNL?

T.P.: Din păcate, amândoi vor să continue cu linia anti-PD-L radicală. Acuma, cred că Ludovic Orban e un personaj mai plăcut şi simpatic.

R.: Călin Popescu Tăriceanu e o cauză pierdută?

T.P.: Sper că nu. Călin Popescu Tăriceanu a făcut faţă funcţiei de prim-ministru, e un om civilizat, educat, cu prestanţă. Spun asta chiar dacă nu am fost de acord cu anumite poziţionări ale domniei sale.

R.: Ce va face PD-L fără pleaşcă?

T.P.: Asta e o problemă generală. Întotdeauna problema succesiunii e o problemă importantă. La fel s-a întâmplat în PSD după Ion Iliescu.

R.: Păreau lucrurile mai clare acolo, cu Adrian Năstase.

T.P.: Da, dar vedeţi că nu a câştigat. Şi acum au o problemă de succesiune…. Trebuie văzut care vor fi intenţiile lui Traian Băsescu după 2014. Dacă vrea să se ducă pe mare, aşa cum spune el, eu sper să se mai gândească că va rămâne activ. Că se va duce cu vaporul nu prea departe ca să se poată întoarce dacă e cazul.

R.: Are nevoie PD-L de Traian Băsescu ca de apă?

T.P.: Fără îndoială că e o figură legitimantă. Poate nu va juca acest rol precum Ion Iliescu. Cred că problema succesiunii depinde foarte mult de intenţiile sale după 2014. Dacă vrea să fie king maker sau nu….

R.: Vedeţi în PD-L oameni capabili să crească la amploarea lui Traian Băsescu, să poată fi candidatul surpriză peste patru ani?

T.P.: Deocamdată nu mi-am pus problema, dar va trebui să o facem foarte curând. Nu am un răspuns deocamdată. Poate unul din actualii miniştri, poate cineva care nu e membru de partid. Şi aici cred că Traian Băsescu va avea un cuvânt de spus.

R.: Ultima întrebare. Vă e dor de apelativul „excelenţă”?

T.P.: Apelativul „excelenţă” îl am oricum, orice fost ambasador, orice fost ministru îl păstrează toată viaţa. Vreţi să fiţi mai explicit?

R.: Cred că l-aţi intuit. E posibil să reveniţi în diplomaţie, la Paris? Având în vedere şi biografia familială.

T.P.: Întrebarea asta s-a pus încă de când Teodor Baconschi a fost numit ministru de Externe. Şi e foarte interesant că multă lume a avut aceeaşi idee fără să se fi vorbit întrei ei, începând cu Patriarhul Daniel şi continuând cu diferiţi români care stau la Paris. Nu trece o zi fără să mi se pună de trei patru ori întrebarea asta. Aici decizia nu e la mine. Şi mi-am propus să aştept, să nu întreprind nimic în nicio direcţie, să urmez formula lui Epictet şi anume „să ne ocupăm de noi, nu de ce nu depinde de noi”. Cred că aici e o decizie care aparţine exclusiv şefului statului care are în mână toate informaţiile şi în privinţa relaţiei cu Franţa şi în privinţa tipului de persoană pe care vrea să se încreadă în relaţia cu Franţa şi situaţia pe care PD-L o are în Parlament.

R.: Înţeleg propoziţia esenţială e:„Decizia e exclusiv a preşedintelui!”

T.P.: Da. Şi ca fost ambasador, ca diplomat dans l’ame cred că nu e bine să speculăm foarte mult. Nu noi, nu presa facem ambasadorii. Preşedintele are toate informaţiile, el poate analiza cel mai bine.

R: Ultima întrebare: Catedrala Mântuirii Neamului. Încep lucrările în august. E bine că se face?

T.P.: Cred că Bucureştiul are nevoie de o biserică mai mare decât actuala catedrală patriarhală. Pe de altă parte sunt puţin sceptic faţă de capacitatea noastră de a construi ceva de calitate. Am văzut biserici superbe construite în ultima vreme, dar am văzut şi multe catastrofe. De aceea cred că un anumit scepticism metodic e de bun augur. Pe de altă parte întrebarea dumneavoastră se referă şi la  cheltuielile pentru construirea de biserici. Şi mai pune o altă întrebare legată de legitimitatea finanţării de către stat a construirii de biserici. Iar aici poziţia mea e nuanţată şi moderată şi ştiu că îi voi supăra şi pe laici şi pe clericaliştii radicali. Cred că e legitimă finanţarea Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte culte, dar în anumite limite şi pe baza unor criterii foarte clare. Aceste criterii sunt următoarele: patrimoniul. E legitim să susţii bisericile pentru întreţinerea patrimoniului şi nu stricarea lui, aşa cum s-a întâmplat la Putna acolo unde s-a stricat frumuseţe de biserică din banii statului. Al doilea criteriu este diaspora: este legitim să susţii BOR şi celelalte culte pentru a încadra diaspora. Pentru că ambasadele, consulatele nu pot face anumite lucruri pe care le poate face doar Biserica. Rolul Bisericii în diaspora este esenţial. Al treilea criteriu ar fi acela de a găsi o pace în comunităţile divizate de revendicări patrimoniale, mai cu seamă în Ardeal. Cred că acolo e bine ca statul să repare ce el e stricat. Cred că e nevoie de un control mult mai riguros în privinţa modului în care sunt cheltuiţi banii bisericilor. Şi nu cred că e bine să continuăm cu această supralicitare electorală.