RSS Feed

Tinerii din partide. Atîta aveţi? Atîta puteţi?

vezi toate articolele de
05 Sep 2011 la 12:36 25 comentarii 1404 vizualizari.

Am întrebat-o vineri pe Corina Creţu ce voci tinere a promovat PSD în ultimii ani. Nu a vrut (nu a găsit) să-mi dea nici un nume. Pot repeta experimentul cu oameni din celelalte partide. Răspunsurile vor fi fie comice, fie, dacă interlocutorii sînt de bun simţ, vor fi de fapt nişte tăceri apăsătoare.

Altfel, “tinerii” sînt ultraprezenţi în retorica de zi cu zi. Nu există candidat să nu vorbească despre importanţa tinerimii. Cînd să trecem la fapte, lucrurile stau mai mult decît jenant.

PDL e clar în politicile sale. Nepotism şi băieţi de bani gata. Nu-mi poţi emite pretenţii de tineri democraţi cu capul pe umăr cu forţă de opinie cînd faci alegeri speciale ca să cîştige o “fiică independentă” de preşedinte. Dacă ne uităm puţin la tinerii (prin tineri înţelegem sub-40) trimişi de PDL în parlament sau în diverse funcţii, vedem afaceri cu statul, vedem copii cu părinţi influenţi prin provinciile de unde vin. Nu vedem absolut nici o figură interesantă, cu idei interesante, cu agendă precisă.

Să vorbim despre Mustea, şeful tinerilor pedelişti, lăsat moştenitor de EBA? Iubitor de ceasuri şi strîngător de chirii de pe proprietăţile părinţilor. Nici măcar nu mă deranjează trecutul lor. aş da orice să văd băieţi de bani gata venind şi spunînd ceva, o idee a lor, o credinţă a lor, aş vrea să-i văd punînd paşoptist în mişcare banii părinţilor. Dar singurul lucru important de transmis pe care îl au este bugetul alocat colecţiilor de ceasuri şi bijuterii (cf. declaraţiilor de avere).

Să vorbim despre nepoata premierului? Sau poate de Andrei Sava, altă tînără speranţă urmărită de ANI? Sau poate de Pirpiliu, alt băiat cu un deosebit simţ al banului public?

Să trecem la PSD unde e la fel de jale. A venit un preşedinte tînăr, ceea ce putea fi bine. Din păcate, Victor Ponta pare să vrea să respecte toate clişeele obişnuite despre tinereţe: imprudent, necopt etc. Dar nu el e problema, ci oamenii pe care îi propune. Bănicioiu e complet incoerent şi nici nu mai merită efortul de a fi făcut praf – se descurcă singur. Negoiţă e prietenul lui şi nu-mi trebuiau stenograme ca să văd cine e. Şova? E un tip deştept cu o mare problemă de etică: nu (mai) e normal să faci atîta caz de regimul Băsescu cînd tu, pe vremea lui, ai făcut un milion de euro numai din contracte cu statul. E o chestie de minim bun simţ. Poţi găsi altă tonalitate a criticii, dacă nu te poţi abţine de la ea. Oana Niculescu-Mizil?

Liberalii? Nici ei nu stau mai bine. Şeful liberalilor tineri e domnul de aici . Tineri care doar fac caz că sînt tineri.  O doamnă Gorghiu care încă recită poezioare în limbaj de lemn. Plus o Adriana Săftoiu urecheată periodic de şeful partidului dacă zice ceva ieşit din linie.

Fac parte dintr-o generaţie de tineri adormiţi fie într-un soi de american dream estic, ultraindividualist, fie căpuşe la stat (au învăţat de la părinţii lor, sîntem deja la a doua generaţie), fie pur şi simplu abrutizaţi de muncă. Unde ar trebui să fiarbă sîngele şi ideile? În universităţi. Acolo somnul politic şi ideologic e cel mai mare, nu mişcă nimeni în front, nu pare nimeni enervat de perspectivele aproape zero. La asta au o contribuţie şi profesorii fără zvîc şi o piaţă a ideilor fără pic de vlagă.

Cum facem să schimbăm ceva? Un prim pas ar fi consolidarea ideologică a mişcării tinerilor. Şcoli de vară terne în care vin ăi bătrîni să spună trei tîmpenii, asta nu rezolvă nimic. Fiecare partid trebuie să-şi consolideze măcar o falangă de grup de acţiune publică, de idei – nu, ISP nu e un exemplu (ar fi trebuit să fie, dar a eşuat lamentabil într-o adunătură de activişti în adormire). Zona intelectuală e moartă sau e complet cumpărată în fiecare dintre mişcări. Un intelectual nu e un agitator. Trebuie găsit spaţiu public viabil pentru combatanţi adevăraţi. Vreau să văd de la aceste partide măcar dorinţa de a propune o voce nouă pe sezon (tînără, în vîrstă, nu contează) şi vreau să văd că le cultivă şi le apără independenţa de a critica inclusiv propriul partid. Nu e greu de făcut. Numai că, e adevărat, nu există nici un beneficiu imediat pentru aşa ceva.

Primii vinovaţi sînt tinerii înşişi, evident. Nu s-au săturat de poezia individualistă, a reuşitei “prin sine”. Dar politica a revenit la modă, fie ea în formă anti-politică. La alegerile astea ar trebui făcut ceva: ce? în episodul următor sau, evident, aştept sugestii de la voi.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!