RSS Feed

Tony Judt, Cabana memoriei. Și o nesimțire cu Mihăieș

vezi toate articolele de
21 Oct 2011 la 10:27 16 comentarii 1822 vizualizari.

Despre două cărți. Una de citit. Una de aruncat pe jumătate.

Nu sunt deloc texte memorialistice tipice. Cabana memoriei a lui Tony Judt e o culegere de fragmente de memorie, mici exerciţii făcute de autor (încurajat de prietenul Timothy Gordon Ash), în timpul cumplitei boli (afecţiunea neuronului motor, boala lui Gehring) care l-a ucis în 2010. Descriere mai directă decât a autorului nu avem cum să găsim: „spre deosebire de aproape orice altă boală gravă sau letală, ţi se dă libertatea să contempli în tihnă şi cu minim disconfort deteriorarea catastrofală a propriei condiţii.”

Descrierea continuă ferm, implacabil, despre cum are nevoie de ajutor şi pentru o minimă mişcare, pentru un scărpinat, pentru deplasare. Ba mai intervin şi rînduri ironice. Autorul spune că această boală l-a făcut să-şi perfecţioneze tehnicile de (re)memorare, deşi stătea oricum foarte bine cu memoria. Iar concluzia descrierii bolii e fără sclipici inutil de „povestaş”, e exact în spiritul Judt aşa cum l-am cunoscut mereu: „Plăcerile agilităţii mentale mi se par acum, inevitabil, mult supraestimate de cei care nu depind în exclusivitate de ele. La fel şi îndemnurile bine intenţionate de a găsi compensaţii spirituale pentru deficienţe fizice. Degeaba. Pierderea e pierdere şi nu cîştigi nimic dîndu-i un nume mai frumos.”

Rememorările lui Judt sînt făcute cu fermitate de chirurg. Iubirea pentru maşini a tatălui său, de exemplu, este imediat pusă în dublu context. Primul: dragostea pentru călătorii nesfîrşite cu automobilul a fost încă un motiv pentru o despărţire sigură între părinţii săi. Al doilea: acea generaţie de bărbaţi care iubeau maşinile pe când nu inundaseră absolut spaţiul urban, pe când călătoria la volan avea un sens şi un farmec, e definitiv pierdută, e preistorie. Pasajele amuzante sunt nenumărate, nu se poate altfel atunci când intri în poveşti de familie. Cum îşi alegea tatăl maşinile? Într-o familie de evrei, maşinile germane ieşeau din discuţie… La fel şi Renault, care făcuseră pact cu naziştii. Cât despre Volvo, erau nişte tancuri greoaie, fără personalitate. Aşa că tatăl lui Judt alegea invariabil Citroen; şi pentru că se pare că fondatorul avea origini evreieşti, dar şi pentru că maşinuţele astea sprinţare atrăgeau atenţia. Exact asta o deranja teribil pe mamă, care, crescută în spirit englez tradiţional, ura tocmai tot ce ieşea în evidenţă. Fiul avea să adore călătoria cu trenul, ba chiar să-şi construiască îndemnuri politice şi ideologice în funcţie de starea căilor ferate de-a lungul Europei.

(…)

Şi o carte de rupt pe jumătate

Tot recent a apărut şi o carte a lui Mircea Mihăieş despre Tony Judt, Ultimul Judt, pe care l-a cunoscut bine, l-a invitat în România etc. Nu e prima oară când intelectualii români fac paradă cu intelectuali vestici pe care-i cunosc, dar pe care, de fapt, nu-i înţeleg. Cazul lui Mihăieş e flagrant. Cu aşa prieteni în România, nici nu mă mir că studiul lui Judt despre ţara noastră a ieşit unul destul de slab, de clişeistic.

Mihăieş nu acceptă că Judt poate fi de stânga. Pentru el stânga e o boală. Îi recenzează cărţile, îi denaturează ideile şi mai şi livrează concluzii demne de o clacă intelectuală de dreapta românească: „idealismul şi naivitatea teoriilor de stânga sună ademenitor în teorie, dar nu ţin loc de educaţie, căldură şi mâncare”. Sau altă exclamaţie: „tristă lecţie de bolşevism nereformat”. De ce să mai scrii o carte despre Judt şi să te şi dai mare prieten cu el. Pentru că reproşurile ies din limitele dialogului. La Mihăieş e simplu: eşti de stânga eşti bolnav. Poţi să nu fii de acord cu Judt (şi sunt locuri destule), poţi aduce contra-argumente, dar la Mihăieş cauza e pierdută din start.

Mă rog, aş fi aruncat cartea pe geam dacă nu ar fi fost pe jumătate transcrierea unei discuţii purtate de Judt cu intelectuali timişoreni în 1998. Săriți (sau rupeți) prima sută de pagini şi citiţi a doua sută.

Articol integral aici.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!