Top filozofi. Hume e pe 1, Wittgenstein pe 4. Socrate e pe 21

youtube.com/wat../
Hume nici nu apare aici )

De ce e amuzant?

@ Costi – n-am vazut sondajul, dar cu 90% departamente maericane este evident biased: departamentele de filosfie din USA sunt predominant analitice, pragmatism, utilitarianism, etc. Rawles e marele maestru (chiar, asta pe ce loc e?:) Filosofia continentala e puternic marginalizata – din pacate. (Mai bine sta filosofia politica din punctul asta de vedere:))

@ Costi – si-am uitat ce era mai important:): Cine a venit cu ideea unui “top” al filosofilor pe baza unor sondaje de opinie? Cam cat de “filosofica” e ideea asta?:)

Si de unde stii tu, Fumurescu, ca filosofii din universitatile americane sunt “predominant” utilitarianisti? E loc comun, informatia asta? Americanii sunt pragmatici in general, ei l-au inventat si deci sunt analitici si utilitarianisti filozofii lor?
Scrie in wikipedia? Sau stii tu un alt sondaj de opinie? Ori poate i-ai vizitat pe fiecare si i-ai intrebat? O statistica a cursurilor, cu predominanta pe Berkeley, Locke si Hume? Stiu cativa profesori cu care ai vorbit tu? Ei de unde stiu? Au trait acolo prea mult ca sa greseasca? Se cunosc prea bine intre ei? Continua tu posibilitatile.
Poate o fi doar o parere de-a ta, aruncata asa.

Dle Fumurescu,

sondajul lui Chalmers & Bourget a fost făcut *tocmai* pentru a termina odată cu judecăţile sociologice din burtă. De pildă, în loc să spuneţi că dept. din SUA sunt “predominant utilitarianiste”, puteaţi să verificaţi (la philpapers.org/../ răspunsurile la întrebarea “Normative ethics: deontology, consequentialism, or virtue ethics?”, şi să observaţi cum variază proporţia de consecvenţialişti în diferite populaţii (toţi respondenţii, profesorii “seniori” din departamentele vizate, specialiştii în meta-etică/etică normativă/etică aplicată etc). Spre surprinderea dvs, aţi fi putut afla că proporţia consecvenţialiştilor *nu* depăşeşte o treime în departamentele vizate, şi este “dominantă” doar în rândul seniorilor cu AOS în meta-etică (27% vs 21% deontologie vs 11% virtue ethics, vs 39% “altele”), în rest fiind fie la egalitate, fie dominaţi de deontologi.

Ce era mai important, “top” i-a spus Costi Rogozanu, nu neapărat incorect, cât nefericit formulat. Una din întrebările de la partea “demografică” era “cu care dintre următorii filosofi vă identificaţi”, nu “care e cel mai important filosof al tuturor timpurilor”. Poate mai interesant pentru dvs. ar trebui să fie că pentru o populaţie de filosofi analitici cele mai importante modele sunt trei filosofi clasici — Hume, Aristotel şi Kant au fost aleşi de jumătate din cei care au răspuns la întrebare. (Rawls e al nouălea, dacă vă mai interesează).

În fine. Cercetarea lui Chalmers & Bourget e strict sociologică, şi nu are pretenţii filosofice normative. C & B sunt cât se poate de expliciţi în privinţa asta, şi discută deschis şi meritele şi limitările design-ului experimental (vezi materialele la philpapers.org/../.

Toate cele bune.

Salut, Ştefan

nu ma mira confuziile de tip “filosofie analitica, a, deci utilitarism, pragmatism”. Imi aminteste de un alt mare “guru” din RO, Pleşu, care intr-un numar al Dilemei biciuia filosofia analitica, referindu-se la ea drept “verificatonism”. Oamenii nu sunt la curent cu ceea ce se intampla in filosofie la ora actuala si nici cu disitnctiile care exista.

Hume mi se pare corect ca a fost votat in proportie asa de mare. In opnia mea are la ora actuala (sa zicem din 1980 incoace) cea mai mare influenta asupra metafizicii (cauzalitate, relatii nomice, epistemologie modala, liber arbitru), filosofia stiitei (inductie), filosofia mintii (identitate personala, perceptie, imaginatie), si metaetica (antirealism, noncognitivism).

In legatura cu fobia de “filosofie analitica”, ar fi bine de observat ca ea incepe odata cu Socrate, cu analiza conceptuala (de exemplu analiza conceptului de DREPTATE, in Republica). Dintre David Lewis si Nietzsche cel din din urma este cel care este in afara marii traditii filosofice, cum nota Jason Stanley (Rutgers University) recent. De aceea, in mod normal, eu nu folosesc expresia “filosofie analitica”; este o expresie pleonastica. Alte abordari sunt, bineinteles, interesante insa doar ca beletristica (de obicei de proasta calitate:)).

@Stefan – am zis predominant analitice. Pentru un analist, putina atentie la detaliu n-are cum sa strice:)
@ Istvan – n-am zis “filosofie analitica, a, da, pragmatism, utilitarianism” – vezi mai sus.
Altfel: Brian Leiter notes: “All the Ivy League universities, all the leading state research universities, all the University of California campuses, most of the top liberal arts colleges, most of the flagship campuses of the second-tier state research universities boast philosophy departments that overwhelmingly self-identify as “analytic”: it is hard to imagine a “movement” that is more academically and professionally entrenched than analytic philosophy.” See also John Searle’s judgment (in Bunnin & Tsui-James (eds.), The Blackwell Companion to Philosophy (Blackwell, 2003), p. 1): “Without exception, the best philosophy departments in the United States are dominated by analytic philosophy, and among the leading philosophers in the United States, all but a tiny handful would be classified as analytic philosophers.”
In fine, n-are rost sa ne certam de la atata lucru. (As mai avea si eu observatii, dar nu e cazul…)