…tristeti provinciale – astazi, Mihai Bacalu

…n-o sa va spun un secret daca va marturisesc ca am fost vreme de multi ani gazetar clujean. Ba, conform ultimei deciziii a Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj (APPC), inca mai sunt – ceea ce ma maguleste. Ma intereseaza asadar ceea ce se mai intampla in urbea de pe Somes, nu doar in politica, ci si in lumea presei. Unele le mai aflu de prin ziare, altele de la prieteni, iar altele de pe blogurile ziaristilor clujeni. Unul dintre aceste bloguri este cel al lui Mihai Bacalu.

Despre Mihai Bacalu am mai avut ocazia sa va povestesc – nu mai repet. Intru improspatarea memoriei, e suficient daca va spun ca ne stim de pe la inceputul anilor ‘90, de la NU, si ca e genul de ziarist nesuferit – vorbeste neintrebat si e obsedat de corectitudine. Asa, in general, de corectitudine. E genul care noaptea, pe o strada pustie, asteapta la semafor pana se face verde, iar daca semaforul e stricat asteapta pana vine cineva sa il repare (da el telefon). Nu exagerez catusi de putin.

Tocmai de aceea ii citesc blogul – iar ultima postare m-a pus pe ganduri. M-a umplut de tristeti. Provinciale.

Spre deosebire de dumneavoastra, cunosc, prin forta lucrurilor, mai toate personajele mentionate in postarea preluata mai jos. Nu asta e insa important. Nici macar nu pot sa bag mana in foc ca toate acuzatiile aduse acolo sunt corecte (desi, cunoscandu-l pe Bacalu, un deget tot as vari:)). Ceea ce e important, ceea ce ar trebui sa ne interseze pe toti, e acel modus operandi care, cu nume diferite, se repeta – inclin sa cred – si la Iasi, la Constanta, Sibiu sau Timisoara. Despre oraselele si mai mici, nu mai are rost sa povestesc.

De aceea, m-am gandit ca ar fi bine sa “promovez” tristetile unui ziarist de provincie, nebagate in seama, de obicei, de nimeni. Toata lumea stie cum “merg lucrurile”, dar (aproape) nimeni nu indrazneste sa se ia la tranta cu sistemul. Cati nebuni frumosi (vorba vine ) ati avut norocul sa intalniti intr-o viata de om?

Asta e blogul:

http://mihaibacalu.wordpress.com

Si asta e textul cu pricina:

Drob medicinal cu polipi presaţi în balanţă

Petreceţi liniştiţi Paştele! Justiţia a început să vegheze şi pentru Dvs!

Miracol la Cluj în ajun de Paşti. Divinitatea chiar există. Şi nu a dat cu bâta. Ci cu balanţa. Adevărat a înviat. Maria Magdalena Petrescu, şefa Laboratorului de Anatomie Patologică a fost condamnată la închisoare de judecătorul Aneta Beatrice Birău. Un an de zile cu suspendare. Plus despăgubiri morale de 20.000 de euro părţilor vătămate. Neglijenţă în serviciu. De fapt a mascat o culpă medicală. S-a grăbit să autopsieze cadavrul unui pacient operat de medicul Teofil Pop- Interservişan de polipi. O necropsie care nu a identificat o cauză clară a morţii. Care i-a permis chirurgului să fie degrevat de o pedeapsă. Care a împiedicat Medicina Legală să stabilească adevărata cauză a morţii pacientului, la o lună de la operaţie. Petrescu susţine că e nevinovată.

În sfârşit a mai căzut o redută profesională. În ruptul capului nu acceptau medicii că unul de-al lor poate să dea socoteală dacă greşeşte. Şi discutăm de numeroase cazuri ajunse în instanţă, sau blocate de procurori. Hepatita împrăştiată cu dărnicie la centrul de dializă Nefromed, traficul de organe de la institutul de transplant al lui Lucan, bisturiul lui Florian, lăsat amintire într-o coloană vertebrală umană bihoreană, amigdalele mortale ale unei fetiţe operate de medicul Albu.

Magistraţii sunt extrem de duri când e vorba de infractori anonimi. S-au dictat fără rezerve condamnări pe viaţă la Cluj. Când ajung la vipuri, judecătorii deveneau brusc mai umani.

Una caldă, alta rece

Anul trecut a căzut şi reduta politicienilor, doar parţial însă. Judecătoarele de la Curtea de Apel păreau că vor deveni noile „mâini curate” ale ţării. Li se spunea „completul arest”. Rar scăpa cineva din tăvălugul arestărilor la Curte. L-au executat anul trecut fără milă pe Cristian Anghel, veşnicul primar din Baia Mare. Cu zâmbetul pe buze. Venise la Cluj într-o plimbare, nepregătit, convins că va trece fără probleme şi acest hop. Nu a ştiut că achiziţia la suprapreţ se cheamă corupţie. Liberal, deci opoziţie. Când să confirme şi cu puterea, că sunt necruţători, magistraţii s-au muiat.

Fotbal după ploaie în parc

Paszkany, singurul subiect local consistent de tabloid, finanţatorul  puterii a scăpat basma curată, deşi de 15 ani face cam ce doreşte în afara legii la Cluj. Se afişează public cu amanta, jonglează cu terenuri de sute de hectare, dă mită oficială de milioane de euro instituţiilor publice, atacă direct sau prin interpuşi magistraţii. Defrişează culturi experimentale la Agronomie şi copaci în parcuri protejate. Judecătoarea chemată să-l oprească în Parcul Feroviarilor se cramponează în copierea unor documente, amânând suspendarea inevitabilă a unor lucrări fără autorizaţie, în parcul public, pentru care în vest s-ar fi fi lăsat cu arestări.

Patent pentru atac preventiv

Dar punctul culminant la carierei lui Paszkany nu este afacerea Polus. Cel mai relevant pentru starea societăţii româneşti este atacul abject al golanilor lui de presă. Presa de partid aservită. După ce au preluat în franciză de la Bucureşti şantajul de presă, clujenii pot breveta acum atacul preventiv asupra magistraţilor care le judecă finanţatorii. Acesta ar trebui inclus în studiul istoriei presei postrevoluţionare a lui Tiberiu Fărcaş. Să dai anticipat în magistraţii care te judecă, fără greaţă, trebuie să ai ceva testicole. Totul la vedere. Şi să şi obţii efectul scontat. Achitarea într-un dosar cu serioase dubii. Campanie pe faţă. Doar magistratul se face că nu vede.

Imunitate pentru mafioţi de onoare

Şi cazurile de îngăduinţă faţă de vipuri pot continua. Cetăţeanul de onoare Ovidiu Turcu, patronul Dacia Service, alt baron local care se serveşte din terenurile vecinilor, fără pic de jenă este privit cu îngăduinţă de judecători. De 7 ani unul din procesele sale cu vecinii nu trece de prima instanţă. Fug magistraţii şi experţii de afaceristul cu apucături de mafiot ca de dracu. Mica reformă în justiţie e doar în terorie, nu acţionează retroactiv.

Sentinţă pentru Irinel

Pentru protecţia mascată a demnitarilor magistraţii clujeni au ajuns de minune. Nu-l protejează doar pe premier, pentru autorizaţia de construcţie ilegală a stadionului municipal, (cine sunt arhitecţii şi ce interes ascund ei?) dar îi protejează şi rudele infractoare. Un nepot al premierului a primit copilul la divorţ, o fetiţă de 3 ani, deşi a suferit mai multe condamnări şi nu avea un loc de muncă. Irinel Columbeanu poate fi invidios pe nepotul premierului. Şi pentru vipurile din universităţi, justiţia se joacă de-a hopa mitică cu profesorul care notează cu zecimale. Ba e reangajat, ba e concediat din nou, de o altă instanţă mărinimoasă cu şefii nomenclaturişti.

Mogulaşii fac coadă cu mâna întinsă la judecătorul sindic

Mai au magistraţii de confirmat şi în alte domenii, cum ar fi comercialul, nu doar în penal. Sportul naţional de falimentare a unor societăţi comerciale cu datorii continuă fără perdea de la revoluţie. Faci altă firmă şi totul merge mai departe. Schimbi doar numele. Transferi sau doseşti activele. Cică le-ai casat cu proces verbal.

Din păcate şi marii formatori de opinie uzează de acest obicei. Doar toată societatea o practică. Ei de ce nu ar face la fel? Balul Operei e organizat de un alt asemenea practicant. Matei Miko, naşul divorţenilor naţionali a schimbat şi el o firmă falimentară cu una mai curată. Îl faci senior al cetăţii pe primar şi omul închide ochii la datoriile firmei desfiinţate faţă de oraş. Sunt și excepții, chiar notabile. Ditamai colosul Lafarge nu a ştiut lecţia şi trebuie să bifeze un eşec resunător cu achiziţia unei balastiere falimentare numită Gran Beton, care a încercat marea cu degetul, cu un transfer fraudulos de active, dar ghinion, a căzut în plasă.

Achiziţii de televiziuni cu credit de la Finanţe

Ziariştii noştri extrem de vizibili pe la televiziuni nu se mulţumesc să păcălească doar fiscul. Se lansează în noi achiziţii. Televiziunea locală NCN a fost cumpărată cam cu datoria afişată pe site-ul Ministerului de Finanţe de către firma Imagistica Advertising. Marea artă pentru patronul Alexa, susţinut sau nu de omniprezentul Paszkany, prin toate instanţele clujene de judecată,  va fi să menţină trustul- cerc atunci când se va situa în opoziţie. Mai are un an să se impună pe o piaţă extrem de vulnerabilă. După pedelişti potopul. Până atunci rămâne singurul patron de presă scrisă care nu are proces de insolvenţă la Cluj, deşi are cele mai mari datorii din presa locală. Zice Ministerul de Finanţe că datoria sa este de 1.174.386 lei la sfârşitul anului 2010 şi că firma este în executare silită. Ăştia ori dezinformează, ori au primit carnet portocaliu cu toţii. Şi ca să nu fie singur pe sticlă, îl însoţeşte în experienţa TV din datoria publică, colegul roșu Rareş Bogdan, care a reuşit să înregistreze la instanțe primul faliment din acest an. Doar pe hârtie, staţi liniştiţi. În fapt, Ziua de Cluj și Realitatea TV de Cluj merg mai departe.

Condamnare pentru păcălirea statului

Totuşi judecătorii par să înceapă să nu mai fie tare timoraţi de statutul de jurnalist- terorist. După arestarea primului jurnalist anticomunist din Cluj, Liviu Man- Gazeta, magistraţii mai dădură recent un avertisment presarilor. Tocmai l-au condamnat să plătească pe Florin Otrocol, un director de Informaţie falimentară, fostă a rectorului Universităţii Tehnice, Radu Munteanu, o sumă consistentă, 160.000 de lei, pentru inventarul dispărut fără urmă după demitere.

Deocamdată un marginal. Nu făcea parte din club. Nu a știut lecția cu lichidatorulde bine. Greucenii nu sunt deocamdată tangibili. Ei ştiu să-şi aleagă lichidatorul simpatic, care să-l convingă pe judecătorul sindic, că doar criza a creat datoriile, nu vreo lipsă de talent managerial. Fie că discutăm de Florin Danciu- Foaia Transilvană, (de departe cel mai talentat editorialist de stânga), Rareş Bogdan- Ziua de Cluj, (cel mai isteric moderator, care centrează, dă cu capul şi arbitrează tot ce mişcă prin show biz sau investiţii), sau Paul Niculescu- Monitorul de Cluj, (frate de europarlamentar portocaliu).

NU şi Mesagerul vinovate

În loc să-şi dea mâna, să pună de cel mai puternic cotidian local din sud estul EU, foştii colegi de promoţie, proveniţi din resursa NU- Mesagerul, se ambiţionează să reziste singuri pe piaţă. Rezultatul? Compromisuri cu profesia, cu partidele politice şi cu legea. Ziarişti prost plătiţi, fără achitarea taxelor la stat.

Formatorii nu suferă de foame alături de angajaţi. Ei au firme de publicitate prin care sustrag mierea economiei locale. Au proprietăţi semnificative, case în pădure sau pe deal, maşini şi concedii multianuale de vis în ţări exotice, plătite adesea de sponsori sau de ziar. Doar un singur lucru pozitiv. Sunt familişti. Îşi susţin nevestele până la reclame jenante pentru susţinerea firmelor cadou. Asta nu-i împiedică pe unii să profite de angajate, ca de propriul harem.

Poliţia şi-a mai bifat un AN suspect

Echipa de magistraţi de la Judecătorie care dă bătăi de cap găştilor penale ale lui Marian Oprişan- Vrancea şi Alexandru Noapteş- (afacerea achiyiție de automotor prin metoda suveică SNCFR- Remarul 16 Februarie) dă frisoane şi poliţiştilor, nu doar medicilor, jurnaliştilor şi politicienilor, mai ales că se pune de-o evaluare naţională în vederea restructurării. Multiplul spărgător de case Mihai Petrescu a fost absolvit de judecătorul Lucian Buta (cel care spală pe jos şi cu avocatul Gheorghiţă Mateuţ şi cu clienţii săi celebri), de spargerea de la casa de schimb valutar Magrogroup de pe Iuliu Maniu. Mai pe româneşte, nişte anchetatori s-au gândit să-l încalţe şi pe acesta cu o faptă pe care nu a comis-o. În termeni tehnici se cheamă încă un AN (autor necunoscut) pe capul poliţiei. Unul mai greoi. Ăsta ar trebui numărat dublu. Sau chiar triplu. Cum ar veni, spargere suspectă la firma unui şef din poliţie, (Alexandru Mureşan- Serviciul de Poliţie Rutieră) la care în mod curios nu a funcţionat sistemul de alarmă întreaga noapte când cu jaful.

Cine dă cu detergent pe lenjeria Alexandrinei?

Justiţia clujeană mai are o mică problemă de imagine, ca să accelereze reforma. Chiar dacă a pierdut un magistrat extrem de popular, pe Vasile Grunea, migrat în interes de familie la Huedin, echipa relativ tânără de la Judecătorie nu are prea multe lucruri de reproşat. Au un purtător de cuvânt Lucian Marian, care nu mârâie după ora 15,30, ca alţii, la ziariştii curioşi. La Tribunal însă e o problemă gravă de imagine. S-au pricopsit şi cu procesomana de la CSM, Alexandrina Rădulescu, care se judecă cu fostul soţ avocat, prin toată ţara, de când a plecat din Cluj, de vreo 5 ani. Mai voia să fie şi şefa instituţiei. Se judecă cu avocatul pentru chei, acces la balcon, până şi pentru chiloţi. La Curte ar mai fi cumva, dacă nu ar avea imunităţi politicienii și rudele lor (cei ai puterii) şi violatorii în grup, de preferinţă cei cuplaţi la petreceri aniversare, câte 10 la o prostituată (cazul Vad).

Nimic rău de unguri

De retrocedări ţi-e şi frică să vorbeşti, că iar te fac deontologii antimaghiar. Dacă nu ai nume unguresc sau dacă nu eşti vip, nu ai nicio şansă să mânăreşti vreo moştenire dubioasă de la vreun bătrân senil. Cu adversari redutabili, un primar bine înţepenit pe post, chiar dacă vremelnic e în opoziţie, de exemplu Suciu de la Chinteni, cu un avocat vizibil, de exemplu şefa baroului, Ioana Gidro Stanca, nu ai nicio şansă să-ţi recapeţi moştenirea de sub lac, vezi cazul Poruţiu, urmaşul fostului poprietar al satului. Nu ar strica un DNA al retrocedărilor, că mulţi îmbogăţiţi peste noapte ar trebui popiţi şi mulţi magistraţi s-ar vedea fără pensiile nesimţite.

De Paște justiția clujeană a dat un verdict neașteptat. Primul medic condamnat pentru o eroare medicală. Stă în puterea magistraților clujeni să demonstreze că nu a fost un accident.