Ultimul invingator

Regret sa dezamagesc publicul inca amator de invective politice. Desi titlul sugereaza altceva, nu intentionez sa particip la inmormantarea carierei vreunui politician prafuit.

In putinele ocazii in care dau neconditionat dreptate, prefer sa recurg la o plaja limitata de personalitati. Una dintre ele, anume  George Carlin ,  isi exprima cu vreme in urma ingrijorarea fata de inaltarea copiiilor pe un piedestal social.  Rezultatul procesului astuia, sustinut de psihologii de budoar si de mame ingrijorate, il reprezinta mediocratia. Termenul ascunde un vestigiu al perioadei comuniste pe care noul sistem l-a adaptat si integrat. E redundant sa argumentez de ce mediocritatea a fost intotdeauna de preferat in defavoarea excelentei. Am hotarat totusi sa revin asupra problemei, vazand in autobuz o mama care-si lauda de zor odrasla. Copilul luase o mentiune la un concurs de istorie, fapt admirabil de altfel. Expresia mamei  ? ”Lasa mama, ca practic nu e nicio diferenta intre tine si castigatori !”.

Nu stiu cum e in cazul generatiilor mai vechi sau a celor recente, dar pe mine ma scotea din sarite atitudinea egalitarista  a profesorilor din clasele mici si gimnaziu.Manifestarile fenomenului includeau:  nivelarea mediilor in cazul copiiilor considerati buni, distributia unitara a premiilor si minimizarea unor realizari. Notele obtinute in cadrul unui sistem de invatamant precum cel romanesc sunt a priori inutile, dar trebuie stabilite niste limite. Un elev de nota 10 la matematica nu este un elev de nota 10 la romana doar pentru ca i se poate aplica eticheta de ”elev bun”. Tot la fel, un pasionat de istorie nu merita un punct in plus la matematica. Cu totii am avut de suferit macar odata din cauza egalizarilor la sutime  si a principiului ‘’sa nu se supere parintii” . Copiii sunt toti buni, nu-i asa ?

Speram ca, intre timp, asa-zisilor profesori sa le fi intrat in cap faptul ca nu exista ”ultimul invingator”, ci doar invingatori si invinsi. Daca ti s-a demonstrat ca esti slab la o materie sunt doua lucruri de facut : fie fortezi nota din orgoliu si presiune parentala,  fie o lasi balta. Poti avea o performanta decenta in multe domenii, dar excelenta nu este un atribut universal. Cand pustiul iti vine acasa cu 3-4 premii la concursurile de literatura, un gest normal ar fi incurajarea lui in respectivul domeniu. Dar nu, nu se poate ! Gigel e olimpic la matematica !?! Al tau de ce sa nu fie ! Baga-l si pe el, vara-i sase culegeri pe gat ca sigur ia acolo o mentiune , ceva. Daca genul asta de atitudine s-ar opri la clasele 1-4, tot n-ar fi mare lucru. Mandria materna are rolul ei. Din pacate, atunci cand vezi oameni in pragul BAC-ului sau chiar la facultate, inca presati de obsesia performantei, vezi si problema.

Daca tot am mentionat in trecere ”romana” si ”matematica”, constat ca obsesia parintilor pentru cele doua materii nu s-a diminuat nici acum. Matematica pura nu-ti va folosi la nimic daca nu ai ”imaginatia” necesara pentru a vedea dincolo de formule si conventii. Materia este insa o baza excelenta pentru multe alte domenii. La fel stau lucrurile si in cazul teroriei literare, unde sansele ca ”Prolegomene la opera eminesciana” sa-ti foloseasca sunt similare cu sansele ca o circumcizie sa te transforme in semizeu. Daca ar fi sa judecam dupa obsesia  absolventilor de liceu pentru 3-4 facultati (care dau cumulat sub 100 de oameni capabili pe an), putem trage concluzia ca materiile auxilire nu exista in scoli si licee.  Oamenii care vor sa urmeze Medicina,  Geografia, Farmacia, Chimia, Fizica Pamantului ,etc trebuie musai sa faca meditatii sau cercetare pe cont propriu. De ce ? Pentru ca sistemul ii forteaza sa fie ”ultimii invingatori” in domenii care nu-i pasioneaza !  E cam greu sa iubesti botanica atunci cand profesorii si parintii trag de tine sa mergi la concursuri municipale de fizica.

Inteleg ca poti traumatiza un copil de clasa I daca nu-i dai coronita. Totusi, vreti ca oamenii astia sa afle ca nu au nicio sansa doar in momentul in care au turnat doi plozi, incaseaza salariul minim pe economie si seful ii face zilnic idioti ? Trebuie sa fortam generatii intregi la scufundarea in mediocritate doar pentru ca e greu de inteles ca un pasionat de tamplarie  nu e fascinat de matematica  ?  Atitudinea falsului invingator te urmareste o viata . Nu vi s-a intamplat sa stati la masa cu cineva care aduce constant in discutie un concurs de patinaj din clasa a unspea ? Asta in conditiile in care respectivul are 34 de ani si e casatorit. Imi e greu sa condamn oameni carora li s-a spus mereu ca ”mai au putin si castiga” in zeci de domenii, dar imi permit sa ma uit stramb la parintii lor. E atat de greu oare sa lasi la o parte frustrarile personale si logica pragului . E atat de greu sa-l lasi din cand in cand pe-ala micu’ in pace ?

Si ce se intampla cu putinii care se lupta sincer  pentru locurile 1-3 ? Nici in cazul lor reusita nu este garantata. De multe ori  respectivii nu mai pot aprecia reusita la justa valoare si se scufunda la randul lor in mediocritate. De ce ? Pentru ca au observat ca recompensa ”vine oricum”. Fiecare merita incurajat intr-un domeniu dar podiumul nu este un drept al majoritatii !

P.S  :  Deja ma astept la comentarii de tip ”Ia uite ba, te-ai trezit tu un d-ala de nici 23 de ani sa ne spui cum sa ne crestem copiii !”. Fiind printre norocosii lasati sa experimenteze si sa-si ”faca de cap” in termenii domeniului de activitate, pot vedea avantajele unei astfel de abordari. Cum nu planuiesc sa imi aduc prea curand contributia la sporul demografic, n-am inca dreptul de a da lectii in domeniu. Mi-am permis totusi iesirea pentru ca sunt putin mai aproape de perioada deschisa si am avut recent contact cu victimele ‘’sistemului”.