RSS Feed

Un popor fără oglindă. Nişte Vivaldi

vezi toate articolele de
10 Jun 2010 la 03:50 51 comentarii 1544 vizualizari.

Asta suntem – m-a costat o mie de ţechini acest titlu, dar a meritat.

Încerc în rîndurile de mai jos să găsesc resurse personale de optimism din ceea ce se preconizează a fi o criză a crizelor, evitînd, pe cît posibil, aserţiunile cinice (deşi poporul fără oglindă merită adesea mai mult decît cinism). Inserez în paragrafe cîteva concerte şi arii mai vesele ale prietenului meu Vivaldi, în interpretări alese pe sprînceană. Lectură descrîncenată, audiţie, sper eu, plăcută…


Asculta mai multe audio Muzica

Sintagma din titlu spune, în opinia mea, totul despre noi. Avem o istorie de autoreferenţialitate de-a dreptul sinucigaşă cultural (cunoaşteţi povestea, cultul eroilor martiri ai neamului, noi, portarii creştinătăţii care am apărat Europa de păgîni etc) care ne-a servit de oglindă. Avem – am tot scris despre asta – un deficit cronic de simţ autocritic şi de introspecţie – implicit, de responsabilizare individuală şi socială, în egală măsură. De fiecare dată cînd Ceilalţi ne pun oglinda în faţă, respingem visceral imaginea, pentru că nu ne place (ce, noi suntem popor de hoţi, leneşi, ţepari, ignoranţi, incapabili, aşa cum se tot vede în oglinzile puse pe noi de străini?). Aşa am ajuns un popor fără oglindă.

Ei bine, a venit încă o notă de plată pentru faptul că am scos capul în lume fără să ne aranjăm niţel. În ţara normelor făcute şi aplicate după ureche, în ţara în care respectul are ca umbră ipocrizia, în ţara în care contemplaţia nimicului este nucleu de coeziune naţională, plătim pentru toate impotenţele noastre istorice – şi asta dintr-o dată. Sau, sper eu, ne luăm o oglindă, iar despre asta doresc să scriu aici.


Asculta mai multe audio Muzica

Un prim motiv de optimism porneşte de la un clişeu – ce nu te doboară, te face mai puternic. În ce priveşte România post-criză, ambele îmi convin în egală măsură, important e să se schimbe ceva. Dacă se duce dracului toată rapiţa, vom fugi şobolăneşte care-încotro şi măcar ne-am salvat pieile şi conştiinţele de acest loc “binecuvîntat”. Dacă românii învaţă să se uite la ei înainte să spună/facă/arate ceva, după o perioadă în care stau faţă în faţă cu consecinţele propriilor decizii – ar fi minunat, e fix pohta ce-am pohtit!

Un alt motiv de optimism: individual (sper că veţi fi de acord cu mine), foarte mulţi români sunt, de fapt, nişte oameni minunaţi. Gîndiţi-vă la oricare dintre cei pe care îi cunoaşteţi şi apreciaţi. Imediat după asta, gîndiţi-vă că nu există colectivitate românească – firmă, clasă, organizaţie, reuniune, nuntă, înmormîntare – orice asociere organizată de români – în care oamenii să nu-şi scoată ochii între ei de o manieră sau alta. Un român e ceva mişto. Mai mulţi români la un loc e ceva, de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, foarte nasol. Ei bine, o criză realmente zguduitoare pentru o societate anomică este, în opinia mea, oglinda perfectă. Românii vor fi nevoiţi să se uite la ei înşişi şi unii la ceilalţi şi să se întrebe cum de-au ajuns în halul ăsta. Şi să facă, sper eu, nişte ordine în viaţa lor.


Asculta mai multe audio Muzica

Am motive să cred că următorii doi-trei ani vor tranşa multe neclarităţi ale românilor în raport cu ei înşişi. Cum se raportează la ei ca indivizi, cum se raportează la ei înşişi ca cetăţeni, cum se raportează la stat, la biserică, la nevoia de educaţie, la ideea de fericire, de dezvoltare personală, de responsabilitate socială. Este, practic, o loterie, iar eu în acest moment nu pot decît să speculez. Dar dacă toate aceste finalităţi cognitive sau ontologice sunt defecte în societatea românească – şi cam sunt :( – atunci criza majoră va separa nişte boabe de neghină. Schimbarea, oricare ar fi ea, nu poate decît să mă bucure, pentru că starea actuală a lucrurilor a devenit insuportabilă.

Să le iau un pic pe alea două care mă dor pe mine – Statul şi Biserica.

Am senzaţia (poate e doar wishful thinking, dar e mai mult decît nimic) că strînsul curelei dincolo de ultima gaură va schimba raportul românilor cu statul lor. Va deveni evident pentru toată lumea că rolul statului în spaţiile public şi privat trebuie limitat la maximum şi că societatea, multitudinea de indivizi care semnează contractul social, trebuie să vadă în stat nimic mai mult decît un instrument de justiţie şi securitate, un garant al acestui contract. Dacă statul nu mai dă mîncare, dacă statul nu va mai ţine pe braţe – şi asta prost – milioane de asistaţi care se uită la el ca la icoane, românii se vor orienta spre alte surse de bine. Iar în lipsă de alte repere majore, se vor uita la ei înşişi – adică în oglindă :) Spuneam şi într-un articol anterior că acordul cu FMI şi inevitabilele măsuri de austeritate sunt nu cauza, ci ocazia, pretextul cu care actualul preşedinte va putea reforma statul. Problema este că degeaba va reforma statul – indiferent cum o va face – dacă societatea nu se va reforma şi ea. Iar societatea nu se reformează decît sui-generis – chiar şi una pre-democratică, aşa cum e a noastră. Aşadar, bine-ai venit, criză, sper să laşi urme.


Asculta mai multe audio Muzica

Schimbarea felului în care românii se raportează la mega-biserica lor naţională şi de stat. Prin autismul speculativ cu care insistă să construiască, în această perioadă şi în condiţiile existente, Catedrala Mîntuirii Neamului, BOR creează un dublu clivaj care-i va fi, la un moment dat, profund dăunător. Primul este faţă de enoriaş. Printr-un credit enorm pe care speră să-l plătească din donaţiile enoriaşilor, BOR forţează, practic, mîna pravoslavnicului. Vor creşte preţurile serviciilor divine, va creşte tariful propagandei electorale din altar – per ansamblu, venalitatea bisericii va creşte, direct şi indirect. Îmi pare greu de crezut că, deja ultrastrîmtorat de criza economică – asta nasoală, care abia începe – românul, de la nou-născut la ultimul pensionar, va găsi generozitatea să dea ceva peste 10 euro (de căciulă!) pentru ca biserica naţională să-şi vadă pohta ce-a pohtit de cînd e ea autocefală. Iar dacă nu va strînge direct banii de la enoriaşi – 200 de milioane de euro doar pentru prima fază, la roşu – BOR va strînge cu uşa politicianul, adică statul, adică bugetul, adică tot enoriaşii. Pentru că acel credit va trebui plătit, iar băncile nu prea ştiu de milostenie. Opinia mea este că, indiferent cum va face rost de aceşti bani, dacă se va obstina să înceapă construcţia CMN în plină criză, BOR se va decredibiliza, ca instituţie, în faţa propriei turme de enoriaşi.

A doua decredibilizare vine chiar din sînul Bisericii. Suntem un popor în perpetuă căutare de soluţii miracol, de oameni providenţiali, de salvare exogenă, de pronie cerească. Ei bine, în opinia mea, criza asta fără niciun Dumnezeu va pune serios la încercare credinţa românilor. O capcană a ortodoxiei în care va cădea însuşi spiritul ortodox – asta pentru că, preferînd să disemineze importanţa tradiţiei, mai degrabă decît a dogmei, BOR păstoreşte o turmă de miei ai lui Hristos în majoritatea ei needucată, versatilă şi gata să schimbe o promisiune costisitoare (cum e credinţa) cu o alta, în care “să-i iasă ceva”. În relaţia lor condiţionată, aproape mercantilă, cu divinitatea, românii (cei mai mulţi dintre ei) vor aştepta şi acum miracolul care să-i scape de năpastă – iar miracolul nu va veni. Speranţa mea rămîne ca, între două acatiste, românul să se întrebe de ce anume ceva nu se leagă. De ce se roagă (de bani, de sănătate, ca de obicei) şi nu iese din coşmarul constrîngerilor cotidiene. Este suficient cît să mă facă optimist că, la finele crizei, multe griuri se vor separa în alb şi negru şi la acest capitol, al autenticităţii credinţei creştinului mioritic majoritar.

Există, evident, şi reversul negru al medaliei – statul să reia drumul către totalitarism, pe fondul lipsei de reflexe democratice din societate, iar Biserica să-şi consfinţească şi chiar să-şi consolideze rolul mult-visat, de lider de facto al românilor. Dacă asta va aduce criza, vom fi ştiind, cel puţin, unde ne aflăm, iar eu mă duc printre străini.

Dacă intrăm într-o perioadă mai neagră decît sfîrşitul anilor 80, sunt absolut convins că modificările vor fi şi substanţiale, şi substanţiate de cei doi factori – criza şi reforma statului. Este, practic, o ocazie la fel de mare ca cea din 1989, cu esenţiala nuanţă că, de data asta, nu decidem noi schimbările (nu că am fi prea capabili să decidem pentru noi înşine, în general) ci suntem nevoiţi să acceptăm ideea de Schimbare, căreia va trebui să ne adaptăm, deopotrivă individual şi societal. Iar după toate astea eu, unul (şi, probabil, mai mulţi ca mine) voi şti dacă mai are vreun rost să sper ceva decent pentru poporul meu, ăsta fără oglindă. Că dacă nu, îmi fac băgăjelul.

Evident, la final, o Folie:

Asculta mai multe audio Muzica

PS1: Mulţumesc Oanei pentru titlu – voi mai detalia şi exploata sintagma.
PS2: Mulţumesc celor care au înţeles să mă încurajeze.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!