Un proiect utopic de resorbire a efectelor Caritasului mondial

Inainte de orice: cele ce urmeaza nu intentioneaza nicio secunda sa incurajeze risipa bugetara din Romania!

Liderii UE impinsi de la spate si de FMI si de un cortegiu intreg de economisti, cauta calea de iesire din impas, iesire ce nu poate fi decat un guvern European care sa preia sarcina disciplinarii fiscale in cele 27 de state membre. Cedarea prerogativelor nationale in stabilirea cheltuielilor si veniturilor bugetare imbraca initial forma unui audit la nivel European cu Eurostatul pe post de caine de paza la eventualele “minciuni” guvernamentale la care facea aluzie Sebastian Vladescu. Depasirea nivelului de 3% deficit si/sau a datoriei publice de 60% din PIB ar urma sa fie aspru sanctionate cu amenzi de pana la 0,5% din PIB suspendarea dreptului de vot si a accesului la fondurile europene.

Teoretic vorbind, pentru pastrarea Uniunii Monetare elementele unei politici fiscale comune la nivel European par indispensabile daca experimentul euro (asa cum din ce in ce mai des este numita moneda unica) se mai doreste a fi continuat. Practic insa, desi economistii spun ca austeritatea implicita nu este o optiune facultativa ( pentru ca inca nu s-au descoperit extraterestrii care sa finanteze datoriile publice uriase) un munte de indoieli planeaza asupra viabilitatii demersului fiscal unic, dar cred ca sunt cateva principale.

Primul este de natura politica, pentru ca asa cum plastic se exprima Radu Berceanu minciuna prin omisiune se practica pe scara larga in democratie. Alegerile nationale, precedate de campaniile electorale de rigoare, au bugetul ( un plan al veniturilor si cheltuielilor viitoare) ca instrument indispensabil in cucerirea puterii.Cetatenii sedusi de bunastarea ce li se promite, de autostrazi ce se itesc mandre doar in power-pointuri, facilitati fiscale si promisiuni de crestere a veniturilor se prind bucurosi in plasa minciuni prin omisiune. Pentru ca inca nu s-au inventat alegatorii care sa voteze cu austeritatea. ”Greaua mostenire” invocata de regula imediat dupa castigarea alegerilor, ce nu reprezinta decat o revenire cu picioarele pe pamant a guvernantilor, are abia de-a face cu realitatea economica. O“vedere” anterioara a bugetelor nationale de catre tehnocratii bruxellezi cu acordarea vizei or atentionarea cu sanctiuni, ar submina din greu capacitatea politicienilor de a accede in parlament sau la guvernare. Greu de crezut ca 27 de membri, sau mai bine zis lideri politici vor aproba o asemenea imixtiune in mecanismul accederii la putere.

Un al doilea motiv pentru care cred ca avem de-a face cu un proiect utopic tine de economie si echitate daca se mai poate vorbi de cea din urma dupa spargerea Caritasului Mondial. Bascularea datoriilor private in datoria publica a statelor prin mecanismul inchipuit pe plan mondial pentru evitarea transformarii recesiunii in depresiune economica sta la originea actualei crize care ameninta grav credibilitatea institutiilor europene. Pentru ca ar trebui sa fie evident ca zisa criza a datoriilor suverane nu este decat faza a doua a spargerii bulei speculative financiare de tip schema piramidala. La limita, ceea ce se-ntampla in prezent nu este decat osocializare la nivel global a pierderilor unui sistem financiar ce a dus lacomia la extrem. Ca si la Caritas ultimii intrati in joc sunt primele victime deloc colaterale ale globalizarii schemei piramidale.
Dincolo de acest aspect, deloc de ignorat as spune, o analiza empirica arata ca statele puternice si prospere din Uniune au si datorii ce depasesc cu mult fatidicul prag de 60%. Intrebarea care se pune este daca nu cumva exista o relatie direct proportionala intre prosperitate si indicatorul cu pricina. Caci daca ea exista ar rezulta, de pilda, ca recuperarea decalajelor dintre Romania ( care are acum o datorie de 30% din PIB) si UE ar fi greu de crezut, in conditii de austeritate. Cu ce ne putem consola daca scenariul SF din UE ar deveni realitate este ca ,numai teoretic, noua ne-ar fi mult mai usor sa ne incadram in nivelul (dublu totusi) de 60%, decat alte state ce se apropie cu datoria de 100% din PIB. Dar, exact acest motiv, mi-e foarte greu sa cred in implinirea acestui proiect European, ci inclin mai degraba sa dau dreptate celor care, cu picioarele pe pamant realizeaza ca Germania nu va putea exporta odata cu competitivitatea economiei sale si austeritatea bugetara. La fel cum ar trebui sa admitem ca acolo unde exista un excedent, musai sa se regaseasca un deficit echivalent altundeva. Uniunea Europeana va fi mai mica sau nu va mai fi deloc.