RSS Feed

Uniunea Europeană nu mai apucă pensia? Cauze și dileme ale Europei cu două viteze

vezi toate articolele de
10 Mar la 13:39 comenteaza acum 1079 vizualizari.

Pe 25 martie anul acesta se împlinesc 60 de ani de la Tratatul de la Roma – tratatul ce a consfintit infiintarea Comunitatii Economice Europene. Pare că Uniunea Europeană așa cum o știm astăzi nu va mai apuca pensia. Scenariile prezentate de Presedintele Comisiei Europene imaginează mai putina integrare pentru multi mai degrabă decât mai multă integrare pentru toti. Oboseala procesului de integrare europeană pare a-si spune cuvântul.

În analiza de față încerc să înțeleg câteva cauze care au condus la apariția celor cinci scenarii privind viitorul Uniunii Europene, foarte probabil cu cele mai mari șanse de implementare fiind cel al Europei cu două viteze. Să le împărțim în cauze economice, sociale și politice deși sunt mai multe tipuri. În final îmi exprim cîteva dubii cu privire la eficiența implementării Europei cu doua viteze pe termen mediu.

Principalele cauze economice sunt legate de criza care a lovit economiile europene. Centrul consideră acceptabilă integrarea europeană a periferiei până la momentul în care încep să apară și costurile nete. Primul șoc asimetric ce a lovit Zona Euro a dezvăluit marea divizare dintre Germania și alte cateva țări mici din Nord și Grecia, Portugalia, Spania și alte țări din clubul european care au suferit ceea ce se numește deceniul pierdut. Introducerea monedei euro fără instituțiile aferente a lăsat fără instrumente de ajustare țările de la periferie și a permis țărilor din centru să-și maximizeze avantajele pieței unice (simplist celelalte țări văzute ca piețe de desfacere deși nu înseamnă doar acest lucru) fără a suporta costuri foarte mari. Cum a apărut prima criză serioasă (economia funcționează totuși ciclic, cu recesiuni si expansiuni), țările din centru au constientizat că trebuie să mai suporte și costuri în oglinda beneficiilor creării de comerț și asta nu este ceva foarte confortabil pentru ele.

Perioada de aur a beneficiilor extinderii piețelor de desfacere către Centrul și Estul Europei prin aderarea la UE în 2004 și 2007 plus aderarea Croatiei a apus. Substanta a fost extrasă, conturile s-au umplut, rentele s-au extras, s-a liberalizat ce era de liberalizat, s-au privatizat profiturile. Ceea ce a mai rămas nu rentează, nu merită efortul, randamentele încep să se micșoreze. Și exact când începuse un proces de ajungere din urmă sustenabil în țăile din Est, clubul se reformează.

Periferia a început să se trezească. Începe sa citeasca statisticile conform cărora structura veniturilor fiscale pe contribuabili mici si mijlocii/ contribuabili mari este de 52 / 48 în Romania, invers fata de Germania cu 35 / 65, de exemplu. Chiar daca a fost in ultimii 10 ani de 11-15% în România fata de 6-8% în Vestul Europei, marja de profit începe să se reducă. Periferia vrea impozite și taxe de la multinationale prin Directiva 1164, îmbunatateste metodele de control asupra preturilor de transfer, companiile mici / autohtone cer tratament fiscal egal.

Periferia vrea să iasă din cercul vicios al salariilor mici, mărește salariile minime și cere standarde egale pentru muncă egală. Periferia cere investițiile promise la privatizare, a învățat să ceară tehnologie înaltă. Periferia a priceput că vrea ca o parte din substanță să rămână aici.

Periferia și-a dat seama că nu poate ține creierele aici decât prin ieșirea din capcana forței de muncă prost plătite. Forta de muncă relativ calificată și ieftină dispare. Periferia a început să deschidă ochii la strategia wage led growth și asta se vede in dinamica fluxului net intrari / iesiri produse de firmele străine. In perioada 2007-2011 soldurile finale au fost pozitive, intrarile cumulate (participații la capital plus profit) fiind de 44,9 miliarde euro și un flux al creditelor de 29,3 miliarde euro (negativ in 2012) iar iesirile (pierderi plus dividende) de 31,4 miliarde euro. Începând cu 2012 si pana in 2015 (inclusiv) soldurile finale au devenit negative, totalul intrarilor fiind de 34,5 miliarde euro, cu 6 miliarde euro mai mic decat totalul iesirilor sub forma de pierderi plus dividende de 24,7 miliarde euro si sub forma de credite rambursate de 15,8 miliarde euro (detalii in studiul Academiei Romane, 2017, pagina 759http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2017-02-21-21623651-0-strategia-propusa-academia-romana.pdf).

Strâns legate de cauzele economice, cauzele sociale cântăresc puternic în decizia de delimitare formală între centru și periferie. Țări din nucleul dur nu vad cu ochi buni creșterea șomajului în țările lor și mai ales gravitatea acestei probleme în rândul tinerilor. În ianuarie 2017 circa 4 milioane de someri aveau varsta de până în 25 de ani, dintre care 2,8 milioane de someri tineri în Zona Euro. Rata şomajului în randul tinerilor în Zona Euro a depăşit demult orice prag de alarmă, ramanand de ani buni la peste 20%. Ce tip de model social este acela in care peste 1 milion de tineri europeni (varsta 15-24 de ani) s-au trezit şomeri în cei 6 ani de criză? Ce să mai spui când constaţi că rata NEET în randul tinerilor cu varsta intre 15 si 24 de ani a crescut atat la nivel european (de la 10.9% in 2008 la 12% in 2015) sau că unul din zece tineri europeni traieste în sărăcie deşi are un loc de muncă? Mai mult, unul din zece tineri părăseste de timpuriu sistemul educaţional iar 28% dintre tinerii europeni cu varsta cuprinsă între 16 si 29 de ani sunt în stare de sărăcie şi excluziune socială, în creştere în timpul crizei. Îngrijorător, peste 10 milioane de tineri se confruntă cu deprivare materială severă. Viitorul nu arată prea bine în țările din nucleul dur și politicienii din aceste țări trebuie să reacționeze într-un fel. Ar fi dificil să dea vina pe ineficiența deciziilor lor și atunci nu mai bine acuzăm dumpingul social al lucrătorilor proveniți din Est? Mobilitatea/flexibilitatea forței de muncă este utilă doar în modelele macroeconomice, în practică aceasta creează grave probleme dacă este gestionată ineficient. Migrația a pus și ea presiune pe acest aspect și pare ca soluțiile găsite sunt insuficiente.

În sfârșit, nu lipsite de importanță sunt cauzele politice. Cu electorate din ce în ce mai conservatoare, cu comportamente de tip generație pierdută în rândul tinerilor și cu o împărțire/difuzare a puterii din ce în ce mai manifestă (poate cel mai bine explică acest concept Moises Naim în Sfarsitul puterii, Editura Antet, 2015) plus consecințele Brexitului și ale efectelor întelegerii ciudate a corectitudinii politice, decidenții politici din Zona Euro caută un exit, caută vinovați, caută să proiecteze propriile nerealizări pe cetățenii / țările din periferia UE. Sunt de înțeles într-un fel, proiectul euro nu dă prea mari semne de eficiență fiind incomplet încă din starea inițială. Calculele privind maximizarea voturilor la alegerile cruciale din Franța și Germania din acest an incumbă asigurări date cetățenilor din cele două țări privind menținerea locurilor de muncă, escaladarea protecționismului pentru a păstra o cerere solvabilă recurentă pentru produsele autohtone precum și păstrarea unei calități a vieții mult peste ceea ce regăsim în periferie.

Dacă am văzut câteva dintre resorturile intime ale apariției scenariului Europei cu două viteze să analizăm câteva dintre riscurile implementării acestui scenariu. Sau poate ar fi mai corect să pornim de la vulnerabilitățile dezbaterii pripite a acestor idei.

Într-o perioadă de maximă incertitudine economică, socială, politică, geostrategică s.a. o dezbatere ce pare a fi fost deja finalizată înainte de a începe nu va pune decât paie pe focul creat de adeptii teoriilor conspiraționiste, maximizând paleta de atacuri din partea partidelor populiste/naționaliste cu efecte de tip pierdere-pierdere la nivelul tuturor țărilor membre UE. Crearea unei falii între Nordul si Sudul Europei (detalii în prima propunere de dezbatere internă serioasă privind Europa cu două viteze, Strategikon, martie 2016, www.strategikon.ro) nu ar conduce decât la marginalizarea periferiei și la îngreunarea procesului de catching up din partea țărilor care nu pot merge cu o viteză de integrare mai mare.

Cu privire la implementarea Europei cu două viteze se cuvine a se menționa câteva dileme deocamdată. De la dezbaterea incompletă la implementarea defectuoasă nu ar mai fi decât un singur pas.

Care va fi metoda de implementare a scenariului Europei cu doua viteze? Cum va functiona procesul de fundamentare și de adoptare a deciziilor? Cine va lua parte la masa deciziilor? Ce rol vor juca țările din inelele doi si trei? Aici avem prima dilemă. Intuiesc că se va merge pe metoda cooperărilor consolidate, metodă ce poate fi aplicată pentru toate politicile europene (cu excepția celor în care UE are competență exclusivă). Această procedură are câteva avantaje semnificative față de modificarea Tratatelor care se va face greoi. Primul avantaj este că ea deja funcționează și este prevăzută detaliat în Tratat. Al doilea avantaj este acela că permite adâncirea integrării pentru statele care pot și vor să meargă cu o viteză mai mare dar permite si celorlalte state să se alăture la o inițiativă sau alta în funcție de interesele definite. Al treilea avantaj pentru această metodă de coordonare este aceea a posibilității activării clauzelor pasarelă conform cărora se poate trece de la votul în unanimitate la cel cu majoritate calificată, sau de la o procedură de reglementare specială la una ordinară. (detalii se pot accesa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:ai0018&from=RO).

Va fi dificil de creat trei inele/viteze de integrare așa cum se discută acum (primul format din țările din Zona Euro care îndeplinesc criteriile de convergență, al doilea din țările din Zona Euro care nu indeplinesc criteriile de convergență iar al treilea din celelalte țări din UE) dintr-un motiv simplu: țările din nucleul dur nu îndeplinesc ele însele criteriile de convergență. Iată criteriul datoriei publice de maxim 60% din PIB care nu este îndeplinit de Belgiei 108,8% din PIB Germania 69,4% din PIB, Spania 100,3%, Franta 97,5% din PIB sau Italia cu 132,7% din PIB, Portugalia cu 133,4% din PIB s.a.m.d Sau criteriul deficitului bugetar de maximum 3% din PIB incalcat de Belgia (3,8% din PIB in Q32016, ultimele date oficiale Eurostat), Franta 3,5% din PIB, Portugalia 3% din PIB si probabil si Spania si Italia vor depăsi pragul angajat. Care sunt țările care ar face parte din primul inel de integrare în condițiile în care multe dintre țările din nucleul dur nu respecta criteriile de convergentă nominală iar țări din periferie respectă aceste criterii dar au o convergență reală redusă? Iată a doua dilemă.

O a treia dilemă ar fi cea legată de împărțirea beneficiilor în urma reformării procesului de integrare europeană. Vor mai rămâne principiile preferintei comunitare, al solidarității și al coeziunii? Adică câștigurile statelor din nucleul dur generate de efectul de creare de comert pe pietele din periferie va fi insotit de mentinerea alocarilor de fonduri structurale și de coeziune? Ptr ca daca nu va fi așa, practic falia ce se va crea între centru si periferie înseamna condamnare la subdezvoltare pentru țările în dezvoltare și implicit negarea principiilor de bază ale construcției europene, ceea ce nu ar fi prea plăcut nici pentru România.

Într-o analiză ulterioară merită de amintit efectele scenariului Europa cu doua viteze pentru România și ce acțiuni ar trebui implementate de decidentii nostri publici pentru a minimiza pierderile din aplicarea unei astfel de reforme la nivelul UE.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!