Vă e dor de Liviu Antonesei? S-a întors pe blog

De dimineață am ajuns pe site-ul Societății Academice din România, pentru a semna o petiție de susținere a protestului judecătorilor față de atitudinea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în cazul Cătălin Voicu și al numirilor la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).

Pe scurt, în protest, judecătorii semnatari solicită CSM să-si clarifice poziția în următoarele situații:

– judecătorii în cazul cărora s-a început urmărirea penală mai pot să intre în sala de judecată și să împartă altora dreptate?

– în trecut au existat suspiciuni privind criteriile dupa care CSM numește judecătorii la Curtea Supremă (diferențe foarte mari de dificultate a întrebărilor la interviul de promovare pentru diferiți candidați). CSM trebuie să facă niște criterii clare, transparente și aplicabile tuturor candidaților în mod egal.

Puteți semna și d-voastră petiția de susținere a acestui demers aici. Am și eu o curiozitate: anul trecut, prin toamnă, s-a inițiat o petiție pentru… deschiderea unui magazin Ikea la Cluj. S-au adunat atunci peste 3.000 de semnături. Se înțelege așadar și care e curiozitatea mea : ce e mai de interes pentru români – deschiderea unui magazin Ikea ori transparența CSM?

Și citind lista celor care au semnat petiția, am văzut și numele lui Liviu Antonesei. Care m-a direcționat către blogul lui. Da, și aceasta este o știre: Liviu Antonesei și-a reactivat blogul personal. De aproximativ o săptămână. Deocamdată puteți citi un text ”de deschidere”, un interviu despre Generația 80 (în literatură) și un interviu despre subiectul zilei, intitulat ”Avem nevoie de judecători normali, din toate punctele de vedere”.

Citez din acest interviu, acordat de Liviu Antonesei pentru publicația ”Forumul Judecătorilor”: ”În vremea comunismului, dincolo de eventualele fenomene de corupţie, nu cred ca foarte semnificative, Justiţia era la dispoziţia „telefonului roşu”, de la partid. Acum, la noi, procedeul s-a „democratizat”, sunt mai multe telefoane roşii, ca să spun aşa, nu se mai sună „de la partid” sau de la Securitate, ci „de la partide”. Dar asta e doar o parte a problemei şi, poate, nu cea mai importantă, deşi e îngrijorător că niciunul din cazurile de „mare corupţie” n-a mers până la capăt – fie, majoritatea cazurilor, dosarele s-au întors la DNA, fie acuzaţiile au fost invalidate în instanţe, în ciuda unor dosare ce păreau „beton”. Prin urmare, fie la DNA lucrează incompetenţi şi atunci ar trebui daţi afară, fie judecătorii nu-şi fac corect datoria si atunci nu e nimic de făcut pentru că-s inamovibili şi CSM îi mângâie pe cap! Dar există şi alte tipuri de presiune, poate chiar mai periculoase, cu acţiune mai insidioasă. Avem la îndemână acum un caz şcoală – cel al d-lui senator Cătălin Voicu. Acesta, contra unor sume ce ajung la 1 milion de lei, plus TVA, pare să poată rezolva şi cea mai complicată situaţie judiciară. Cum?”

Răspunsul la această întrebare și întregul interviu îl puteți citi pe blogul lui Liviu Antonesei.