http://www.botasuggsaustralia.com

cine-mi poate explica cum imi asigura mie identitatea spirituala, cum imi dezvolta creativitatea?

Din nefericire, nu am la dispozitie timpul necesar sa citesc cu atentie toate aceste comentarii si, recunosc spre rusinea mea, nici macar intreg textul (citit peste jumatate integral si restul pe diagonala). Promit sa revin cu o mult mai mare atentie asupra acestei postari saptamana viitoare. Trebuie sa fac insa o precizare acum, cat fierul e cald inca. In ceea ce priveste literatura digitala, exista un inceput. Cu totii cunoasteti eforturile celor de la liternet.ro, editura care aduce in atentie autorii mai putin cunoscuti sau pe acei scriitori care accepta sa le cedeze drepturile de autor pentru cartile nepublicate la edituri. Da, sunt e-bookuri care se descarca gratuit, spre marea pierdere a autorilor bine-voitori si spre castigul cititorilor rabdatori. Dar acesta este un proiect care a ajuns deja la maturitate. Din decembrie anul trecut, in Romania au aparut insa si e-book readerele – suport (unul, mai precis, nu-l mentionez ca sa nu ma acuzati ca fac reclama). Si, lucru important de mentionat, zic eu, ele au aparut cu continut digital romanesc. Da, sunt carti din domeniul public care vor ajunge si la noi sa poata fi descarcate gratuit, dar ma tem ca acest lucru nu se va intampla prea curand. Asta pentru ca nicio editura nu e pregatita inca sa cedeze aceste titluri, gratuit, in conditiile in care nu indraznesc inca sa ofere spre vanzare formatul digital al cartilor noi, cu drepturi de autor si, mai ales, in conditiile in care, nici autorii nu sunt inca dispusi sa cedeze aceste drepturi. Dar lucrurile se misca cu siguranta. Exista si alte planuri in domeniu, compania importatoare a acestor e-readere nefiind singura care incearca sa convinga editorii sa publice si varianta electronica a unor titluri. Libhumanitas.ro si librariadigitala.ro avand planuri mari pentru aceasta primavara. Lucrurile se vor misca insa incet atata timp cat toti cei care doresc sa citeasca continut digital de calitate vor pastra tacerea si nu vor sustine pe orice cale astfel de eforturi.
Da, cartea digitala e mai accesibila din punct de vedere al pretului. Da, e ecologica, desi aparitia ei nu inseamna nici pe departe disparitia printului. Si, da, uneori e mai usor de utilizat, citit, purtat.

Domnule Ernu, va multumesc cu aceasta ocazie, ca ati inclus intr-o analiza foarte punctuala si la obiect, acest subiect mult prea putin cunoscut.

Statul nu e o sursa de cultura (am spus-o de mai multe ori) ci ofera o infrastructura, un cadru jurudic si fonduri.
Avem modele europene berechet. In acest moment statul se comporta cu noi ca ultimul bisnitar.

În măsura în care statul se retrage de pe piaţa economică, aşadar tinde spre dimensiuni liliputane, el se poate întări în zona infrastructurii culturale. În măsura în care statul nu poate garanta independenţa instituţiilor culturale care i se subordonează şi în care investeşte capital, riscă să devină el însuşi un actor interesat de consolidarea poziţiilor sale, în conflict cu “piaţa culturală privată” (n-am găsit un termen mai bun). Or, un mediu cultural viu, concurenţial, diversificat e legat, se pare, de diversitatea surselor care produc idei, atitudini etc., cu riscul acceptabil al monopolului. Statul care stipendiază cere docilitate, gândire rectilinie şi devotament. Iar dacă apucă să acapareze ceva, nu mai lasă din mână decât cu revoluţii. Prefer monopolul Poliromului pe literatura contemporana tânără decat zece-cinşpe autori tineri selectaţi de un “board”, de o instituţie de stat. Nu statul ci undergroundul, cultura “indie” (ca la “ei”, în muzică, unde se luptă cu succes împotriva marilor companii de inregistrari) poate regla dezechilibrele, in nici un caz institutii culturale a caror flexibilitate s-a dovedit a fi nula.

mersi pentru comentariu. observatiie sint corecte. meditez si eu la ele. incerc sa pricep. discut zilnic cu amicii mei care sint interesati de subiectele acestea.
zilele acestea sint pe drumuri si cind prind putin timp poate scriu mai mult. oricum sper sa mai apara unele texte pe subiect.

Eu nu mai cred in sansa teoretica a statului inocent, dar asta nu inseamna deloc fatalism. Citesc si pe “blogul celebrului anonim” (multumesc pentru link) despre dimensiunea globala a eroziunii culturii. Problema nu e ca lucrurile astea nu le face cine s-ar cuveni; depasim indignarea si ne intrebam cine, totusi, in contextul de fata, poate face ceva. Si ce.

S-a discutat deja ca, daca nu exista o presiune dinspre cei reprezentati spre “reprezentanti”, nu se intampla nimic. Ma gandesc ca, pentru inceput, ar fi nevoie de o coeziune din partea celor care au deja constiinta ca trebuie o schimbare si ca ea trebuie impusa in agenda publica sistematic si coerent. Nu putem spera sa convingem o majoritate (cum?) ca e nevoie si apoi sa facem ce? Un referendum informal? Care sa ce si cum anume? Si cu cine…
Dar macar cei care cred in aceste valori isi pot depasi orgoliile institutionale si personale, incat sa existe o presiune sistematica? Nu stiu. E o galagie infernala in spatiul public romanesc, tinte false, umori si reducerea oricarui proiect la persoane, indivizi care intr-un fel sau altul pot fi discreditati sau marginalizati.

Ce institutii (de stat sau nu) ar trebui sa discute in acest moment pentru o asemenea initiativa? Asupra carui nucleu de strategii pot converge interesele lor? Eventual pe termen scurt sau mediu. Domnule Vasile Ernu, va intreb cu acest lucru din postura jalnicica a comentatorului anonim. Nu am decat scuza ca imi pasa. Mentionati mai multe in articol, dar v-as ramane recunoscatoare pentru o sinteza.

vorbesti de infrastructura si te referi la edituri, reviste, librarii, burse etc.
Toate astea n-au cum sa existe, in lipsa interesului pentru literatura si a unei educatii estetice in sens larg. In lipsa ei, orice act cultural va putea fi manipulat pentru a deveni propaganda. Asadar, discutia ar trebui dupa parerea mea trasa in partea invatamintului umanist.

Altfel, chiar si intr-un stat minimal, neintruziv ideologic, putem face trafic de influenta ca sa fie adoptata legea lobby-ului, putem face pe urma lobby ca sa fie adoptata o lege a sponsorizarii decenta, iar rezultatul va fi ca niste neni sau niste companii vor spala niste bani.

Subscriu la rezervele exprimate de t.o.bobe. Si sper ca va exista totusi o discutie (antrenand si alte voci) care va ingloba si acele rezerve. Cred ca “societatea cunoasterii” vrea profesionisti competenti, dar nu neaparat oameni cu orizont – in sens cultural. Este, dupa mine, mai cinstita sintagma de “information society”. Informatie, nu cunoastere (interpretare, gandire). Know-how, know-why, know-who, cu pretul lui know-what. Cand ultimul e privit ca un detaliu, cand iti pierzi radacinile si devii ‘gandire’ google, sigur ca prolifereaza tot felul de teorii conspirationiste, canoanele se duc pe apa sambetei, atomizarea e inevitabila. Sigur, e o perspectiva subiectiva, dar mi-o asum. Si o aduc in discutie apropo de ce “vrea” statul (real, nu ca potential) si piata.

In fond, si soarta acestui manifest arata necesitatea aceluiasi tip de vector, de jos in sus. Dinspre comunitati – speram, dispuse sa se mobilizeze pentru o viziune coerenta – spre cei care detin puterea de decizie si actiune.

Nu-mi pot retine o dilema: ?Ori “cititii” regimului comunist au privit cum se distruge infrastructura fara sa le pese prea tare. Fiindca acea infrastructura, creata si folosita ca instrument politic, a pastrat conotatia respectiva, de potential instrument de propaganda. Necerut, deci nerespectat. Si atunci e limpede ca infrastructura singura nu inseamna prea mult.
?Ori am fost atat de incercati de o istorie deraiata incat tot ce a urmat a fost o euforie in care am trait pe osanza de idei si repere creata de tocmai de frustrarea de sub comunism. Am trait asa o sete de a ne bucura ce capatasem, incat nu ne-am dat seama ce se pierde si cat de repede.
Tragand linie, avem macar amintirea unei infrastructuri, exigenta libertatii castigate si constiinta ca lucrurile nu evolueaza spre bine de la sine. Ca “mana invizibila” nu umple bonom rafturile de carti.

PS: Apropo de radacini, ma bucura observatia lui tx2 cu privire la folclor si intelepciunea populara. O fi greu de infipt in conceptul de “elita”, dar avem nevoie sa reziste ca sa rezistam.

OK, inteleg ca refuzi inca o data discutia. Ce-i drept, monologul e mai confortabil.

@ls
corecta observatia cu traducerile.

Inainte de a “semna” manifestul, aveti grija cine e autorul si de ce nostalgii sufera.