RSS Feed

Vest şi Est. Farage şi Liiceanu. Populism şi oglinda estică a oportunismului ideologic

vezi toate articolele de
05 May 2014 la 19:12 21 comentarii 1635 vizualizari.

Traian Băsescu şi Victor Ponta au făcut şi din războiul civil din Ucraina un capitol electoral. Atîta pot ei. Aş prefera să fim atenţi însă la chestii mult mai interesante şi uneori grave care trec pe lîngă noi. Astăzi să vorbim despre două tipuri de discurs retrograd, din Vest şi din Est. Fiindcă tot sînt alegeri europarlamentare să lăsăm deoparte opoziţii false precum eurosceptic / eurofil şi să căutăm esenţe tari.

Mă tot uitam la diverse filmuleţe, declaraţii ale clovnului britanic (dar care exprimă în forme violente credinţe conservatoare pe care le subliniază cînd poate şi Cameron), Nigel Farage. Şi pe lîngă prostiile obişnuite, am avut un puternic sentiment de deja vu. Argumentele sale merg de obicei în cîteva direcţii simple: românii şi bulgarii nu sînt “vindecaţi” de comunism, vînd crimă organizată. Nici o vorbă despre toată munca prost plătită şi puţin taxată care a contat mult în Vest – prin dublul şantaj aplicat propriilor muncitori şi prin profit direct din muncă nereglementată.

De unde vine sentimentul de deja-vu? Pe diagonală, în România, cu unele nuanţe, ăsta e discursul unei părţi a elitei despre concetăţeni. Am citit săptămîna trecută un articol (al 1587-lea, probabil) anticomunist al lui Gabriel Liiceanu. Aparent, nici o legătură cu Farage. În profunzime sînt însă legături clare, iar aceste legături divid profund Europa. Avem de-a face cu un oportunism de nuanţe diferite. Farage speculează spaime retrograde, Liiceanu speculează de decenii exact spaimele vesticilor ca să reconfigureze un limbaj al spaimelor elitelor româneşti. Am auzit de nenumărate ori inşi vorbind din România despre români exact ca Farage.

Şi Farage, şi Liiceanu spun că avem toţi creierele defectate de comunism. Din noul text al lui Liiceanu reţinem două forme de atac violent reacţionar pe care le consider un transfer vest-est extrem de grăitor. Populismul vestic a generat în oglindă în Est un oportunism ideologic (să vorbeşti pe placul secret al celor mai reacţionare forţe politice şi vestice).

“Egalitatea” îl sperie pe Liiceanu şi o traduce într-o descriere caricaturală cu nuanţe de-a dreptul ariene:

Timp de peste patruzeci de ani, în România și-n celelalte țări ale Europei de Est, „învățământul politic” a fost un ritual de sucire a minților. În prim-plan s-a aflat povestea cu „capitalismul” și „socialismul”. S-a trecut la scara societății o judecată care la nivel biologic ar suna așa: „Trupul pe care-l aveți de la natură nu e bun. În primul rând, el e diferit de la un om la altul. La unii e armonios, la alții proporțiile sunt greșite, la alții e de-a dreptul pocit. E oare normal ca unii să fie mai frumoși sau mai puternici ca alții? Normal e ca toți să fim egali. Să-i exterminăm pe cei care sunt deosebit de frumoși și a căror frumusețe se hrănește din trupurile împuținate și urâțite ale celorlalți!

Să nu mai vorbim de faptul că trupurile din vechea societate sunt supuse la tot felul de boli. Nu trec bine doi-trei ani și fac cel puțin o gripă (care, vă rugăm să observați, seamănă tare mult cu crizele din capitalism!). O să-l revoluționăm, o să obținem trupuri ferite de gripă și de orice altă boală, trupuri perfect armonioase și perfect sănătoase. Toți oamenii vor avea parte de frumusețe, «fiecare după nevoi».” (sursa)

A doua e şi mai şi. Farage vrea un zid împotriva românilor şi bulgarilor. Însă Liiceanu oferă frontului reacţionar ceva mult mai preţios şi pe placul puterii business-politice europene: vrea zid împotriva ideilor periculoase (adică orice urmă de egalitate e deja socialism grav şi orice încercare de critică a capitalismului este ca şi cum ai omorî un om cu gripă – asta e criza, doar o gripă).

Din păcate, ideile intră în lume fără un control prealabil al „calității” lor și nimeni nu poate anticipa cât de mortală va fi  „mușcătura” gândirii unui autor care înalță, pe aparent neputincioasele cuvinte, scena unei calamități viitoare. A interveni post factum, prin administrarea anti-veninului ideologic, este singurul fel în care putem rezista la sminteală, la reiterarea marilor rătăciri ale omenirii.  Aș numi mușcătura letală a gândirii mușcătura utopic-paradisiacă.

Cam asta e oglinda estică a populismului vestic xenofob (de care va fi plin Parlamentul European): oportunism ideologic. De la austeritate practicată în forţă şi fără milă, la controlul calităţii ideilor. Farage este euroscpetic, Liiceanu este euroentuziast. Ce-i uneşte însă mult mai mult de atît este dorinţa pentru o Europă plină de garduri, bariere şi protecţie pentru “oamenii frumoşi”.

Astfel de idei nu au nevoie de vreun control al calităţii, ele sînt instigări pe faţă la o gîndire unică în perfectă armonie cu hegemonia unui anumit tip de gîndire european care ne domină dezastruos acum. Ăsta e şi secretul acestui paradoxal lipici care-i ţine împreună pe eurosceptici vestici şi euroentuziaşti estici. Nu Uniunea Europeană e problema lor. Ci posibilitatea ca milioanele de zombi în pragul sărăciei să înceapă să reclame minimum de drepturi care să pericliteze status quo-ul.

Farage vrea români sau bulgari, dar îi vrea să muncească pe furiş în mizerie. Aşa sînt buni. Liiceanu vrea să fie european cu condiţia ca această Europă să-i excludă pe toţi românii strîmbi şi urîţi care ar îndrăzni să spună că ordinea în care trăim acum nu le asigură nici un viitor.

Liiceanu e doar vîrful unei falange intelectuale care se pretinde civilizatoare şi progresistă. În spatele lui sînt noi şi noi înfăţişări ale acestui tip de reacţionarism dur. Pozează în progresişti, dar păcatul lor cel mare s-a văzut cel mai bine în anii austerităţii. Acela a fost momentul decisiv, anii 2010-2012. Au tăcut vinovat la grămadă, intelectuali, artişti ong-işti, ziarişti, au tăcut sau au încurajat politici extrem de dure pornite de Troică împotriva crizei şi de fapt împotriva unei mase “vinovate” care trebuia să plătească preţul.

Ei sînt vocile unei Europe care vrea îngrădiri de tot soiul. Ei sînt şi aceia care sînt iubiţi de discursul oficial, ei sînt sponsorizaţi din bani europeni. Farage e un exotic util politicii englezeşti. Însă corespondenţii surprinzători din Est, deşi pozează ca “opuşi”, sînt în perfect acord cu întregul arc xenofob, din Spania şi Franţa pînă în Nord.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!