RSS Feed

Vinovaţii fără vină. Caţavencii. Indignaţii

vezi toate articolele de
30 Jun 2011 la 11:41 34 comentarii 4420 vizualizari.

Să ne facem autocritica. Mi-a venit ideea urmărind cum era judecat cazul unui biet om care s-a sinucis din cauza ratelor prea mari. Imediat degetul a fost arătat către puterea politică, veşnicii Băsescu & Boc.  E momentul pentru o autocritică. Există şi o vină colectivă mai ales la nivelul păturii mediu-superioare, a acelora care fac bani fără să ştie nici ei cum şi de ce îi fac şi de ce îi merită.  Simplul fapt că-i cîştigă le dă însă un puseu retoric dizgraţios. La autocritică, băieţi.

Băncile. Cum se poate să vorbeşti ore în şir despre un om disperat de rate şi să nu atingi cum se cuvine problema băncilor care au tras cît au putut nu de pe urma ignoranţei clienţilor doar, ci de pe urma permisivităţii cu care le-a tratat şi le tratează statul? Autorităţile sînt de vină pentru că le-au lăsat atît de libere. Iar cînd băncile s-au speriat puţin de ordonanţa 50, parlamentari ai puterii, FMI-ul, guvernul le-au sărit repede în ajutor adnotînd legea cum trebuie. Deci, măcar pentru acel om care s-a sinucis din cauza ratelor, bine ar fi să mai vorbim şi despre vinovaţii din zona privată. Ştiu că ei dau publicitatea, dar presa trebuie să fie presă dacă vrea să nu moară.

Companii precum Petrom-OMV, Electrica etc. Energia şi utilităţile s-au tot scumpit ba în numele unor alinieri la preţul internaţional, ba din cauza TVA, ba etc. Singurul care-i mai ciupeşte e Consiliul Concurenţei (i-au trebuit şase ani să investigheze o suspiciune de cartelare a benzinarilor). Un stat mai slab de atît se poate?

Primăriile şi consiliile judeţene. Foarte rar sînt trase la răspundere (pîrghiile sînt extrem de şubrezite, presa locală funcţionează aproape doar ca organ de partid) autorităţile locale pentru cheltuielile aiuristice.

Industria farmaceutică şi medicii de familie. Găsesc puţine lucruri mai imorale decît transformarea medicilor de familie în agenţi de vînzări pentru medicamente mai scumpe decît e nevoie.

Jurnaliştii. Monomanii păguboase. Lipsă de aplicaţie în subiecte sensibile. Soţia bărbatului care s-a sinucis a întrebat aseară invitaţii din Realitatea ce se întîmplă dacă îţi dai casa înapoi băncii. Nimeni n-a putut să-i răspundă. În general, lipsa de informaţie vitală este o vină compusă din două forţe: puterea politică şi deficitul de informaţie. Cînd aţi văzut oameni din sistemul bancar vorbind serios şi primind întrebări incomode pe tema “bănci” sau “utilităţi”?

Asta-i ce mi-a venit mie să enumăr acum. Sînt sigur că aveţi şi alte exemple. Mă enervează teoriile făcute de oameni plasaţi în diverse posturi căldicele din care distrug eventual vieţile altor oameni fără ca măcar s-o conştientizeze. Şi care apoi mai şi predau lecţii scurte de piaţă liberă a muncii şi despre cum trebuie să te zbaţi ca să reuşeşti. Vorba lui le Carre, biroul este unul dintre cele mai periculoase locuri din care vezi lumea. Autocritica nu costă nimic şi poate ne mai taie din mirajul ăsta al retoricii de tip “nu eşti eficient, nu dai randament, mori”.

Caţavencii

Am ieşit ieri să cumpăr Academia Caţavencu (brandul fără echipă cumpărat de Adamescu), Caţavencii (echipa fără brand de la Patriciu) şi Kamikaze (o bucată autentică din vechea Academie). Kamikaze ori n-ajunge, ori se cumpără ca pîinea caldă, nu l-am găsit. Cel mai bine distribuit a fost “Caţavencii”, graţie reţelei noi patriciene.

La conţinut, e clar. Cînd s-au despărţit Kamikaze de vechea echipă era o problemă: oamenii aveau aceeaşi şcoală, alegeai mai greu. În plus aveam amici în ambele tabere. Noul Caţavencii e făcut cum ştiu ei, după reţeta lor. Le urez succes lui Doru, Alin, Cristi, Eugen şi celorlalţi prieteni implicaţi. Cam toţi ştiu ce cred despre ei: că se irosesc!, dar asta e reţeta lor, poate mai apucă să facă şi ceva pe lîngă. Discursul Caţavencu vrea să reintre în zona de umor pur şi simplu (spunea Doru în editorial) – sper să le iasă şi să iasă din patina nouăzecistă chiar cu Dinescu pe prima pagina.

Noua Academia Caţavencu e de pus în ramă, copie mai tristă n-am văzut. Înţeleg că i-au copiat şi la concepţie, cu reuniuni alcoolizate pentru bule şi hăhăieli (alături şi de tînărul Adamescu, omul care a cumpărat o siglă cu 800000 de euro). N-am să înţeleg niciodată mişcarea făcută cu achiziţionarea brandului atît de scump şi atît de inutil. Au şi Grolsch supracopertă: ăştia care fac reclamă la berea cu pricina spun că susţin experimentul – e cea mai bună glumă din toată revista.

Cît despre Kamikaze, băieţi faceţi ceva să ajungă revista şi pe la noi pe la ţară, Ghencea cu Ispirescu.

Indignaţii

El Pais se întreabă cum poţi articula politic discursul indignaţilor. Şi adevărul e că îndemnul la “intrarea în politică” sună rău. Ce altceva să facă?

Pentru José Félix Tezanos, profesor de sociologie la UNED, “mişcarea 15-M poate să sfârşească prin integrarea în sistem cu ajutorul creării unui partid propriu sau prin orice altă formă de participare care să presupună o alternativă reală sau cu o izbucnire de violenţă similară cu cea a Greciei“.
Tezanos, în contact cu PSOE (Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol) prin intermediul revistei Temas, consideră posibilă ieşirea la liman în condiţiile în care clasa politică va pune pe primul plan consensul şi nu diferenţele, şi prin unitate “schimbă modelul economic din cap până-n picioare“. Cu acordul autorităţilor comunitare? “Sau fără el“, răspunde Tezanos.

Schimbarea structurilor sistemului financiar şi excesele băncilor au constituit una din axele manifestului mişcării. Totuşi, majoritatea experţilor resping “ieşirile extremiste şi irealizabile“, cum ar fi naţionalizarea sectorului bancar sau preluarea controlului întreprinderilor. (complet, aici)

Şi un interviu foarte interesant despre Grecia

Despre Grecia, altfel:

Și ce fac politicienii din zona euro? Nu îi interesează decât să își promoveze interesele naționale și sunt complet lipsiți de viziune în ceea ce privește moneda europeană. Pentru că, dacă ar fi avut viziune, francezii nu ar fi obligat anul trecut o țară în pragul falimentului cum este Grecia să cumpere 6 fregate evaluate la miliarde de euro, iar germanii nu ar fi constrâns Grecia să cumpere aeronave și submarine. Dimpotrivă, ar fi trebuit să interzică oricărui stat membru din zona euro să vândă armament Greciei. Pentru că nu grecii vor menține locurile de muncă din industria de armament franceză și germană. Ceea ce ridică o problemă interesantă. Aceea că Grecia cheltuiește aproximativ 4% din PIB pentru înarmare și că, din 1974, cea mai mare parte a acestui armament este achiziționat din Germania la un cost anual de 300 de milioane de euro, sau de 2,6 miliarde în numai ultimii 5 ani. (criticatac)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!