RSS Feed

Violenţa

vezi toate articolele de
16 Jan la 16:04 24 comentarii 1004 vizualizari.

Sâmbătă am fost în piaţă. Da, am fost acolo, simţindu-mă confortabil cu acţiunea întreprinsă, chiar dacă nu, nu am mai participat în prealabil la nicio mişcarea similară, revoluţie, mineriadă, lovitură de stat etc., iar în 1989 aveam patru ani. Şi da, am scris despre asta, dar nu pentru că “subiectul e la modă” sau pentru că vreau să particip la rostogolirea unei atitudni, ci pentru că, din bun simţ deopotrivă civic şi intelectual, nu ai cum să nu acorzi atenţie unui fenomen social care îţi este contemporan. Şi a se nota, asta se întâmplă şi trebuie să se întâmplă indiferent de partis pris-urile pe care fiecare dintre noi le poartă cu sine.

Dumincă nu am fost în piaţă. Din motive obiective am fost forţată să urmăresc derularea evenimentelor pe internet. Era altfel. Nu mai avea legătură cu ce văzusem eu, revolta nu se mai construia pe flori&îmbrăţişări în piaţa publică, ci pe san pietrini şi violenţă. Totul semăna foarte bine cu ceea ce citisem prin cărţi şi arhive despre marile mişcări de protest din Occidentul anilor ’60-’70. La început părea întrucâtva înfricoşător, însă apoi, încet, ajungi să conştientizezi că dincolo de pudibonderie sau de ceea ce ţie se pare ţie normal, unele lucruri chiar ţin de firescul unei stări de fapt. Sociologic vorbind.

Funcţiile sociale ale violenţei


Asistăm la o mişcare socială în toată regula, cu actori multipli, cu o serie de conflicte construite pe mai multe axe, cu interese, cu revendicări şi, desigur, cu multă violenţă. Din toate astea trebuie să înţelegem, însă, ceva. Ceva cu semnificaţie socială, ceva ce ţine de structura societăţii şi de felul în care această se modelează, sub influenţa mai multor indicatori. Lucrurile nu se petrec niciodată aleator, chiar dacă aparenţa asta indică, iar orice formă de violenţă degajă multiple semnificaţii ce au legătură directă cu felul în care statul ştie să-şi administreze propriile resorturi ale legitimităţii, cu modul în care conflictul se înlănţuie, cu hipocentri de putere şi, respectiv, cu felul în care clivajele sociale se descompun şi se recompun.

Violenţa nu vorbeşte doar despre cum x îi dă cu piatra în cap lui y, ci şi despre cum arată o societate. Şi asta pentru că violenţa are funcţii sociale. De pildă, Lewis A. Coser, într-un articol intitulat „Some Social Functions of Violence”, atribuie violenţei trei funcţii sociale: 1. funcţia de mijloc de atingere a unoi scop (form of achievement), 2. funcţia de semnal de alarmă (danger signal) şi 3. funcţia de catalizator (catalyst).

Violenţa se iveşte atunci când sunt încălcate o serie de nevoi fundamentale


Un alt autor important, fondator al şcolii de „peace and conflict studies”, Johan Galtung, ne spune că violenţa se iveşte atunci când sunt încălcate o serie de nevoi fundamentale. În volumul „Transcend and Transform. An Introduction to Conflict Work”, Galtung oferă demonstraţia perfectă pentru modul în care subiecţii implicaţi şi obiectivele acestora construiesc conflictele. „Obiectivele pot fi pozitive sau negative, pot fi dezirabile, sau din contră, de evitat. Iar acolo unde vor fi obiective vor fi întotdeauna şi contradicţii.” Obiectivele pot varia şi ele; unele sunt importante, altele mai puţin, sau deloc. Iar „supravieţuirea – bunăstarea (well-being) – libertatea – identitatea se înscriu în acest context la categoria nevoilor fundamentale.” Ele nu pot fi negociate; şi, mai mult, „insultarea acestor nevoi fundamentale este violenţă.” Există, însă, obiective ce nu pot fi realizate; ele sunt blocate. Altfel spus, folosind chiar terminologia lui Galtung, se ajunge în anumite instanţe la apariţia frustrării. Dincolo de asta, însă, conflictul merge şi mai departe, implicând cel puţin două obiective. „Conflictul atinge tot: sentimente, gânduri etc. El cere tot ceea ce un individ este capabil să ofere. Iar dacă acest lucru nu poate fi exteriorizat se ajunge rapid la violenţă, la insultarea nevoilor fundamentale ale altora, fie sub forma violenţei verbale, fie sub forma violenţei fizice, fie sub forma ambelor.”

Mobilizarea violenţei este strâns legată de apariţia unor noi grupuri sociale


Un alt important cercetător al conflictului, Charles Tilly, nota că mobilizarea violenţei este strâns legată de apariţia unor noi grupuri sociale; lucru ce poate fi, à la limite, arondat extrem de bine ideii de schimbare socială, noile grupuri şi creanţele lor devenind, astfel, indicatori al schimbării. Cât despre tipul de acţiune politică rezultată de pe urma mobilizării violenţei, Tilly o numeşte „politică litigioasă” (contentious politics) şi o defineşte ca pe interacţiunea colectivă dintre cei care formulează creanţele şi cei care fac obiectul creanţelor, interacţiune încheiată, mai mereu, cu lezarea intereselor uneia dintre părţi. „Politica litigioasă care ne preocupă este mai degrabă episodică decât continuă, apare în public, implică interacţiunea directă între cei care formulează creanţele şi destinatarii acestora, este recunoscută de aceştia din urmă ca având o incidenţă directă asupta intereselor lor şi implică guvernul fie ca mediator, ţintă sau reclamant.”  Ceea ce este important de subliniat în cazul teoriei lui Tilly este că acesta tratează chestiunea conflicutului exclusiv în contextul grupurilor organizate.

În fine, teoriile sunt multe şi mereu construite plecând de la cazuri particulare. Certe este, însă, că indiferent de context, violenţa nu este niciodată un fapt banal, iar dacă o tratăm superficial, fără să ne întrebăm măcar „cine?” şi „de ce?”, lăsăm să ne scape printre degete detalii importante despre societăţile în care trăim. Iar ca notă de final, pentru a înţelege unele lucruri, participarea ex-ante la evenimente similare, nu este întotdeauna o condiţie fundamentală.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


24 comments
  • 1

    E foarte adevarat. Violenta e un fenomen interesant de studiat pana cand efectele ei se revarsa asupra ta. Atunci se duce naibii orice teorie.
    De exemplu, pentru ca sunteti femeie, considerati violul ca un act de violenta? Iar daca tot cautati tot felul de teorii filosofice, sociologice, psihologice care sa explice violenta sau motivatia actului intrebati si o victima cum se simte si daca accepta aceste teorii?
    Sau, de exemplu, pe parintii lui Frumusanu, daca stiti cine este acesta si ce a patit?
    Pana la urma tinde sa devina ceva subiectiv? In afara oricarei teorii.

    dodeskaden
    2012-01-16 16:48:16 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    “Totul semăna foarte bine cu ceea ce citisem prin cărţi şi arhive despre marile mişcări de protest din Occidentul anilor ’60-’70″

    asta e simpatic. eu traiesc in vest de mai bine de 20 de ani si trebuie sa-ti spun ca nu trebuie sa citesti in carti despre miscarile 60-70, violente la manifestatii din varii motive se intimpla si acum si de fapt fara incetare dintotdeauna la demonstratii in intreg vestul. in germania bunaoara demonstratiile de 1 mai din fiecare an sint violente si exista chiar turismul la berlin generat de vizionarae pe viu a violentelor anuale de 1 mai.
    numa voi in romania va mai speriati de chestiile astea ca sint noi si nemaivazute pe la mioritica. in vest relatia cu “violentele” de la manifestatii (de fapt ciociniri ai contondente intre manifestanti si “trupele de ordine”) sint privite cu infinit mai multa relaxare si indiferenta. lumea e obisnuita cu ele si nu produc niciodata reactii asa virulente ca in romania.
    a nu se intelege de aici ca as fi adeptul ciocnirilor contondente dintre mjanifestanti si “organele de ordine” dar nici nu ma sperie sau oripileaza.
    poate ar fi mai bine sa cobori din carti si la anu de 1 mai sa-ti iei un bilet pina la berlin. ar fi un inceput ca sa incepi sa traiesti lucrurile in loc sa citesti doar despre ele.
    prea multa teorie speculativa despre banalitati.

  • 3

    youtube.com/wat../!

    In documentarul atasat furia este una dintre cele 5 trepte ale Desteptarii. Este evident vorba de un proces care priveste interiorul fiintei si mai putin dorinta de a scapa de frustrari gasind vinovati in afara. Mesajul transcende mentalul amorf al maselor, adresindu-se celor care au curiozitatea de a se ridica deasupra narcisismului egotic.

  • 4

    @dodeskaden: Sunt perfect de acord cu dumneavoastra. In toate privintele. De aceea am si incercat, atunci cand am scris despre asta in context universitar, pentru teza de disertatie, sa imbin teoriile cu marturiile celor care au participat in mod direct la violente. Doar asa poti obtine o imagine cat de cat veridica privitor la cele intamplate. Si da, realitatea nu poate fi inlocuita cu teoria, insa teoria – dedusa din fapte concrete – ne poate ajuta sa intelegem mai bine realitatea.

    Ioana Paverman
    2012-01-16 17:15:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 5

    [...] sunt nicidecum scuzabile atacurile împotriva jandarmilor, dar sunt perfect explicabile. Membrii galeriilor au frustrarea lor proprie faţă de autoritate, care a găsit acum locul şi [...]

  • 6

    @ioana paverman
    e ca si cum ai scrie o dizertatie despre tehnica schiatului si tu n-ai avut niciodata schiuri in picioare, ba chiar mai mult nici n-ai fost pe pirtie niciodata in viata ta. e ok daca scri o dizertatie despre extraterestri, aia n-ai cum s-o faci decit teoretic, dar daca auzi ca sint extraterestrii in piata universitatii si tu nu te duci sa-i vezi si sa te joci cu ei atunci dizertatia ta depre ei nu valoreaza nimic.
    daca tu trebuie sa citesti in arhive despre violentele de la manifestatiile din 60-70 crezind ca e un fenomen trecut si habar nu ai ca “violente” la manifestatii sint in vest de mai multe ori pe an in fiecare tara vestica atunci am serioase indoielei asupra dizertatiile tale.
    vrei sa te anunt la urmatoarea demostratie din germania care in mod sigur va fi violenta? ai veni s-o vezi si s-o simti pe pielea ta? sau vrei sa studiezi fenomenul mai departe din apartamentul tau din nu stiu ce strada in nu stiu care apartament in nu stiu care bloc in bucuresti?
    de ce nu te duci asta seara in piata universitatii si anume exact acolo unde sint ultrasii daca tot te intereseaza profesional subiectul? n-o sa sti niciodata nimic despre ciocolata daca nu cumperi una s-o maninci :-)

  • 7

    @Bubi: Si cum ramane cu cei care scriu despre Roma antica?

    Marius
    2012-01-16 17:30:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 8

    cei care scriu despre roma antica n-au de ales. dar cind ai de ales atunci e recomandabil zic eu sa ai o experienta directa. si apoi sint doua categorii de “ginditori” care scriu despre roma antica, aia care scriu din apartamentul lor din rahova (am bagat si eu un cartier la oha) fara sa fi fost niciodata la roma si au vazut doar poze, si aia care scriu despre roma antica dupa ce au fost in italia la locul faptei si au facut studiu pe teren, au luat contact direct cu chestiile despre care scriu, au “studiat” direct. ia ghici care din cei doi are mai mult habar despre ce vorbeste. acuam cu roma antica m-ai si nimerit ca am un amic care e profesor la arheologie in heidelberg, scrie carti despre pompei si sta cam trei sferturi de an acolo, face sapaturi, instruieste studentii la fata locului, cerne pamintul cu minutele lui, da cu periuta peste corpurile carbonizate, restaureaza fresce, etc etc. ia ghici cine stie mai multe despre pompei, el sau unu din alba iulia care se uita la pozele din cartile lui?

  • 9

    @dodeskaden: in sfarsit, cineva care a vazut filmul si i-a ramas….

    octavescu
    2012-01-16 18:10:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    @Bubi: Ai dreptate ,domnule!Protestul fara violenta este ca sexul cu prezervativ,iar acesta la randul lui este ca si cum ai mirosi un trandafir cu masca de gaze,lucru nerecomandat.Dar cand jandarmii dau cu gaze lacrimogene oricine si-ar dori o masca de gaze.

    sase sase
    2012-01-16 18:43:28 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 11

    @sase sase
    ai inteles gresit. eu n-am sustinut practicarea violentei la manifestatii. eu am spus doar ca nu e bine sa teoretizezi despre ea cind habar n-ai despre ce vorbesti. asta ar fi una. si inca una ar fi violenta la manifestatii nu e un fenomen din trecutul vestului ci a fost intotdeauan prezenta in vest la majoritatea demonstratiilor si ca lumea s-a obisnuit cu ea in asemenea masura incit a devenit o banalitate.
    daca tot ai adus-o in domeniul sexului atunci ioana paverman scrie despre sex cit e inca virgina.

  • 12

    @dodeskaden, dupa rationamentul asta, nimeni nu ar trebui sa caute sa explice si sa justifice nimic intr-un context mai larg (eg. vreun razboi). Tocmai faptul ca l-ai mentionat pe Frumusanu (de care nu aveam habar pana sa ma lumineze sir Google) tradeaza faptul ca tu ai impresia ca moartea sa e un act izolat, nedrept, imposibil de analizat, ca s-a aflat la locul nepotrivit samd. Insa exista si oameni care cred numai in metoda stiintifica si o aplica in cautarea tiparelor violentei in societate. Esti liber sa-ti alegi si sa-ti asumi un discurs care-ti place din vreuna din lucrarile de mai sus sau sa vii cu contraargumente. Teoria nu e responsabila de asigurarea actului de justitie si/sau a consolarii celor implicati. Singura responsabilitate e fata de “regulile jocului” – argumentare corecta, completa, rezultate corecte samd.

    Desigur, exista si oameni (scriitori, reporteri, artisti) care aleg o cale de mijloc, inserand si “elementul uman” tocmai pentru a lamuri problema pe mai multe nivele – descrieri, marturii, imagini, comparatii (vezi, de ex, “Underground” de H. Murakami)
    Eu iti spun ca nu te opreste nimeni sa aplici toate metodele, una dupa alta – asta tine, pana la urma, de individualitate (colectiva sau personala). Nu poti sa nu recunosti totusi semnificatia actului de violenta, fie ca victima se numeste Frumusanu sau Benno Ohnesorg sau mai stiu eu cum. Responsabilitatea individului si a societatii e de a invata din greselile altor indivizi/societati si de a “gestiona” mai bine astfel de conflicte (da, gestionare, nu “surgical strike” in fata faptului implinit), daca nu putem sa le evitam in totalitate. E dureros tocmai faptul ca nimeni nu pare sa fie interesat de vechea zicala “all of this has happened before and will happen again”.

    Whisperer
    2012-01-16 19:31:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 13

    @all: care dintre voi au participat activ la un eveniment cu adevarat violent? multumesc

    burningsnowflake
    2012-01-16 19:43:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 14

    mesaj deranjant pentru bubi.
    pariu ca nu stii ce vezi de intaiu de maiu. pe ce? pe orgoliu. ai curaj?

    pariul ca metoda de cunoastere
    2012-01-16 20:57:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    Cand pozai ieri in “spectatoare angajata” (la irealitatea?), ti-am scris:

    “Ajung tot mai mult la vorba aluia cu IQ-ul: poporul asta e bun doar sa racneasca, sa dea jos, fara sa se intrebe o clipa ce are de pus in loc. Arunca salamul din farfurie inainte sa se uite ce are in frigider. Si-n frigider, apoi, da cel mult de o cutie veche cu lapte stricat.”

    Vad ca ai deschis intre timp usa la frigider si mi-ai ascultat sfatul, dar cu prea multa intarziere: ai dat si de lapte. Tot faci confuzie insa, ca nu-i lapte BATUT, e lapte stricat. ;)

    careva
    2012-01-16 21:03:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 16

    pentru cei ce vor sa cunoasca.
    fara de pariuri. doar scoala.
    actul violent se naste in criza. criza apare in gestionarea gresita, rezultand violenta (pur gratuita). violenta ca metoda de aparare este o eroare izvorata din lipsa de experienta, mai adanc vorbind, din intelepciunea dobandita (hai, si inteligenta pozitivista) ori din cea mistica (iconomia divina). atat gratuitatea cat si (sau mai ales)eroarea nu pot pretinde niciun drept de fiintare. dar mai exista un fel de violenta. violenta inghetata, fast-food, semipreparat-congelat …pentru cand o fi vremea. azi asistam la o violenta greu perceptibila ochiului(mintii) neformat(/e).
    aceasta specie este confectionata din timp. rostul ei este dinamitarea. cei care au lucrat in mediul forajelor, extractiilor, stiu. se produce o inchidere a focarului prin lipsirea de oxigen. aici, in social aplicat, se produce discreditarea unei actiuni aflate in planul pasnic al pretinderii dialogului. o data intrata violenta in scena, planul dialogului este ridiculizat. fiinta se intoarce la nivelul primar, reptilian, al creierului (mic/vechi) ce cupleaza instinctul de conservare. apoi, scopul si durata vizitei. din start, tot ceea ce cuprinde in radiculele
    sale (din fazele primare) negativ ori violent se autodistruge. a pretinde cognitie clara, benevola si benefica, obliga la corectitudine. iesirea din tipar e suicidara, e-adevarat, a la long. nu se poate cladi pe violenta. cine o face e aidoma celui ce vrea un lucru si, faptuind raptul, isi satisface prin vointa dorinta. dar aici nu mai vorbim de normal, unde normalul este tiparul „dupa chipul si asemanarea-I”. uneori capcanele par gratis, par inofensive pana-n inexistent. astazi vi se arata o bucata de svaiter la tv si deja salivati. cel mai bine-ar fi sa cautati din priviri forta arcului. sescu este o expresie, adicatelea un rezultat. a dori depasirea, suntarea epocii sesciene, e o adolescentina naivitate trufasa si ioc teligenta. daca vreti schimbari, cautati-le acolo unde puteti invinge democratic sigur si singuri. forul interior. pariu ca sunteti mai toti smecheri, mistocari la greu(ca si situatie), refractari la har, ofticosi la recunoastere. masa critica necesara unei schimbari sociale (evident in bine) apare doar la 54-57% corectitudine sociala. poate vreti numarul actual. …27-28%. cu 10 lei nu poti cumpara ceva ce face o suta. sau incerci si treci prin violenta (atitudine, comunicare -verbala/fizica-, fizic -trauma – fizic/psihic). ca va doriti schimbare e bine si normal. dar schimbarea nu poate fi decat sensibila. faptura ce-i omul nu are destin animalic. de doua mii de ani gizas ne-a scos din regnul animal. e ceva timp de atunci. (si solutia?) simplu. alegerile din forul interior. acolo nu pot fi manipulari, hotii, vanzari/cumparari. de ce aceasta? pentru ca suntem fiinte sociale.

    ca metoda de cunoastere
    2012-01-16 21:31:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    Functiile sociale ale mardelii, ale ciomagelii, ale paruielii, ale sudalmei…Toate sunt sublime, gratioase in discursul teoretic aseptic, dar dureroase in discursul corporal. In punctul de convergenta a discursului teoretic si a discursului corporal, se manifesta aceasta descarcare de tensiune , inefabila, indeterminabila – ciomageala.

    Un cititor
    2012-01-16 21:49:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 18

    @Bubi: si cum, ma rog, poti teoretiza fiind in mijlocul actiunii? fiind in mijlocul oamenilor, al evenimentelor nu poti fi decat subiectiv. privind din afara ai o imagine mult mai obiectiva. asa ca nu mai acuza, fii un pic realist si o sa intelegi ca, de dragul obiectivitatii si al unei analize cat mai exacte, mai bine stai in apropierea manifestatiilor, dar nu in ele

    Andreea
    2012-01-17 09:48:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 19

    Ioana, tu nu esti fata proasta! :d Daca te mai vad in piata, azi sau maine, te pup! Imi place ca apar tot mai multi oameni, inclusiv tu, care discuta despre violenta si altfel decat isteric. Violenta nu a fost inventat de ultrasi sau de suportori si nici nu inseamna o banala eticheta “huligan”. Ar fi faina sa vad din partea ta, vad ca esti ceva mai citita decat media, un articol despre posibilitatea ca un regim autoritar sau care da semne de autoritarism sa cada fara violente. PS: nu indemn la ciomageala si la primitivism, ci doar sa discutam putin mai rational si aplicat

  • 20

    Violenţa e un simptom al lipsei de comunicare, indiferent din ce motiv lipseşte aceasta. Discuţi cu cineva în contradictoriu, te cerţi, apoi îi tragi pumni în gură… Cu asta nu-l convingi că ai dreptate!
    Violenţa nu e bună, dar, în doză mică, e necesară. Orice naţiune sănătoasă trebuie să aibă un procent de indivizi capabili să (re)acţioneze violent. E comparabil cu reacţia unui organism la un agent patogen. Violenţii sunt anticorpii. Ei reacţionează cel mai vizibil la excese ale autorităţii.

    c.ghevara
    2012-01-17 15:18:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 21

    Uite, mie mi-au plăcut explicaţiile teoretice despre violenţă, dar nu am înţeles partea cu “firescul unei stări de fapt”. Adică, nu am înţeles-o cu mintea mea matură, serioasă, responsabilă. Sigur, simţul (amar al) umorului mi-a permis să zâmbesc la pasajele despre motivele ulterioare la acţiunilor violente, gândindu-mă la istoria recentă, mai exact la mineriadele din ‘90-’91, pe care le-am trăit, cum s-ar zice, “live la faţa locului”.
    Revenind, unde este “firescul” acestei stări de fapt? De când este haosul o stare de fapt? De când este spartul geamurilor, incendierea maşinilor, smulsul gardurilor un “statement” socio-politic, şi nu unul în favoarea internării, fie în zeghe, fie în cămaşă de forţă?
    Nu uitaţi că nu privim lucrurile sub microscop; aceste deviaţii se întâmplă în cadrul aceluiaşi sistem în care ne desfăşurăm existenţa, şi dacă tot tindem să le tratăm ca pe ceva firesc, vor ajunge (din nou) să facă parte din viaţa noastră obişnuită. De aceea se impune un subiectivism, şi experienţa se opune teoriilor.

  • 22

    [...] În ceea ce privește violența, aceasta nu este de dorit, dar este foarte greu de evitat în asemenea situații în care chiar esența fenomenului este conflictuală. În sine, actul civic de protest este o luptă de pe poziții divergente între cel care încearcă să își ia puterea înapoi şi cel căruia i-a împrumutat-o. Pentru un articol care explică violența în mișcările de protest, vezi aici. [...]

  • 23

    Foarte frumoase articole. Si mai ales modul de gindire. Astept cu nerabdare altele noi.

    Andrei
    2012-01-20 08:45:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 24

    Ok, Ioana. Frumos scris dar asta este teoretizare (cum mai spunea cineva, anterior). Eu as vrea sa tiu parerea ta. Se poate?

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Studiul Ştiintelor Politice m-a marcat cu dificultatea "corectitudinii conceptuale", exigenţă care în viaţa reală se înţelege greu şi se aplică şi mai greu; iar experienţa universitară de la Università degli Studi di Firenze m-a ajutat să descopăr Studiile Culturale şi m-a determinat să scriu o teză despre violenţa politică în Italia
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TV UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!