RSS Feed

Vreau să lucrez la stat și statul să fie micuț. Birocraţie vs. tehnocraţie. Medicamentele, iar

vezi toate articolele de
05 Mar la 13:26 comenteaza acum 961 vizualizari.

Un tip cu binecunoscutul cinism al “expertului privat” din wild wild east capitalism emite o frică totuşi extrem de semnificativă pentru ce va să vină. Spune el aşa:

‘Orice creștere de venituri a unui cetățean din România este o dorință de care nu ne putem disocia. Problema este în ce măsură această inițiativă nu perturbă și nu distorsionează mediul de afaceri printr-o creștere a grilei de salarizare în mediul public. Ridicarea salariului minim generează creșterea tuturor salariilor din acest sector, ceea ce poate genera o migrație a unor specialiști din sectorul privat în mediul public’, a apreciat Mihai Ionescu.

Acesta a precizat că în alte țări ‘civilizate’ sectorul public este la un nivel inferior sectorului privat din punct de vedere al salarizării având în vedere că în sectorul public există riscuri mai mici de șomaj care în privat poate fi generat fie de falimentul firmei private, fie de alte măsuri de reorganizare a unei companii. (sursa)

Dacă ai salarii mai mari în domeniul public, se naşte, domnule, concurenţă pe piaţa muncii. Aşa, şi ce? nu e zona privată amatoare de competiţie? Lucrurile oricum nu stau cum le deformează domnul de mai sus. Într-un punct esenţial are dreptate însă:

Există o poftă nouă de lucrat la stat. Perioada postcriză a dezvrăjit mulţi români. În zona privată călcatul în picioare, neplata taxelor pentru angajați, tăierea salariului sau încărcarea zilei de lucru sunt la ordinea zilei. Aşa că a apărut în societate, printre tineri şi foarte tineri, dorinţa de a ajunge la stat ca rampă de lansare sau ca zonă de securizare a acumulărilor şi securizare a drepturilor viitoare (o pensie, asigurare de sănătate etc.).

Statul a devenit un angajator râvnit tocmai pentru că în zone private ale muncii a fost bătaie de joc.

Statul e râvnit și de masa din ce în ce mai mare a șomajului intelectual. Nu poți fi intelectual dacă nu ai o rentă de la stat. Deci nu funcționar, ci cugetător liber plătit pentru calități deosebite. Multe voci publice sug prin capilare invizibile beneficii de la stat în timp ce lovesc în creștet pătura de cetățeni de sub ei care nu vor să înțeleagă piața liberă și civilizația europeană.

Pe această tendinţă au venit călare guvernanţii tehnocraţi. Iar trendul e interesant pentru mulţi tineri şomeri cu multe studii şi parastudii făcute pe afară. Desigur, ideologia dominantă rămâne poezeaua cunoascută neoliberală: stat micuţ, flexibil, ca un ghişeu pentru business. Marea contradicţie va fi că, în timp ce visul tehnocratului din privat va fi să preia statul, totul se va tăia prin tăierea accesului celorlalţi la servicii publice şi prin ocuparea privilegiilor publice şi extinderea aparatului public.


Birocraţie vs. tehnocraţie, semnele decrepitudinii unui sistem

Foarte bun un interviu tradus de revista Vatra cu Lukacs, din 1968, despre soarta URSS şi soarta societăţilor din blocul comunist în acel moment. Alex Cistelecan rezumă foarte mişto o idee care se poate dovedi utilă în descrierea lumii noastre de azi, lupta dintre tehnocraţie şi birocraţie ca simptom pentru fisuri într-un sistem (Cistelecan: “pare să anticipeze corect conflictul fundamental ce avea să conducă la prăbușirea regimurilor comuniste, un conflict (tehnocrație-birocrație) ce structurează în fond și lumea noastră”).

Ruşii se tem că se vor confrunta cu o opoziţie reformistă. Atâta vreme cât opoziţia se mărgineşte la artişti şi scriitori, îi pot face faţă – ei pot fi închişi. Dar scrisoarea lui Saharov arată că intelighenţia tehnică începe să se revolte. Or, în poziţia sa de putere mondială, URSS depinde de intelighenţia tehnică. Ei nu pot fi închişi. Comisarii [poporului] se pot descurca cu vechea clasă muncitoare, dar nu le pot face faţă acestor oameni. Daţi-mi voie să ilustrez acest aspect printr-un exemplu din ultimul război. De ce SUA a reuşit să producă bomba atomică, pe când Germania – nu? Sunt două motive. În primul rând, SUA a obţinut ca imigranţi din Germania pe unii din cei mai buni oameni ai lor de ştiinţă. Iar în al doilea rând, în multe cazuri oamenii de ştiinţă din Germania nu puneau suflet în munca lor. Nu-i nimic nou aici. URSS nu poate ocoli problema asta”.

Această situaţie în care vârfuri din intelighenţia tehnică încep să critice un sistem sau să dorească acces direct la putere, este una care nu trebuie ignorată, ci descrisă cu foarte mare acurateţe. Ce înseamnă tehnocraţie, cât e zonă tehnică propriu zis, cât e noua generaţie de bitrocratotehnocraţi produşi de UE sau de corporaţii, cât e birocraţie şi politică de tip vechi etc. Sociologii au treabă cât pentru două secole.

O discuţie cu producătorii  de generice

Am avut o discuție trasmisă pe realitatea.net (aici e arhiva, interviul de care vă vorbesc a avut loc pe 2 martie) cu Laurenţiu Mihai, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

Mai întâi să spunem că de la Ministerul Sănătății nu s-a găsit un om să reprezinte punctul de vedere oficial. Schimbare de garnitură, încă nu s-au dat afară și nu s-a angajat cine trebuie, funcționarii specialiști au ca de obicei o mare durere în fund de cum reprezintă interesele statului și cu asta basta.

Acum câteva zile mă plângeam că e reprezentat doar lobbyul pharma, presa e plină de schellăieli că ori plătim mai mult ori pa medicamente; pacienții sunt disperați, normal, pentru că evident că dai oricât când boala te presează. Mai ales de distribuitori care acceptă rapid că exploatează cinic piața, dar care apoi dau lecții de cât de prost e statul.

Laurențiu MIhai reprezintă producătorii de generice, deci e cumva într-o poziție mai interesantă, care aduce nuanțe în plus în dezbatere. Cumva și pentru că producătorii de generice au și o poziție slabă de negociere, nu intră dând cu ușa de perete cum fac alți producători de medicamente, mai ales cei din zona inovative, care-și permit să calculeze piețele și să retragă medicamente ca soluție extremă de punere de punct a legiuitorului. Laurențiu Mihai ne transmite că medicamentele generice sunt sub asalt din toate părțile, medicii sunt cumopărați cu marketing agresiv de piața medicamentelor scumpe, taxa clawback e la fel pentru toată lumea și asta lovește în plin medicamentul generic, deci mai ieftin. O discuție bună, zic eu, mic ciob în puzzleul complex al desbaterii despre medicamente. Un singur lucru e clar. Că situația de paralizie de acum ajută mai ales anumiți distribuitori care fac export paralel și punct. Uneori e util să vezi cine face banul.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!