RSS Feed

Xenofobia nu salvează România. Dimpotrivă

vezi toate articolele de
15 Dec 2012 la 11:51 27 comentarii 1162 vizualizari.

Partidele politice nu vor putea fi înlocuite niciodată cu partide create pe criterii etnice. Un arbore doctrinar și o mobilizare etnică nu sunt același lucru.  Partidele politice și mobilizarea etnică lucrează, deseori, foarte bine pe principiul subsidiarității. Ideea exluderii sau a anihilării nu este un model de succes; niciodată, nicăieri. Bibliografia referitoare la partide politice, partide etnice, evoluția partidelor în Europa post-comunistă, mobilizarea etnică, democrația etnică etc. este foarte generoasă. Iată doar câteva exemple – aiciaici, aici, aici, aici sau aici.

Bune, rele, partidele politice sunt actorii naturali ai scenei politice. Surogatele de actori politici nu pot conduce decât la un surogat de scenă politică. Când minoritățile etnice ajung să creadă că interesele lor nu pot fi apărate pe scena politică prin mecanisme proprii politicului, minoritari sau majoritari trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva fibra statului de drept în care trăim este de slabă calitate.

Dacă aș fi cetățean român de etnie maghiară, interesat să am activitate politică, nu în UDMR m-aș înscrie, ci într-un partid politic. Dacă aș fi interesat și în mobilizare etnică, m-aș înscrie și într-o organizație de acest profil. Dar asta este o opțiune strict personală. Nu o pot recomanda altora.

UDMR devine, ciclic, un măr al discordiei publice. Pentru unii este un model de tenacitate în apărarea intereselor etnicilor pe care-i reprezintă. Că o face uneori în mod cinic, dovedind o bună doză de oportunism ori lăsând impresia că nu se sinchisește de sensibilitățile majorității rămâne secundar pentru admiratorii UDMR. Pentru alții, UDMR nu este decât un cal troian care pregătește nu știu ce fel de atac apocaliptic asupra statului național român. Că există ori nu probe pentru asemenea suspiciuni, pare o chestiune irelevantă în ochii dușmanilor UDMR.

Între ipostaza de broker navingând printre mai puternicii scenei politice românești și cea de țap ispășitor, existența acestei uniuni se constituie și ca o hârtie de turnesol. Ideea unora este: ”Hai să mituim hârtia asta, ca să indice culoarea care ne convine și să arătăm mai bine decât arătăm în realitate!” Ideea altora este: ”Hai să dăm foc acestei hârtii, că prea ne enervează!” Hârtia însăși pare uneori nedumerită dacă trebuie ori nu să spună: ”Nu ne lăsăm nici mituiți, nici duși.”

Este o nerușinare să spui că poți guverna și fără UDMR, dar, pentru imaginea internațională, e mai bine să-o aduci la guvernare. Tot o nerușinare este să știi că doar pentru asta ești invitat la guvernare, dar să accepți oferta făcută. Când USL a declarat că mai întâi trebuie să vadă cu câte procente câștigă alegerile și apoi hotărăște dacă să invite ori nu UDMR la guvernare, UDMR ar fi trebuit să se simtă ofensată. Nu s-a prea simțit. A părut chiar fericită. Ca urmare, acum trebuie să suporte ofense venite chiar dinspre componente ale USL și amplificate de o presă de familie.

Dl Mircea Badea este un entertainer și, spre a-și amuza audiența, poate face orice glume dorește pe seama UDMR. Jay Leno (alăturarea celor două nume nu e făcută pe criterii de valoare) poate glumi și el cum dorește pe seama republicanilor, democraților, libertarienilor ori independenților americani. Numai că în America, nimănui nu-i trece prin cap că o decizie privind constituirea unei alianțe de guvernământ sau ruperea ei ar putea fi decisă într-o emisiune a lui Jay Leno. În România, însă, glumele dlui Mircea Badea par să contribuie la asemenea hotărâri politice. Este de ajuns ca dl Badea să iasă pe frigul ăsta în fața Palatului Victoria, în pielea goală și cu trei pene de struț înfipte în fund, și să strige ”Nu vrem UDMR la guvernare!”, pentru ca PNL să preia strategia respectivă, alăturându-se PC.

Dl Ion Cristoiu este un comic de o altă factură decât dl Mircea Badea. Potrivit ”Evenimentului zilei”, aflând de ideea cooptării UDMR la guvernare, dl Cristoiu ar fi declarat următoarele: Problema este a UDMR. Era de bun-simț românesc ca această organizație, care e a baronilor, să stea în opoziție, este de o nesimțire curată, o sfidare. Este inadmisibil ca această Uniune, din care jumătate sunt penali, să stea totdeauna la guvernare, nu e de bun simț, nu văd rațiunea. Sunt așa de pornit împotriva acestei formațiuni de moravuri politice ușoare”.

Dacă dl Ion Cristoiu ar fi fost cu totul consecvent liniei de gândire care l-a consacrat încă de pe vremea național-comunismului ceaușist, ideocratul gazetei de perete a Cotrocenilor ar fi trebuit să insiste  până la capăt în a explica diferența dintre bunul-simț românesc și bunul-simț unguresc, precizând că, hai să fim sinceri, măi tovarăși, în cazul celui dintâi chiar e vorba de bun-simț, în vreme ce în cazul celui de-al doilea este vorba de lipsa bunului-simț și, de fapt, UDMR nu este o organizație a baronilor, ci una a grofilor etc.

Desen & Copyright 2012 – DION

Cu puțin înaintea orei de închiderie a secțiilor de votare, președintele Traian Băsescu făcea următorul apel către cetățenii români de etnie maghiară: “Este esenţial ca cetăţenii români de etnie maghiară să meargă la vot. Numai aşa drepturile şi interesele lor pot fi mai bine apărate. Cetăţeni români de etnie maghiară, mergeţi la vot!”.

Deși etnicii maghiari au fost sensibili la apelul președintelui și au ieșit la vot, uniunea care le apără interesele pare pregătită să se alieze cu dușmanii dlui Băsescu, nu cu protejații acestuia. Cum ar fi putut o asemenea samavolnicie să scape perspicacității dlor Badea și Cristoiu?

Despre o includere a UDMR la guvernare, dl Dan Voiculescu declară următoarele: Tocmai le spuneam colegilor mei că din punctul nostru de vedere e greu de conceput. Tocmai înțelegem că o colaborare la guvernare cu informatori ai Securității, posesori de verdict definitiv în acest sens, este nu doar mai ușor de conceput, ci în interesul națiunii, nu?

Cel mai cunoscut gânditor creștin-democrat al românilor, dl Gigi Becali, este creditat de “HotNews” cu o declarație și mai înțeleaptă: “UDMR nu mai are ce căuta în combinație guvernamentală în Țara Românească, trebuie să terminăm cu ei definitiv”. Jenantul euro-parlamentar vede lumea doar prin prisma combinațiilor și are o soluție unică pentru cei care nu-i sunt pe plac: să-i terminăm! Mă rog, la case politice mai mari se poartă “ciuruirea”. Tot un drac.

Puseurile patriotarde și voltele naționaliste ale dlui Dan Voiculescu, multiplicate exponențial prin emisiunile posturilor sale de televiziune, și somnambulismul ideologic al dlui Gigi Becali nu s-ar cuveni să marcheze strategia guvernării USL. Dacă o va face, USL va eșua lamentabil, indiferent de proiectele în care va câștiga temporar.

Xenofobia nu poate salva Romania. Dimpotrivă. Tot ce îi mai trebuie astăzi României este o epilepsie guvernamentală. Când crizele se vor înmulți, să nu se mire nimeni că organisme suprastatale vor băga între dinții Bucureștiului un prosop făcut sul sau chiar un făcăleț.

Sigur, și Iulius Cezar suferea de epilepsie, dar pentru noi “chestiunea zilei” rămâne boala lui Calache – damblaua.

P.S. Domnul Victor Ponta continuă să se joace cu focul: “Aşa sîntem noi, plagiatorii, mai votaţi…” Dacă într-o zi românii își vor reaminti ce este un plagiat și ce i se cuvine unui plagiator, ziua aceea nu va fi deloc una bună pentru dl Ponta. Dacă nu mă crede, nu are decât să organizeze, peste vreo șase-șapte luni, un referendum pe această temă. Voturile din 9 decembrie nu au fost în favoarea sau împotriva plagiatului. Alegerile respective nu au fost nici măcar parlamentare, deși așa s-au numit. Tema lor a fost “Cine s-a săturat de Traian Băsescu și ai lui?” Rezultatul a fost limpede. Cum tot limpede poate fi și rezultatul unui referendum despre plagiat ca formă de a înțelege lumea, rosturile ei. Facem pariu pe o Weltanschauung, dle Ponta?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!