RSS Feed

Zodia lui ce-vrea-poporul, o povestioară

vezi toate articolele de
06 Oct la 14:50 comenteaza acum 654 vizualizari.

Mulţi sfetnici politici de azi, şi efectele sfaturilor lor în spaţiul public, îmi amintesc de glorioşii ani 2000, din media şi nu numai, când toată lumea ştia “ce vrea piaţa”. De la ce vrea piaţa s-a trecut la ce vrea poporul, şi ăsta tot un soi de “piaţă”, la fel de capricioasă şi imprecisă precum piaţa mâinii invizibile. Criza economică a mărit neîncrederea în piaţă sau a reinventat-o sub numele de popor. În numele poporului trebuie salvat capitalul autohton, în numele poporului trebuie făcută aia şi ailaltă.

Toată lumea politică stă cu big data în faţă, completează portrete robot ale poporului cu sondaje amănunţite şi apoi se apucă să servească respectiva entitate. Asta după ce respectiva entitate este creată cu politici idioate de stat cu sponsorizat capital în costume populare.

E “poporul” cam rasist din sondaje? Păi să dăm ce vrea clientul. E şi olecuţă sexist? Daţi-i. Acest stil adversativ este apoi topit în construcţii politice sintetice: noi suntem poporul, avem directă legătură cu el, nu mai avem nevoie de intermediari şi atunci nu mai suntem stânga dreapta, suntem pur şi simplu ceva superior, suntem postpostmodernismul care seamănă uneori cu interbelicul în forma lui cea mai nasoală.

Nişte personaje care intrigă, nu chiar atât de enervant-interesante precum Stephen Bannon al lui Trump, am găsit în “Toţi oamenii Kremlinului”, o carte a jurnalistului rus Mihail Zâgar.

Nu e vreo lumină de analiză politică, dar e în cartea asta o explozie de personaje din sfera puterii în Rusia ultimilor două decenii, cu tot cu bârfe sau fapte, cu evoluţii spectaculoase şi planificări năruite de uzurpare a liderului Putin. Istoria ca o lungă naraţiune de pahar, trebuie citit şi aşa ceva. Poţi prinde un Putin ambiţios cu dorinţe de Tony Blair pe când era prieten cu premierul britanic şi se poza cu  el la Teatrul Mariinsk, până la noul Putin plictisit de poezia liberală şi de filtre civile, intelectuale, tehnocrate şi îndrăgostit direct de “popor”.

Poveştile sunt sugestive pentru că au corespondenţe clare în evoluţia megapoliticilor vestice, versiunea rusească fiind mai dură, mai fără filtru.

După atacul de la Beslan (2004), Putin a ieşit cu retorica “unităţii”, o variantă a retoricii Bush de după atacul de la WTC. Rusia unită împotriva terorismului. În ce s-a materializat mai exact “unitatea”? Într-un atac la puterile politice ale guvernatorilor. Şefii de regiuni au fost puşi cu botul pe labe, în felul acesta imprevizibilul unor alianţe politice din teritoriu împotriva centrului au fost anihilate.

Vladislav Surkov poza în filozof rafinat al sfetnicilor politici, scrie Zâgar despre unul din sfetnicii de bază ai lui Putin. el a inventat şi revolta tinerească cool-conservatoare pentru a avea “armata” de manevră împotriva unui posibil Maidan moscovit. Surkov era profetul pop, cu tot soiul de iniţiative postmoderne pentru prezervarea puterii. Era postmodernul cinic şi cool. A fost însă înlocuit spre finalul anilor 2000. Vremurile se schimbau.

Veaceslav Volodin a devenit în timp mult mai de încredere decât Surkov. El îi oferea lui Putin poporul şi “adevărata agendă”. Noul ideolog al Kremlinului caută încăpăţânat legătura cu poporul. Şi, sigur, legătura cu poporul nu însemna decât conservatorism, valori tradiţionale. Putin înnebunea de cap şi parteneri occidentali, şi apropiaţi cu noua teorie despre cum trebuie construit un capitalism trainic după chipul şi asemănarea poporului rus. Moda Blair sub care debutase Putin a ajuns în zodia construirii profund ruseşti a capitalismului.

Volodin l-a înlocuit pe Surkov sau mai curând a evoluat din el. Blairismul care, în goana după comercial şi după cool, nimereşte peste mama comercialului şi a lipiciului politic: primitivismul supereroului de stat cu arma într-o mână, crucea ortodoxă în cealaltă, şi cu cardul în dinţi.

Din păcate astfel de evoluţii observ şi pe scena vestică. Deja sunt plictisit de câte lecţii primim zilnic de la stânga despre cum au descoperit ei “poporul” şi trebuie mângâiat pe creştet ca să nu-l fure extrema dreaptă – şi uite aşa începe mângâierea pe creştet naţionalistă şi uităm iar de urgenţele politicii economice. Asta e viaţa. Le urez spor. Poporul e noua piaţă.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete:


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!