Blogurile – spaima literaţilor încremeniţi în proiect

@Florin Puscas
subtire, un fel de fumatele si nefumatele ,conclav, habemus papa . nu traduce asta in engleza, ca ne scot astia din nato!

@tx2: Ce e subtire? Sper ca textul meu de umplutura pe langa recomandare, nu textul recomandat!…

@Florin Puscas
nici nici. tema e subtire. toata lumea cu mic cu mare trece pe net. ziare, literatura(aproape tot canonul occidental e pe net, si o sa fie si-n romana, chestie de timp). deci tema e subtire, mai exact banala. hai domle, ca nu suntem in china, sa tre sa dai sa lupti etc etc

scuze, am bagat nickul nu da, ca nu, dar se-ntelege

@Puscas

de acord cu tine – literatura nu este doar ceea ce ne permite “establishment”-ul.

pe de altaa parte zona”blog” nu este in totalitate “literara” – majoritatea ets politizata si fara inclinatzii creative.

dar eu simpatizez cu timne- traiasca libertate !

( unii vo rprofita copios si se vor erija in literatzi, sau expertzi ,sau mesianici…).

wtf! we can think!

@nu da, ca nu: Ok… spuneti-i chestia asta lui Maiorescu. Sau mai bine tuturor “greilor” care contesta literatura de pe internet. Sunt totusi niste personalitati marcante pentru cultura romaneasca.

@ada: A, păi nu toate blogurile conţin scrieri cu pretenţii de literatură. La fel cum nici tratatele de politica şi carţile de dezvoltare personală nu pot fi considerate literatură. Revolta mea (a noastră) e împotriva cramponării în suportul folosit. Şi mai ales împotriva ideii că “e bun numai ce zicem noi”. Da, e bun ce zic criticii, însă e bun şi ce prinde la public.
Că mârlanii sunt mai prezenţi pe net decât în oricare altă parte şi mulţi au pretenţii prea mari, asta e altă poveste. Pentru asta, aşa cum spui, avem şi noi discernământ.

@FP
ce “grei”? or fi din aia grei pana la autostergere. domle, Costi Rogozanu pe care-s suparat cand o ia pe ulei, omenesc prea omenesc, zicea undeva ca librarii au inventat copyright-ul. deci “greii ” aia sunt niste librari deghizati. sunt grei de cap (asta e sper pluralul de la “greu de cap”). ignorati-i si faceti-va treaba, domle. mainstreamu nu tine cont de ce vrea pestele-n bancu lui

Bre dom’ Florine, cum le știi mata pe toate bre, ca un om mare! Ia intra mata icisha: whitenoise4ever../
și vezi undeva în dreapta, mai în jos, o lista cu vreo cateva zeci de bloguri de scriitori romani, contemporani și foarte vii, care n-au așteptat articolu matale ca să se apuce să buchisească instrucțiunile wordpress-ului să vada ce-o fi ăla blog.
Dacă unii scriitori n-or să aibă niciodată blog (nu mi-l închipui pe Manolescu blogger oricâte eforturi aș face), alții s-au deșteptat mai demult și au purces la treabă deloc înspăimântați, cum crezi mata.
Încremeniți imi par a fi unii bloggeri-ziariști care vorbesc înainte să citească – măcar alte bloguri, dacă nu cărți!
Hai, piua, că am obosit! Mai bine dați o fugă pe florinlazarescu.wordpress.com, blogul meu preferat, să vedeți acolo scriitor!
By the way, dom’ Florin, care e literații ăia nenoriciți care se împotrivesc exprimării libere a poporului internaut? Și cum se împotrivește ei? Le taie la bloggeri cablul de net de la ușă?
Cât despre cine atestă calitatea de scriitor, întrebați-l pe SGB, scriitor născut pe net, care tot așa zicea și el acu niște vreme. Vă spun io: disprețul pentru critică îl au doar scriitorii care n-au văzut un rând de apreciere de la cineva care cât de cât contează. Că dacă le apare o cronică în România literară, o scanează și-o trimit la tot neamu’, dup care și-o fac tablou.

Nu numai ca se poate, dar este indicat si chiar necesar!
Proasta calitate a facut-o, fara nici o jena si de la bun inceput.
(Ce inertie stupida; sau rau intentionata? Ar fi si mai stupid!)

@Americanul
ce faci? prinzi posturi straine?

@tx2: Totusi, mainstreamu tine cont. Eu nu militez pentru anarhie in lumea literara, insa din cauză că oamenii care ţin frâiele culturale în România au fost, şi sunt de multe ori, conducători după propriul plac, se pierd valori. Nu toată lumea are acces liber la afirmare. Iar acum, cand lumea se mută pe internet, unora nu le place. Nu le convine că nu mai pot să dicteze ei ce e bun pentru public şi ce nu. Îmi spunea un prieten de scriitorul Max Blecher. Un scriitor talentat din perioada interbelică. Nu e cunoscut pentru că nu a fost pe placul lui Călinescu. Poate chestiile astea dispar cu timpul, însă “cu timpul” ăsta trebuie să fie cât mai curând.

@Americanul: Poţi să detaliezi te rog? Nu sunt sigur că am înţeles ce trebuia!

@FP
mainstreamu e trecerea pe net. uite ca mi-ai dat o idee: cineva sa-l “culeaga” pe blecher si sa-l bage intr-un portal ka lumea, sa-l vada cititoru si sa se oftice putin calinescu acolo unde e (ei, poate ca s-a skimbat calinescu in opinie intre timp, mai stii? )

Faţă de literatura cu anvergură judeţeană, susţinută “prin grija consiliilor locale”, sigur că blogul e sinonim cu Londra. Blogurile proaste măcar nu murdăresc şi nu umplu bibliotecile şcolare cu terfeloage. Literatura bună e la fel de rară pe net ca şi prin cărţi – aşa că hârtie vs. pixel mi se pare o temă falsă.

@Florin Puscas:
Ce faceți, dom’ Florin, cenzurați opiniile le lume? Da’ am vorbit frumos, nu am folosit cuvinte cu „p”. Vedeți ce nasol e, când deții puterea, să fii drept cu cei mulți? Așa și Manolescu, săracu. No, numa’ nu mai daț cu piatra, atunce, dacă tot cenzurați poporu.
Și să știț că am io un văr la București care e critic literar și-o să-i zic să vă radă cân oț scoate o carte, na, dacă nu lasaț poporu să să esprime.

Că România se căzneşte să scape de orice formă de “acreditare” a talentului, de amestecul de intrigi, şmenuri, învârteli din care se nasc scriitorii zilei – asta ar putea fi un topic.

@Lu: Comentariul a intrat la moderare. L-am aprobat dar a disparut. Habar n-am ce am facut. Scuze, nu e vina mea! Daca poti sa il mai scrii inca o data…
Si sa stii ca blogul despre care era vorba acolo chiar se aflta la mine in reader. Il citesc desi nu comentez de obicei pe acolo…

Update: Se pare că a intrat totusi.

@tx2: Numai Dumnezeu stie la ce se gandescte Calinescu acum. Ideea cu Blecher pe net au mai avut-o si altii. Poate poate…

@Florin Puscas(13): Ma refer la (citez) “… spaţiul virtual poate (şi trebuie) să găzduiască cultura în general şi creaţiile literare în special.”

@Americanul: A, da! Tot un prieten are o deviza pentru blogul personal: “Binele trebuie promovat, răul se propagă singur”. Cât de adevărat!

@eruufin
io nu ziceam tema falsa, eram un pic mai rau. corecta observatie mi se pare aia cu literatura buna vs facaturi. literatura buna trebuie citita din start, ca aia naspa e lectura-n pierdere de timp.

@Lu: Eu nu dispretuiesc deloc critica. Din contră! Dispreţuiesc doar critica părtinitoare şi rău intenţionată. Revin…

@Florin Puscas(21): Deduc, cu placere, ca am devenit prieteni!

@eruufin: Nu e temă falsă. Ea există. Nu trebuie decât un pic de documentare. Nu e o temă de căpătâi, însă există şi pentru mediul online e importantă. O să mă gândesc şi la topicul propus.

@Americanul: Ah, am zis tot un prieten pentru că într-un alt comentariu am menţionat un oarecare prieten. Dar dacă mă consideră cineva prietenul lui (în speţă dumneavostră, tu, ori cum doriţi) nu pot fi decât onorat.

@Florin Puscas(26): Am spus, fiind cat se poate de sincer, “cu placere”.
(De fapt, nu e prima postare F.P. la care comentez, si eu nu comentez orice si doar pentru a ma afla in treaba).

din VIOREL PADINA(AVP)
,,Cand ii spuneam d-lui Andrei Plesu, la data de 2004-07-01 18:53 trecute fix , ca viitoru este al literaturii hypertextuale, scrisa la mai multe maini, cred ca nu doar alde neamtu tiganu se uitau la mine ca la un cuc de Plataresti, ci si dom Plesu insusi… Ei bine, uite ca la anno domini 28/01/2010 19:43 trecute fix tu fusesi primu care, fara sa fi cunoscut ce-am profetit io cu ani in urma, imi dadusi dreptate…

A.Plesu si literatura hypertextuala

Dom’ Plesu al nost’ are prileju’ intr-adevar RAR sa asiste – desigur fara sa vrea, ba chiar cu grimase de dezgust si de neintelegere care-l vor face iremediabil hilar, pana la urma, veti vedea – la aparitia unei specii noi in storia culturii aborigene : literatura hipertextuala sau virtuala. N-am idee cand, unde sau cum/ prin cine a inceput aiasta chestie in alte parti ale hiperspatiului, insa in zona comunitatilor virtuale de lb romana proiectu’ pilot a debutat pe Forumul ‘Ziua’ – sa fie clar In ce consta noutatea acestei ‘figuri’ cu adevarat postmoderne, n’asa ? Iat-o, schitata deocamdata doar prin cateva parole : 1) auctoru’ hipertextual dispune, mai intai si-ntai, n’asa?, de libertate de expresie totala in evolutia sa pe web-page, evolutie transcrisa pas cu pas atat de/ pe discu’ dur al PC-ului dumnealui, cat si de/ pe cel al serverului ‘gazda’ (mergand pana la imortalizarea ’secundei creatoare’, n’asa?). Or, din aceasta libertate extrema va emerge in mod necesar in final – finis coronat opus – un ‘ce placut’, cum ar fi zis stramosu’ Vasile Carlova, deci inclusiv cu valoare estetica, n’asa?, fiindca, sa nu uitam, ‘Matca’ artistului e libertatea, iar ‘Tatal’ – duhul sfant, n’asa ? In definitiv, nimeni n-a experimentat pana acum ce inseamna libertatea de expresie totala pt un creator sau, mai exact spus, in spetza, pt o comunitate virtuala, n’asa…???; 2) hipertextu’ astfel nascut, desi e proiectul initial al unui auctor mai mult sau mai putin identificabil, in final va aparea ca un op-us ’scris’ la zeci sau poate sute de ‘maini’, prin feedback-uri nenumarate intre primu’ solist si choru’ comunitatii virtuale, ce reuneste sigma libertatilor membrilor comunitatii, neconstransa -repet- de nici un factor perturbator (nici de cenzura Webmasterului, nici de interdictiile directe ale Sorei Sefe, instanta sociala reala, n’asa?), ci doar de limitele eu-rilor nicknameurilor, care, astfel, se ’scriu’ practic chiar pe ele insele, imbricandu-se in hiperspatz ca personaje, stari, sentimente, fapte si intamplari etc. din ’saga’ comunitatii virtuale, n’asa…?, tinand isonu’ primului solist, n’asa…? 3) coconu’ auctorial colectiv ce va putea fi consultat apoi, oricand, in Arhiva Comunitatii Virtuale -asa cum orice opera scrisa, clasica, poate fi regasita intr-un raft de Biblioteca- apare astfel ca fiind un substratum alcatuit din totalitatea postingurilor membrilor comunitatii virtuale, constituindu-se intr-un chor al ‘primului solist’ si imbricata concomitent cu reteaua flashurilor e-mailurilor & messengerelor din group, precum si cu puzderia de link-uri spre care te trimit indexurile ‘degetelor aratatoare’, asa cum hyperspatziu’ real se zice ca e perforat ca un shweitzer de fontanele insondabile ale ‘gaurilor de vierme’ ce se deschid in iel, spre infinit/ indefinit ‘in zbor’, n’asa…?

Dar sa ma opresc dreak aci, ca sa nu mananc painea de la gura teoreticienilor de maine ai proaspatului item al ‘fenomenologiei spiritului’, n’asa ?

Hai pa, ‘om mai vbea

Al vostru,
AVP,,

@all
hai, domnilor, doamnelor, ca deja suntem in plin bancul urmator:
-mama, de ce te-ai casatorit cu tata?
-din cauza ta, idiotule
unde mama= autorul ne-greu , tata= internetul, iar idiotu e printzu mashkin, nu?

@Florin Puscas:

iara zic- simpatizez si aprob ..pozitiv )

pe bloguri sunt la fel de multzi mitocani- statistic vorbind, ca shi pe oarice altceva !!!

“spaima literatzilor incremenitzi in proiect”- maybe, matybe not.

traiasca libertatea- pe blog, pe mediile clasice, in proiect sau inafara lui!!!!

JDSalinger is dead. What now?

( blogul, ca si jurnalismul e doar un mediu de informare- transmitere. Ce vroiam sa spuneste ca – daca jurnalismul este un …gen literar..d-apoi blogul NU este asa ceva- in sensul ca orice mitocam poate …accesa- ceea ce e bine- ca feed- back..dar nu e bine ca “gen literar”).

Rostul mediei – pe blog sau pe orice altceva Nu este primordial literar- ci ( vai!) social si comunicatzional.

simpatizez cu tine! nu shi cu bloggerii contextuali!

ada,

ce/i aia “blogger contextual”? Sună mişto, e de bine?

tx2, noi cu cine simpatizăm?

@ada
lumea a prins gustul de a se defini printr-un discurs contra mitocanilor. ce esti tu? nu sunt mitocan. atat? atat.

Am citit si m-a inspirat mai deunazi un text scris de Liviu Antonesei in Orizont la orizontliterar.../
Intitulat sugestiv “Intre dragostea de peana si spaima de computer”
Are legatura cu subiectul!

eruufin@
shakespeare (un … nemitocan, ca sa zic asa blake (alt ne-mitocan, da, da), mai exista o multime de ne-mitocani in canonul occidental, dar ca nemitocan ce sunt(ce vreau sa fiu in viata? nemitocan, desigur) nu mai insir lista care este

@eruufin:
“blogger contextual” este cineva care nu se afla pe blog just by accident or because he’s intereste in the subject.

“bloggerul contextual” este in misiune sau este misionar.

aceshtia sunt..majoritatea..nerelevanta

ada@
a, da, nemitocanu da la greu citate in engleza. asa il vei recunoaste peste tot unde zice el ca merita sa se manifeste. nemitocanu de fapt gandeste intr-o limba nemitocana, logic engleza, romana daca ar putea ar desfiinta-o, da nu poate s-o transforme-n limba moarta din cauza mitocanilor care continua sa o vorbeasca.

@ 36
Ha!-Ha!-Ha!!!

GE-NI-AL!!!

@tx2:

iarta-ma- mie mi se pare ca, dimpotriva, lumea a prins prostul obicei de a se defini ca fiind “mitocan”\”a”( sunt mitocan- deci sunt o persoana de “succes”).

Mitocania – seminifica mai ales lipsa de finetze, de civilitate, de amiabilitate..e un soi de butucanoshenie- greu de gasit in alte culturi ( chiar si in cele primitive- oamenii primitivi NU sunt mtocani, sunt doar..primitivi si autentici).

Mitocanul este..intermediar- “nici cal nici magar”- semi-urban, semi-rural; faptul a are mouse si scrie pe forum\blog..nu il scuteste de acest reflex atitudinal de a fi..mitocan.

Cea mai mare tristete a mitocanului este ca NU poate fi altceva decit ceea ce este si ca nu paote schimba asta.

no offence! I was just mad about this!

@nu da, ca nu:

..vorba unuia ..geniaaal! ..etc.

eu n-am spus asta shi nici nu v-am ofensat cu ceva.

mitocania este o realitate, indiferent de limba folosita shi de locatzie.

Tema postului era “blogurile- spaima literatzilor incremenitzi in proiect”- buna tema!!!

Sugeram ca, pe langa “literatzii incremenitzi in proiect”..mai “e” si mitocanii. Avetzi ceva impotriva? Sau avetzi argumente ferme de a combate afirmatzia mea..conviviala??

Unii dintre noi vorbesc si engleza- that’s fine! unii nu. that’s fine too!

look’s like youre upset. why ???

ganduri bune!

ada@
1 vad ca ii stii pe de rost pe mitocani. of, ce ne-am face noi nemitocanii fara mitocani! domle, mitocanii astia trebuie omorati de mici!
2(citat in engleza pentru final n-am, si n-am putut strecura nici in punctul unu de mai sus, dar te rog, nu ma socoti impreuna cu mitocanii, as indrazni sa sper ca poti? pliiiiiiiiiiiiiz!!!!!!!!!!!!)

@ada(38): “… Cea mai mare tristete a mitocanului …”
Imposibil! Mitocanul este permanent si in exclusivitate … vesel!

măi, plec şi eu un pic şi vă luaţi la ceartă? ţ-ţ-ţ! păi eu cu cine mă mai cert acum? ba ştiu, cu ăla care o să remarce cacofonia din propoziţia anterioară!
aşa, acum să vedem motivele!…

@ada: Nu am sugerat că blogul ar fi un gen literar. Doar că diferitele genuri literare se pot manifesta şi pe bloguri. Dar sunt bucuros de simpatie!

@nu da, ca nu:

nu. pe bune! da’ ce-ai cu mine , frate???
insinuezi ca eu ash insinua…etc.
e ceva “contextual ” sa ideologic?

ne-am mai intilnit cumva?

nu obisnuiesc sa vorbesc cu persoane necunoscute shi nici off-topic ( oops! iar am vorbit greshit).

uite- refuz sa ma cert cu tine, pentru ca NU am de ce sa ma cert .

daca imi spui ce te-a suparat, am sa-mi cer scuze .

pe mine ma interesa subiectul postului ; nu eram aci pentru socializare.
( cat despre mitocani – e plin!!! )

Avantajul pe care il ofera internetul este ca: nu mai trebuie sa lingi fundurile celor care promoveaza. Rahitici precum Manolescu nu fac doua parale… totusi, literatura pe internet este guvernata tot de pupincurism. De data asta, administratorul site-ului da tonul. Literatii in adevaratul sens al cuvantului ajung condusi, adesea, de catre un tip care are inclinatie spre web design, nicidecum inspre literatura. Matusile rahitice cu neuronu flendurit, promoveaza/apreciaza, calitatea scriiturilor. Normal ca isi promoveaza nepoteii retardati. Viata literara este o curva la fel ca politica. Se completeaza. Se completau.
Pai… inca un dezavantaj al aprecierii lucrarilor de pe internet il constitue “vox populi” care este cam lipsita de viziune. Masele sunt manevrabile. Poti obtine apreciere din partea lor cu o expresivitate vulgara. In special “nefutetele pseudo-intelectuale” apreciaza rahitismul unui pseudo-poet pt ca de la nivelul ei nu se poate raporta decat la aproximativ acelasi nivel de transmisie receptie.. bla bla bla.

@PETITparis: Foarte interesanta teoretizarea! Cam greu de citit pentru ca autorul nu s-a indurat sa faca niste paragrafe, insa adevăr grăieşte!

@Florin Puscas:

blogul Nu este un gen literar.
presa este 9 sau ar trebui sa fie).
blogul poate fi un gen literar – depinde de blogger.

faptul de a ‘fi pe blog” ca si faptul de a ‘fi pe mess” sau pe orice alta platforma de comunicare nu ne absolva shi nici nu ne justifica.

traiasca libertatea !

jos mitocania!

yepeeee!!!!!!!!!!!!!

@junghiul: Multumesc mult pentru recomandare. Am gasit textul si urmeaza sa il citesc. Adica un pic mai incolo pentru ca am o sotie insarcinata care are pofta de prajitura si trebuie sa ma duc sa ii fac una.

ada@
1 dar cine se certa, draga ada? pe mine doar ma distreaza modul asta al vostru de a va diferentia intre voi. o sa-ti treaca rapid chiar in primul an de facultate.mai e putin, nu?
2 aia cu insinuarea, aia cu contextul, aia cu ideologia, aia cu ooops, aia cu “nu vorbesc cu persoane necunoscute”, off topic——toate astea sunt tipice, nu esti originala, draga ada. sunt tipice pentru cineva care a luat acum un an dictionarul si a vazut definitii la 100 de neologisme. nu zic ca-i rau, sa nu ma intelegi gresit. dar nu e totul. aerul de superioritate fata de colegii care asculta manele si sunt fericiti cu mobilu-n mana(de ei vrei sa fii mandra-n diferenta totala), aerul de superioritate e tot ce ai. uman nu-i cunosti pe manelisti pentru ca-i privesti de sus. bullshit, o sa zici. nu te contrazic. pur si simplu ma distreaza, daca nu te deranjeaza.

@Gherman Adrian: Ah, da! Si pe internet e nepotism. Bine, probabil ca aici, pana la urma, valorile ies la suprafata, desi mai greu decat daca ar peria cate un “guru”.
Problema cu masele e că nu au niciun interes în a se cizela. Urmăresc tot ce le gâdilă simţul. Nu contează că e obscen, frivol şi, în genere, mitocănesc. Dacă te face să râzi, îţi acoperă nevoia de bârfă şi te face să te simţi bine, atunci se va consuma la greu. Chestiile serioase şi cultura sunt atât de puţin populare!
Dar să revenim la sistemul defect din lumea culturală, aş spune că tot ce e făcut şi condus de oameni e defect.

erata: mostra in loc de monstra

@All: Buna seara si felicitari!Va asigur ca dezbaterea “furtunoasa”la subiect este un deliciu intelectual pentru mine.Eu raman spectator,acolo mi-e locul,doar aplaud frenetic.

Un “blogger contextual” nemitocan.

@bencze miklos: aoleu! muţam fain! corectez acum!

val_one@
salutare!za teens se tin tare! si au dreptate!

@Florin Puscas: Mai la subiect, mai pe langa subiect. Ne mai intelegem, mai pierdem firul si, intr-un final, ne descurcam cumva.
Seara buna!

@nu da, ca nu:salut!
Se pare ca am ajuns eu o tzara cam tirziu.Pacat

val_one@
topicu baza mi s-a parut din start fumat. topicu emergent, separarea elitelor de marea masa in adolescenta, are farmecu lui. tu ce zici?

RE: “Cine validează ce e literatură, dacă nu publicul?”

Mai bine zis publicul nu fotografiat in prezent, ci publicul ca fluviu in timp.

Asadar Timpul valideaza ce e (ce a fost si continua sa fie) literatura.

Parca nici nu se putea sa scriu aceasta definitie mai degraba decat azi, la 59 de ani de la publicarea lui “De veghe in lanul de secara”…

Isi mai aminteste publicul de textul unui blog publicat acum 59 de zile? Te rog, indica-mi-l si mie.

@calin: O sa vedem peste 59 de ani. Pentru ca blogurile exista doar de cativ ani. Vai, si cate se pot schimba in 59 de ani!…

Intrebarea mea, cea retorica, se referea la un text literar validat de public si publicat in ultimele 59 de zile, daca citesti mai atent.
Te rog, Florin, poti sa-mi trimiti si mie linkul catre acel text? Am nevoie de el…

@nu da, ca nu:

Iertati-ma, nu am vrut sa ma diferentiez de niciuna din categoriile mentionate de dvs.
Faceti supozitii (multiple si diverse) despre o persoana necunoscuta.
Nu ma consider superioara ( e doar “karma” mea, oamenii isi imagineaza asta despre mine)( just kidding!)

Nu inteleg acest mod de a conversa agresiv, de a targeta persoane pe bloguri .
Regret ca v-am raspuns, in the first place!

Raman la parerea mea despre subiectul pus in discutie- definitia artei este complexa ; totodata blogu-itul nu este decat o forma de feed-back ( pentru aceasta sintagma nu exista un cuvint romanesc adecvat).

Socilaizarea- pe face-book !!!( desi book ar insemna “carte”- deci ceva cu citit, literatura..vai ! iar se supara mitocanii si se simt jignitzi fara motiv).

sss
mmm
\\\\
of, of,

mai, mai!

( is this art or what???)))
—

calin@
hai ca suna bine “textul publicat in blog acum 59 de zile de care nu-si mai aminteste publicul”. e tipul de generalizare care sta sa cada totdeauna in picioare

@nu da, ca nu: scuze pentru time-out!
Parerea mea este,oricum am lua-o,doar una absolut profana,eu nefiind nicicum un om al manuirii cuvantului.Poate ca pasiunea mea pentru bloguri este doar una de socializare,cert este ca deja m-a acaparat.Asa incat as vorbi in numele celor asemenea mie.Si zic eu asa,ca proasta-n targ:Pai,mentinerea elitelor intr-un turn de fides,aparata de “atacurile”plebei cu noi,care abia am descoperit gustul interactiunii si dialogului direct cu maestrii cuvantului,nu poate decat sa ne doara.Dupa observatia mea,dl.Antonesei considera un castig acest dialog zilnic cu “plebea”.Dca presa,in intregul ei tinde sa devina interactiva,si actul de cultura n-ar trebui sa ramana conservator.Nu va fi chiar o culturalizare a maselor,dar ar fi un bun inceput

@calin: Care link? Al articolului recomandat aici? E asta: bookiseala.ro/b../ Sau te referi la altul?

ada@
repede, mult, de toate si pe alocuri in engleza. yes we can!

Cine valideaza succesul unei carti? Sunt carti scoase doar pentru a fi puse la Cv. Astfel, de obiceiuri se practica prin mediul univerisitar, unde vezi cum 2 sau 3 se aduna, si o pun de o carte, la nu stiu ce editura, culmea, care e facuta tot de ei. si uita asa, avem doctoranti pe banda rulanta, care scriu doar idem si ibidem, si care citesc dupa cursuri, in fata studentilor. Cine valideaza continutul unei carti, stilul, gustul, sangele cu care a fost patata acea carte, cine? Publicul! Si da, sunt bloggeri care au fost cititi, cu mult peste ratingul atins de o carte. acele carti de care vorbesc, nici macar nu au tiraj, sunt facute pentru ei, si familia, si de pus in rama. in ziua de azi, orice fraier care are 5 mil de lei, poate sa scoata o carte, chiar legala, cu codul bibliotecii nationale si tot tacamul.

@nu da, ca nu
Nu, domnule; parca am vorbit turceste.:)

Da-mi si mi exemplul unui text pe un blog despre care stii tu ca a avut efect de public, un exemplu de text de blog-literatura.

Altfel despre ce vorbim? Abstractiuni, posibilitati?…

“Blogul poate fi literatura.” Ok, pare plauzibil, asa ca abstractiune, dar aratati-mi “lucrul”, “obiectul”, si incepem sa judecam daca intr-adevar s-o putea.

val_one
io nu m-as grabi sa asez asa repede bariere de netrecut intre elite si ne-elite. in momentul in care ti-ai gasit ceva, orice, care iti place cu adevarat, atunci incepi sa traiesti, zic io. de unde, cum,prin cine—astea sunt cu totul secundare. dar sa gasesti ceea ce te pasioneaza—aici e toata shmekeria

@calin: Du-te la articolul pe care l-am recomandat aici si vezi ca sunt acolo niste link-uri. Intra pe blogurile respective si cauta un pic. Nu mult. O sa gasesti literatura despre care vorbim. Am ceva de facut si nu pt sta mult in fata tastelor acum, insa revin cu niste link-uri mai tarziu.

@Offshore: Se intampla acelasi lucru si in cazul cartilor tiparite si in cazul blogurilor. Multe apar si circula fara sa merite si multe ar merita dar nu circula.
Din pacate ai dreptate in privinta cartilor scrise de profesorii universitari. Prea multe sunt doar pentru palmares.

@Florin Puscas: fa click, daca vrei, pe AVP si citeste textul pe care l-a reprodus PETITparis aci (#28) in original (poate se vede mai bine… ) E vba de un text din 01-07-2004, orele 18:53 trecute fix, aloo… Oricum, felicitari pt sagacitatea ce-ai dovedit-o observand imediat acest text, in timp ce restu convorbitorilor dtale se uitau la el ca mitza-n calendar…

calin@
ushor cu pianul pe scari. “efect de public” e o abstractie ca oricare alta, si hai sa-i dam cu publicul in sus si in jos pana ne ia cu ameteala. asta e sociologie a literaturii, domnule draga. impactul social al textului literar e ceva si comic si absurd. texte uitate cu sutele de ani, deci fara efect de public enorm de mult timp, azi au efect de public. de altele cu efect de public enorm nu-si va mai aminti nimeni peste 20 de ani.ei si? ce are valoarea estetica in sine cu efectul de public? hai sa le amestecam, ca si asa nu se simteau bine singure!

“blogger contextual” este cineva care nu se afla pe blog just by accident or because he’s intereste in the subject.
“bloggerul contextual” este in misiune sau este misionar.
aceshtia sunt..majoritatea..nerelevanta
ada
2010-01-29 19:47:58″

Asha yeee. Nu yeeee chewa permanent, e doar o pozitie. A misionarului. Ov da pipal. Ov da ovuleishen. Mi brotta didda told me da numba ‘leven.

Da, am vazut exemple de bloguri romanesti, cateva de critica, si cateva cu niste scriitori romani (din linkurile date, nu toate functioneaza, dar unele duc sprea niste postari cu iz de povestire scurta).

Dar tu, tu – Florin, nu poti sa-mi spui ce text de blog ai retinut tu? Cum se chema, mai tii minte? Ce anume l-a facut “literatura”? Numarul de accesari?

Uite, si tu acum ai un numar de accesari foarte mare. Este, in consecinta directa, articoul tau de azi literatura?

Eu cred ca un spirit critic trebuie sa puna intrebari si sa fie mai degraba lenes la a trage concluzii decat la a studia problema in cauza.

Si referitor la literatura, care are in textura ei capacitatea de anduranta (a rezista in memorie mai mult decat o zi)… Ne mai amintim de un text de anul trecut? Sau vrei sa zici ca literatura pot fi si texte fara nici o consecinta?

Deci ce facem? Tragem concluziile acum aici, sau declaram temei tale o anvergura mai mare? O zgariem cu cheia sau o studiem pe mai departe?

“Prea multe sunt doar pentru palmares.”

Mi se pare o destinatie normala pentru orice palmareala.

“Si referitor la literatura, care are in textura ei capacitatea de anduranta (a rezista in memorie mai mult decat o zi)… Ne mai amintim de un text de anul trecut? Sau vrei sa zici ca literatura pot fi si texte fara nici o consecinta?”

Eu tin perfect de bine minte textul din amenda aia pe care am luat-o (sau am dat-o, inca nu e clar) acum 10 ani. Si a avut multe consecintze, nici pe alea nu le-am uitat.
Ma intreb: daca as fi primit-o in e-mail ar fi foat mai putin literatura ?

O intrebare scurta: cei care scriu pe peretii de la wc-rile publice, fac literatura?
Fara a dori sa jignesc pe cineva, decamdata blogurile asta imi sugereaza: niste ziduri pe care mazgalesc unii.
Inclusiv subsemnatul.

batranul vaslas @
e critica catabolica . literatura de weceu. efect de public asigurat

@calin: Evident ca nu orice e literatura. Un text, pentru a fi literatura trebuie sa respecte totusi niste norme. De corectitudine, de gen literar. Textul meu nu e literatura. E o simpla recomandare. O observatie pe marginea unui alt text. Eu un as da o importanta atat de mare andurantei. Adica daca eu scriu acum o povestire geniala pe care o citesc 5 oameni si pe urma uita de ea, inseamna ca nu e literatura? Nu ar fi prea corect sa sustii asta. Eu asa cred. Ca e vorba despre un lucru cu o valoare intrinseca. O valoare care poate fi descoperita si aratata ca atare sau nu. De asta nu sunt 100% de acord cu ideea ca e musai sa se pronunte un critic inainte de a declara un text ca fiind literatura. Bine, rationamentul meu lasa usa deschisa pentru multe non-valori. Insa e un neajuns pe care mi-l asum bazandu-ma pe discernamantul consumatorului.
Ah, cam complicat. Tema e complexa. Nu pretind ca sunt in masura sa trag concluziile intr-o maniera categorica. Am doar o parere in care cred: “Literatura poate fi (si este pe alocuri) si pe bloguri!”

@sellerator: Bine, deja chestia respectiva nu mai tine neaparat de discutia asta. Majoritatea cartilor scrise pentru palmares sunt in alte domenii, nu in literatura. Dar si asa, standardul ar trebui sa fie ceva mai ridicat in mediul universitar. Sau sa nu mai depinda promovarea de un volum tiparit in 200 de exemplare si in care se repeta doar niste concluzii trase de altii.

“O intrebare scurta: cei care scriu pe peretii de la wc-rile publice, fac literatura?”

Chiar doua stiluri literare diferite: unul cu degetul si celalalt cu sfincterul. Fac. Literatura. Cind se imbina cele doua genuri iese capodopera.

@batranul vislas: Comparatia e exagerata. Si literatura nu e in comentarii (desi ar putea fi chiar si acolo) ci in textele unor bloggeri care si-au pus la lucru talentul si imaginatia pentru a scrie ceva de calitate. Ceva care sa placa si sa transmita ceva.

@AVP: Aha. Ok, il mai citesc inca o data. Initial comentariul a intrat in spam. Bine ca s-a intamplat sa ma uit si pe acolo si l-am scos la lumina.

@Florin

Hai sa privim blogul-literatura din perspectiva structuralista. Arta are 3 lucruri fundamentale. (Ar fi interesanta si o abordare din pdv al Teoriei Receptarii, dar las altuia oprtunitatea.)

CANAL

Oare daca copiem si pastam inscrierile de jurnal ale lui Ernst Junger (Jurnalul Parizian), sau ale lui Anais Nin intr-un blog, cu datele de rigoare, ba chiar transformand trimiterile in link-uri, postand si o mica efigie a autorului, obtinem un blog literar?

Pai e simplu, atunci blogul poate fi literatura. Nu mai deunazi, s-a publicat in blog o mostra de epistolar eminescian. Ok. Ce a fost, a fost un blog literar?
Daca asta a fost toata povestea, atunci da, blogul ca suport tehnic de comunicare (canalul, cum ar spune structuralistii) poate transmite literatura.
Atributul hypertextual al acestui canal insa aduce cu sine o experienta speciala, in care citesti mai multi autori in acelasi timp, si ii poti citi dupa o serie de coduri diferite (intr-un fel citesti o coloana sonora si intr-altul o ilustratie grafica, si cu totul altfel textul insusi).

Concluzia mea: Blogul poate transmite text literar, ba poate transmite un text imbogatit.

COD

Daca luam blogul ca activitate curenta a celui care scrie foarte des texte pe blog adresate audientei acelui blog. N-o face in alta parte, in print, ci exclusiv pe propriul lui web log.

Se foloseste de linkuri, de continut mediatic, ba chiar da textului sau o forma fluida, corectandu-l din mers, post-postare, sa zicem, si urmat aproape imediat de o trena de comentarii care pot duce la chiar modificarea textului.

Este deja literatura? E un altfel de literatura decat doar textul insusi? Sa ne gandim:

a. Continutul multimediatic nu e exclus din literatura, (cartile cu ilustratii si grafica cartii ca obiect, benzile desenate, Eco, “… Queen Loana”, etc.); Cu toate astea, Blogul aduce o amplificare a experimentarii unui text, fie si prin faptul ca langa text exista un banner in flash, care te distrage, sau un youtube video, care poate completa textul, sau il poate ilustra.
b. referintele (linkurile, notele de subsol, glosarul, indexurile) exista de demult;
c. prezenta meta-textelor nu e un lucru nou (prefata, postfata, nota autorului, extrasele “de lauda” de pe spatele copertii sau pe copertile interioare); poate cu exceptia postarilor adverse sau scatologice…;

Hai sa luam forma scriiturii, stilurile posibile, intr-un cuvant Codul. Blogul impune clare limite de volum (tipice inscrierilor de jurnal, scrisorilor, sau povestirilor scurte), desi se poate teoretic posta in serial si “Opere Complete” de Proust. Dar asta nu e o problema in calea definirii blogului-literatura. Stilurile nu difera mult de cel al literaturii in print, desi unele se potrivesc mai bine blogului: “stream of consciousness”, stilul jurnalului literar, literatura-jurnalistica, etc. Diferentele notabile nu aduc un plus literar (emoticoanele, textul-grafica, desi ultimul s-a incercat si la Suprarealisti in literatura – Appolinaire, Jarry, cred).

nota:
Pentru blogul-literatura ca activitate curenta, stilul mai degraba lasa de dorit: nu prea exista revizuiri si elaborari prealabile ale textului, dupa cum am spus, astea se fac poate si dupa publicare, dar de cele mai multe ori nu se fac. Iata pentru ce e necesar un Editor in literatura tiparita (desi editarea nu inseamna numai spell checking, sau corecturi de suprafata a textului, ci un feedback avizat, in care autorul primeste ajutorul anonim al unui co-autor, un editor congenial, sa zicem).

Concluzia mea: Blogul amplifica senzorial si experiential citirea unui text. La limita, textul poate pierde rolul de pivot al experientei, textul poate deveni secundar. Literatura in care textul e secundar? De ce nu? De ce nu un blog fara text? Ok, aici iesim din tema.

MESAJ

Ce anume se scrie in bloguri, de obicei? Orice, desigur. Nu exista limitari ale mesajului, desi combinatia cea mai des intalnita este cea a mesajelor cu “acoperire” limitata. Nu prea poti crea “o lume” in blogul-literatura in sensul in care James Joyce creaza o lume in “Ulysses”. Sa zicem ca blogul impune serializarea, impune fragmentarea mesajului. Poate ca “o lume” se poate crea treptat, in foileton…
Desigur, asta nu inseamna nimic, pentru nici “printul” nu are limitari. Asadar ce e tipic si propriu numai blogului din acest punct de vedere se rezuma la mesajele cuprinse in celelalte arte: muzica, arta dramatica, artele grafice, filmul. Indicibilul lui Beckett devine “dicibil” in blogul-literatura.

CANAL + COD + MESAJ.
Desigur ca blogul poate fi arta, si poate fi literatura. As vrea insa sa pun gheara pe un exemplu, si nu pe presupunerea ca asa ceva pooate exista.

Hai sa-l cautam!
Hai sa facem o lista deschisa, sa vina oricine cu exemple de postari de pe bloguri care, in opinia lor, se preteaza la statutul de literatura. Si, daca se poate, sa nu ramanem in perimetru Romanesc. Pesti rari intr-un lac atat de secat….

Come to think of it, adevarul e ca am cam fusherit-o. Asta nu e analiza riguroasa, cea de mai sus. Dar cred ca in loc de analiza fara obiect, mai bine gasim obiectele intai.

E blogul literatura? e o intebare prost pusa. Este hirtia literatura? Ambele sint instrumente si atit. Ce se pune acolo conteaza. Suporturile sint doar suporturi (de papirus, hirtie, piatra sau digitale)…

Florin Puscas, draga, faci o confuze totala intre suport, instrument si continut. Poti fi incremenit nu numai in proiect ci si in blog. Mai atent cu utilizarea coceptelor, sensurilor etc… Si din scriitorii tineri mai toti au bloguri ei si? Unii sint buni, altii sint slabi. Fiecare decide cum vrea sa se promoveze, pe ce suport sa se publice… iti aduc o veste proasta: printre cei mai vinduti scriitori ai anului trecut in europa din primii 10 au bloguri doar 3. Si daca bine stiu nici Salinger nu avea blog. deci nu e atit de simplu cum pare la prima vedere…

Daca pe un ecran de cinematograf cineva imi deruleaza un text scris, sa zicem o povestire de Hemingway, se cheama ca filmul acela a fost literatura?

Daca blogul e numai reproducerea unui text literar, atunci toata problema e falsa. Intuitia e ca un blog poate fi o “literatura” diferita de cea tiparita prin insasi functiile si atributele tipice numai lui, a blogului (in ultima instanta, a paginii de web).

scuze eu am facut 10 anui depuscarie. am citit la greu semiotica. si amd ecis sa ma tatuez pe tot corpul. am scris, am tatuat un text, din Batrinul si mare. asa am devenit literatura…
chiar nu putem face distinctie intre fabrica de hirtie, tipografie, pagina scisa,litere metalice, bitzi si text?
Asa daca nu se mai prea logica in scoala…

@books: Pornesti la o premisa gresita. Eu nu am zis ca blogul ar fi literatura. Am zis ca literatura poate fi pe bloguri. Nu confund suportul cu materialul gazduit. Si nici nu am zis ca blogul a devenit o conditie sine qua non pentru succesul unui scriitor. Eu am atacat doar incapatanarea unor indivizi care nu accepta ca literatura poate fi gazduita si de bloguri.

@calin: Ai fuşerit-o? Păi nu ai fuşerit-o. Ai expus nişte informaţii relevante. În ciuda aparenţei, noi doi nu credem lucruri prea diferite. Dar sper să reuşesc să revin mâine asupra subiectului. E cam târziu. Mulţumesc oricum pentru seriozitatea dovedită în abordarea problemei.

Furtuna in acvariu!

@MIHAI: Au mai fost unii care au murit înecaţi în acvariu. Nu e de joacă…

Este adevarat ca internetul este o resursa care poate fi folosita in creatie insa din pacate blogurile au si inconvenientul ca ascund pertinenta parerilor unei persoane. Cu alte cuvinte oricine poate avea pareri aparent extraordinare fara sa aiba cele mai mici cunostiinte despre subiectul pe care il discuta. Acesti oameni, asa numitii “Google self-educated persons” rareori ofera pareri utile pentru cineva si de multe ori scriu pe blog doar pentru a isi satisface o nevoie de confirmare pe care nu o pot satisface in viata reala.
Dar ma abtin sa mai comentez si va ofer un citat din Tudor Arghezi care a pus candva problema foarte bine: “Nu oricine bate un cui, creaza o gaura.”
Asa ca sa dam blogurilor ce e al lor si atat. Caderea intr-o fantezie de genul “hai sa transmitem toate informatiile de care avem nevoie prin bloguri” este puerila. Bloggingul nu a aparut pentru ca fiecare sa aiba editorialul sau zilnic, ci ca o resursa utila de a organiza cronologic niste evenimente. (O calatorie, munca la un proiect, etc)

Cu respect,
Claudiu (Software Engineer, SUA)

florin!!!!!!!!
apreciez libertatea dumneavoastra.

,,@AVP: Aha. Ok, il mai citesc inca o data. Initial comentariul a intrat in spam. Bine ca s-a intamplat sa ma uit si pe acolo si l-am scos la lumina.,,

OK!
mon ami!

@florin!!!!!,,Blogurile – spaima literaţilor încremeniţi în proiect,,
SCUZE MON AMI!
POT SA POSTEZ SI ASTA??????(este f.imp.——-pt.a intelege fenomenul )
merci mes amis pour TOUJOURS!!!!!!!!

poezie

- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
de Dinu Regman

câinele acesta întins pe asfalt
de n-ar fi fratele meu
ar fi doar un câine
întins pe asfalt

……………………………………………

pe umerii prietenilor
nici o pasăre
nici o fluturare de plete

nici o sângerare
pe gura femeilor

doar o mână
rezemată de speteaza scaunului
într-o încremenire…
într-o alunecare…

şi-un miros de alge putrezite
dinspre recifuri
…………………………………………
ay ay mirosul de struguri
al sânilor tăi
ay memoria glonţului
şuierând încă
în preria sufletului meu

acestea sunt însă
întâmplări de demult
din care n-a mai rămas
decât un cântec
…………………………………………..

vino cu mine îţi zic hai
te voi duce în ţara akai
şi poate că la noapte vei visa frumos
un vis cu autostrăzi şi orgi de lumini
o frunte cu spini
o noapte la casablanca o aventură într-un mare hotel
o crimă la castel
o plimbare cu satelitul prin păduri virgine
o convereaţie cu băuturi fine
un cântec uitat sub balcon
don’t rock me now leave me alone
şi-un plonjon în bazinul cu smaragde
o adiere o şoaptă o mângâiere în zbor
welcome to christian dior
şi poate atunci chiar atunci cineva
va veni şi te va ţine de mână şi te va întreba
cine eşti tu făptură cu chipul de bronz
iar tu vei răspunde cu-n gest diafan
I’m lucy in the sky with diamonds
……………………………………………………………..
uneori întindeam mâna spre tine
şi mă făceam rece
ca o buză de şarpe

tu ştiai
rostul tuturor lucrurilor

tu stingeai lumina în bucătărie
şi potriveai ceasul
tu afânai pernele
şi aprindeai candela
tu spuneai rugăciunea
şi dădeai semnalul

tu ştiai să pregăteşti totul
atât de bine

tu însă nu-mi vorbeai
niciodată
………………………………
merci!

PETITparis Says:
26/01/2010 la 01:55
PRIETENIIIIIIIIIIIIII!!!!!!!!

VIOREL PADINA(din avp – Planeta Ou )

Remember
….atunci când el – calea, adevăru’ şi viaţa – irumpse pt prima dată din Virtualitate nu se duse între cărturari, între egzperţii cărţii sau să se-mbrace în mătăsurile şi-n atlazele din casele alese şi din palate, pretinzând să bea băuturile tămâioase sau parfumate şi să se-mbie cu mâncările rafinate ori cu femeile gustoase şi catifelate, ci se amestecă – de ce oare ? – cu doi trei pui de măgăriţe şi mioare, cu balegi aburinde şi paie amoniacale, cu magii mirosind a brânză iute şi a sudoare, cu sfârcu’ maicii preacurate, însă de-o lună ne-mbăiată şi obosită tare, cu vameşi beţivi si cu pescari care nu ştiau să citească decât în stelele de mare şi să numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu bandiţi de drumu’ mare şi cu alţi contimporani care, supăraţi fiind ei pe viaţa asta pe care le-o ofereau stăpânirea, pillat, nevasta, patronu’, vecinu’, amnaru’, buzunaru’ sau iasca, îl bătura cu funii şi ghimpi preste mâini, pept, frunte şi picioare, îi infipseră piroane în coasta frageda şi-n tibia supţire ca o trestie unduitoare, îi sfâşiară cămaşa cu miros de candoare, îl…:censored:


Epilog
…Şi deci până la urmă cum este, mey…? Murim şi chiar nemica nu mai ştim, sau vom chefui imediat după ce vom mierli, de-a dreapta lu Elohim…? Păi, măh, dacă noi nu suntem decat o bucaţică mai mult or mai puţin famelică din entitatea ce suie din genunea cea mare spre lumina orbitoare de la capătu’ tunelului timpului, când steaua stelelor va fi prinsă din nou în chingile softurilor primare, pregătită fiind pentru big-bangul vieţii următoare, ce treabă avem noi – io, avp, sau tu, cetitorule – cu moartea şi cu viaţa de apoi, suflete…? Viaţa si moartea nu ne aparţin, frăţioare, căci prin noi naşte şi moare cel care e mai viu şi mai în stare decât cel mai tare ce se poate închipui, iar dacă o să mor momentan “eu”, “tu” rămâi la căpătai, dragul meu, sau mai ştii, poate o să mori “tu” mai intâi, iar “eu” îţi voi trăi viaţa de apoi, iar când n-om mai fi nici “eu”, nici “tu” la al realităţii dulce oloi, vor fi precis alte miriade şi miriade de dumnezeiaşi noi-noi, mai precis next generations de didiloi, carele deocamdată sforaie în somnu virtualităţii de apoi, next generaţiile astea, ce irump una dupa alta în lumină, ţinând mereu în realitatea şi trezia cea mai deplina conştiinţa entităţii, ce – iacătă – creşte, munceşte, se bucură, suferă, îşi mănâncă singură carne din carnea sa ori se războieşte în sinea sa, momentan chiar prin noi sau prin bestiile / regnurile de subt noi, iar mai departe – conform timpurilor noi… Enjoy !
………………………………………………………………………………
FLORIN IARU

Hai Ku
Mine peste muntele Fudji

Capul meu cade
pe
maşina de scris
……………………..
fruntea de rînduri mi-a plină
………………………………………….
fulminata

Dragostea mea a ajuns la locul faptei
cu mii de zile întîrziere.
Te găsiseşi să mori în America
în braţele colorate ale unui ecran-bărbat
şi te-a plîns numai Hermes electricul
acolo, căzută şi arsă lîngă pat.
Tu nu mă ştii deloc pe mine, Fulminata!
Tu nici n-ai visat!
Cum te mai căutasem, zornăitor de braţe şi glasuri
şi gînduri şi nasuri suflate
şi inimă – un fel de inimă
atîrnată de trup
ca un deget plimbat
prin foiala hebdomadarelor de scandal.
Te-ai găsit să mori în America…
Şi încă cum!
Carne şi sentimente sfîrîiră
pînă te-ai abandonat şi te-ai făcut scrum!

Aşa s-a-ntîmplat:
am auzit brusc, într-un fier înnoptat
grohăitul scîrţîit, animal şi mizer
cu care ai atins moartea.
Am zărit brusc
flacăra botului
ochiul umblat al înotului
sînii sexul şi inima ta în bikini
făcînd condensatorii să pocnească
şi – intrînd în tine – scîrţîitul flasc al luminii
cu care moartea mi te-a adorat.
Şi numai Hermes, electricianul, te-a plîns
cu toată compania.
Şi-a stat în aer o clipă
un fetus enorm
într-o cagulă de somn.
Şi moartea mi te-a adorat, Fulminata,
electrica finală a unui orgasm de gală
te-a adorat.

Am auzit brusc, am văzut brusc
sentimentele spărgeau metodic ochii timpului de iarnă
şi iarăşi brusc am uitat că nu aveam cum te cunoaşte
căci simţurile îşi luaseră pauza de masă
şi scoteau salamul de vis din hîrtia de ziar
(colorat sintetic – aromatizat artificial).
Un regret sări brusc să-mi ofere
neputinţa rostogolirilor moi din sfere.
Numai că tu… numai că tu… Fulminata…
ce să mai vorbim… să mori în America….
(Bănuiesc că pe undeva, prin morga oraşului natal
te-a plîns numai electricianul Hermes ca un erou imperial)
Atît.
Ochii tăi moi, Fulminata
şterşi de dorinţe electrice
tipăriţi încă o zi două trei
pe prospecte de bikini cu petice
ochii unei posibile tandre femei
(spun acum la rece
în clipa lecturii
cu verbale bucurii ale gurii)
pe care n-o am aflat în poemul naturii.

Memoria – unde nevroza făcuse o cută
am călcat-o mărunt-mărunt în picioare.
Sîngele l-am oprit cu lipitori de ziare.
Iar hîrtia subţire a cardiogramei
am traversat-o cu munci şi zile.
Mai rămîn
icnete ofuri speculaţii
ce… săă… ah, Fulminata, bezmetico!
De aceea închei apocrif aceste zadarnice ore
cu titluri de-o şchioapă, de-o surdă, de-o moartă:

………………………………………………………
Traian T. Coşovei

Un inger care viseaza
Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc,
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.

În timp ce eu te priveam,
tragând perdelele rosii ale frigului.
…………………………………………..

Matei Vişniec

La mine vine un singur înger
unul singur

îmi spune: a ta este această bucată de pâine?
ţi-o iau!
îmi spune: a ta este această fereastră subţire
înnourată? ţi-o iau! îmi spune: a ta este cămaşa,
a ta este grădina , al tău este scaunul, somnul
floarea, gândul bun şi castanul viu şi
peştele care te visează şi drumul din faţa
casei şi câmpia de sub drum şi broasca ţestoasă
care le ţine pe toate în spinare cu răbdare? ţi le iau!

ţi le iau, mincinosule, pe toate!

MERCI!

@) Florin Puscas

Sigur ca am exagerat.
Se pot comite texte memorabile pe bloguri.
Insa stau cumva sub semnul efemerului.
Cumva ca scrisul pe nisip. Bate vantul, spulbera nisipul, nu mai ramane nimic.
Nu e durabil.
Pentru mine doar textul pe hartie ramane.
Blogurile depind prea mult de curentul electric.
Stiti vorba aia: daca curent electric nu e, nimic nu e.
Blogul ofera insa libertate deplina.

@Puscas

blogul este o prelungire atit a mediei clasice ( sau a ceea ce a devenit media), cit si a persoanelor.

blogul poate fi orice, de la simpla confirmare de sine , pana la dezvoltarea unor proiecte literare.

blogul functioneaza ca un focus grup – atrage oameni diversi, aflatzi acolo din intamplare, sau pentru ca sunt interesatzi de topicul discutat, sau “contextual” ( da, exista bloggeri contextuali, asa dupa cum exista, in orice tip de grup uman oameni care se afla colo nu pentru ca ar avea vreo pasiune sau legatura cu subiectul, ci pentru ca treaba lor este sa fie acolo, sa monitorizeze fenomenul, sa intervina ..la nevoie – tot asa cum editorii programelor tv intervin “in casca”, la momentul potrivit si “baga publicitate”; da, exista si bloggeri “contextuali” foarte activi-de obicei si agresivi- care folosesc vehiculul pentru a face propaganda unei idei, teorii, politici..in fine , au un interes direct care nu este literar si nici de comunicare , ci de putere).

In cazul fericit ( din punctul meu de vedere ) in care materialul este lizibil- in sensul ca intruneste atit calitate a informatiei cit si scriitura inspirata – din orice gen ar proveni- exista mai multe sanse ca blogul respectiv sa evolueze spre un soi de poem colectiv sincretic. In sensul acesta da .

Nici nu cred ca e important sa facem categorii.

este graffitty o forma de arta, desigur- street-art si el spune ceva despre noi toti .

Faptul ca vehiclul este efemer si dependent de sursa de curent nu mi se pare un impediment la potentialul act artistic.

Dupa cum nici faptul de a “blogui” nu mi se pare “artistic” aprioric .

Faptul ca partcipantii sunt nick-names iara nu este un factor de limitare sau un pericol, mai curind este benefic, in sensul ca oamenii pot sa lase deoparte clisheele impuse de societate,de propriile profesiuni sau preocupari, de regulile zilnice si inevitabile, pot sa se bucure in mai multa libertate de schimbul unor idei; asta admitind ca sunt intr-adevar interesati de subiect.

nu stiu cine sunt literatii incremeniti in proiect carora le este teama de bloguri; presupun ca sunt mai mult niste ideologi …”contextuali”.

@Florin Puscas: Au mai fost unii care au murit înecaţi în acvariu. Nu e de joacă

Adevarat, dar riscurile sint infinit mai mici decit in mediul natural…
Nu ma intelege gresit, imi plac acvariile foarte mult. Cred ca sint eminamente frumoase…

Citeva locuri comune: “the medium is the message” zice McLuhan. Carevasazica, se scimba mijlocul de transmitere, se schimba si mesajul.

Nici filmul nu a dus la disparitia teatrului. Dimpotriva, am stat azi doua ore la coada ca sa iau bilete la teatru.

Probabil ca pentru mediul virtual se scrie/ se va scrie in alt fel pentru un alt fel de lectura.

As vrea sa gasesc un blog in care autorul sa inceapa un text si postacii sa/l continue… Sigur exista asa ceva. Poate stie cineva unde…

@Claudiu: Intr-o zi tot o sa transmitem toate informatiile si prin intermediul internetului.
Evident, inconvenientul principal al blogurilor e acela ca “balastul” e mai mult decat materialul bun. Nici nu sustin ca blogurile astea sunt cine stie ce mare chestie. Militez doar pentru ca o lume intreaga sa recunoasca: “Da dom’le, literatura poate fi si pe bloguri!”. Ba mai mult, chiar este uneori pe bloguri. Nu sunt multe exemple, dar sunt cateva. La fel cum nu toate opiniile scrise pe un blog nu sunt editoriale, nu toate insiruirile de intrebari si raspunsuri sunt interviuri, nu toate acuzatiile aruncate la intamplare sunt anchete, nu toate povestile despre ce a mancat un blogger cu o seara inainte sunt relatari jurnalistice. Literatura nu se limiteaza la carti tiparite. Asta e tot ce am vrut sa zic.

@PETITparis: Nu obisnuiesc sa sterg comentarii decat daca imi jognesc familia. Chiar si cele in care sunt injurat sunt aprobate. Ma rog, pe blogul personal e altfel. Nu permit oricui sa vina la mine acasa sa ma injure.
Multumesc pentru fragmentele citate. Cat de natural pot si blogurile sa gazduiasca literatura!

@Florin Puscas:

yes! ( sory! I did it again!)

exact cum spui!

eu am intrat “aici” ( pe voxpublica) in cautare de presa online ..absolut intimplator.
apoi am ‘vazut lumina’ si am ramas putin sa ma odihnesc.

platforma a pornit din media scrisa-> online->blog ; autorii spun lucruri interesante , mai multe si mai pe larg decit o pot face in formatele clasice si limitate.

unele chestii sunt si despre literatura. agreabil si util!

alte chestii sunt despre societate, idei, imprejurari ( dar…lipseste “glossy”, “comrecial”,”advertorial”…conformismul care ne sufoca pe mediile formale si standardizate).

e bine.

cred sincer in orice forma de expresie artistica pe orice vehicul.

iar cind o privighetoare cinta…toate celelalte pasari tac ( indiferent in ce pom se afla).

publicul este de mai buna calitate decit pe forumurile publicatiilor online . Feed-back-ul este permis si chiar incurajat . putem constata cu totii ca traim intr-un loc mult mai interesant decit am fost invatati sa credem . si putem avea ” a bigger picture”..all of us.

@ada: Incercam sa inchegam cat de cat o comunitate. Comentariile sunt incurajate pentru ca noi depindem de voi si nu voi de noi.
Ma bucur daca oamenii cred in expresia artistica dincolo de “vehicul”. Foarte frumos exemplul cu privighetoarea. Calitatea se remarca pana la urma.
Un weekend placut!

@batranul vislas: Si mie imi convine mai mult sa citesc pe hartie. Totusi, poate mediile de stocare hipertext sunt mai durabile decat hartia…

@MIHAI: A, nicidecum nu cred ca o sa dispara cartile. La fel cum nici pictura nu a disparut dupa aparitia fotografiei. Poate ca se schimba putin si forma, insa nu in esenta ei. Raman tot povestiri, schite, nuvele, poezii, chiar romane publicate pe capitole.
Am vazut odata pe un blog o initiativa de genul celei mentionate. Autorul a inceput un text si a cerut comentatorilor sa continue cum doresc. E un risc destul de mare sa iasa un ghiveci de text. Dar poate sa iasa si ceva valoros.

@Florin Puscas:

depindem unii de altzii, ca fiintze umane… asta e cert!

rezulta- blogul- o functzie de comunicare – rezulta- dependenta de conceptul- curentul- fenomenul- trend-ul- MEDIA ( atat tehnologic cat si conceptual).

pe de alta parte- “it’s a big world, out there!”- adica- realitatea este din ce in ce mai specifica, mai peronalizata, mai diversa…oamenii cunosc din ce in ce mai putzine lucruri ( poate de aceea devin din ce in ce mia “talibani”) ( bine, unii mai shi abuzeaza – ‘contextualii”).

forma aceasta de comunicare care poate…”degenera” in arta..se bazeaza tocmai pe faptul ca suntem impreuna.

humanity! acesta este..TOPICUL!

itzi doresc succes ! il meritzi !

…^^^,,,???//+++~~~~~~~~~~
” I’m a poet ! I hope I won’t blow’it” – Bob Dylan ( big artist ww)

@Florin Puscas:
PS
cu niciun pretz nu cadea in comun , in rating, in conformist.
nu face nimic din ceea ce nu crezi ca trebuie sa faci!
( vor exista mereu platforme si medii pentru arta)
“I’m going now..for ther’s a hard rain goin’ to fall”

@PETITParis, niciunu dintre poetii citati de tine nu si-a lansat op-urile in hyperspatz, cu exceptia unuia singur… De ce amesteci mere cu pere, bey…? Tu chiar intelegi despre ce-i vba… ?

@AVP: Sunt bune si citatele date de PETITParis fie si doar pentru ca demonstreaza ceva. Anume ca versurile se pot simti “in largul lor” si pe internet. Si asta nu le scade din valoare sau nu le face mai putin literatura.

@) Florin Puscas

Sunt de acord cu un lucru: blogurile pot fi excelente vehicule culturale. Poti poast aorice. Valoarea textelor poate fi data de numarul de accesari si de comentarii precum si de linkeditarile lor.
Sustineti ca – si aici dau copy-paste -
“mediile de stocare hipertext sunt mai durabile decat hartia”.
pai, si da si nu.
ele sunt totusi niste dispozitive elctro mecanice si electromagnetice. se pot defecta oricand si informatia se poate duce. Sigur exista back uparile. Dar…tout de meme.

@Puscas, nu-mi place absolut deloc cum pui problema… La tineretea ta, ar trebui sa hurli, bey, ca “lumea de hartie” si-a trait traiu, si-a papat malaiu… Or, tu abia catadixesti sa admiti, c-un sfert de gura, ca literatura hypertextuala ar phootea insemna si ea ceva, pe undeva, cumva… Tinand cont de etatea ta, am senzatia ca gandesti ca un mosh de o suta de anisori si ceva, aloo…

Florin Puscas…
revin.. intrebnarea si tema e prost pusa si e fumata de mult timp. Tema poate fi interesanta dar trebuie puse niste intebari care sa duca undeva,… nu exista nici o batalie intre hirtie si alte suporturi.. In acest moment nu exist un suport mai bun decit hirtia sorry. Vom vedea ce e cu “tabletele” electronice care apar acum. trecerea de la hirtie la bitzi nu are nici o treaba cu literatura.. punct. e o problema tehnica nu de esenta. cea ce modifica aceasta trecere e cu totul altceva si acest “altceva” trebuie chestionat. Aceste teme au fost rezolvate acum vro 15 ani.. o sa caut in arhiva sa-ti trimit citeva conferinte pe tema… putem disacuta, e bine ca aduci in discutie tema dar trebuie scimbata directia… lasa/mi emailul tau si iti trimit citeva infouri interesante cind le gasesc…

@books: florin[at]florinpuscas.ro sau pentru un raspuns mai rapid: florin_puscas la yahoo.com

nu imi explic cum de-a aparut si-aici trimiterea la acel articol de suprafata, ci nu de fond. nici unul din scriitorii alesi ca reprezentanti nu si-a depasit “dublura” gasita de autorul blogului (Claudiu Komartin vs. Dan C. Mihăilescu?; White Noise vs. zece publicaţii finanţate din fondul cultural al Ministerului Culturii?; Dan Negru vs. Romania literara??) decat cel mult, cum spuneam, intr-o discutie fara fond. pe criteriile alea poate sa spuna cineva ca ursuletul Knut, de la gradina zoologica din Berlin, e mai scriitor decat jumatate plus 1 din tot ce avem noi, cu tot cu Cartarescu, pentru ca atrage un public mai numeros in fiecare an decat atrag scriitorii de la noi etc.

nu ramane decat sa-ti spun si tie ce am spus si pe bookiseala…

faci o confuzie, dupa parerea mea, si ai mutat discutia intr-o alta zona decat era in citatul de la care s-a pornit. dar legat de confuzie: nu cititorii valideaza in primul rand un scriitor ca scriitor, ci mediul literar, ala in care sunt critici, ala in care sunt scriitori. 1. in rest, e comert. 2. in rest, e aducerea literaturii mai aproape de cititor. faptul ca Vlasin s-a urcat pe dulap nu face antologia mai buna (atentie, nu spun ca nu-i buna), ci o ajuta sa ajunga la public. faptul ca Ruse a vandut mai multe exemplare din romanul sau nu il face automat un scriitor mai bun decat presedintele ASB (asta doar continutul cartii o poate face), ci doar mai vizibil in mediul respectiv. sunt convins ca multe din personajele mondene, sa spunem, de televizor, au avut tiraje mult mai mari si un “succes” de public categoric cand si-au lansat prin lume puradeii literari. asta le face scriitoare mai bune?

cat despre daca e sau nu literatura pe bloguri… sigur ca e. dar rar, rar de tot. (cum la fel de rar si in zona maculaturii cu pretentie literara & de care ne lovim peste tot: in carti, in reviste…)

electronic cigarette benefits

electronic cigarette company uk

84mm electronic cigarette

84mm electronic cigarette

electronic cigarette co