Cum l-am urît pe Borges

Foarte interesant articolul. Imi place si mie Borges, desi multe dintre povestirile lui au un aer prea artificial si prea fortat. Se vad atele albe cu care sunt cusute.

Mai demult mi se tot spunea ca nuvelele pe care le scriu eu seamana cu textele lui Borges – desi nu-l citisem inca prea mult pana atunci. De-atunci am inceput sa-l citesc, dar parca am ramas si putin dezamagit…

1 borges, in afara de faptul ca era un geniu, mai avea cel putin calitate: a sprijinit dictatura lui videla( aia care a a omorat cel putin 30000 de persoane in argentina. n-ai idee,costi, ce a insemnat dictatura generalilor in argentina. ce insemna sa-ti vina politia acasa la 3 noaptea si sa te ridice ca ai facut un comentariu literar cu vecinul la adresa regimului)
2) anii 50, borges in buenos aires, la o trecere de pietoni. un sindicalist il vede-n baston si se ofera sa-l treaca strada. strada era foarte lata, era bulevard.
-eu sunt borges si va multumesc
-eu sunt x , cu placere.
sindicalistul povestea ca borges, fara sa il fi intrebat nimeni nimic, incepe sa spuna ca e antiperonist si sa critice guvernul si sindicatele.decizia rapida a sindicalistului: ” l-am lasat pe borges in mijlocul bulevardului sa-l calce masinile.” in fine
3 dar la ce amestecam politica si geniile? o greseala impardonabila
es.wikipedia.or../ despre borges cu ce zici tu si context pe ce zic eu. iar
ce s-a intamplat in argentina, borges stia si l-a durut la pulla, aici :
es.wikipedia.or../

ponta cu che guevara si tu cu borges. va luati de mana.

se confirma regula: daca iti plac operele unu filozof, atunci obligatoriu il admiri si ca om. daca iti plac operele unui scriitor, poti linistit sa le disociezi de autor ca om. seamana cu o oferta de la hypermarket. 2 sau chiar 3 in 1: exista mari sanse ca cineva, admirator al diverselor specii de extremism, sa poata da la iveala o opera literara remarcabila. parca exista doi sau trei oameni intr-unul. oricum, 99,99% dintre oamenii de cultura care au intrat in politica, au facut exact un cacat. aud, cumva, voci din sala cu exemple de pe la noi?

Incerc sa mi-l imaginez pe scriitorul Borges azi, vis-a-vis de bloguri, de twittering, si de internet. Il vad inundat de acest suvoi cu atat de multe albii, pagini si pagini de texte tocate intr-o pasta vascoasa, multiplicata meandric. …Cum i-ar aparea reprezentatia asta cenusie – in care eseistii intamplatori, confesorii si fabulatorii de cele mai intamplatoare spete din noi ii covarsesc si strivesc prin numar pe cei dintre noi dispusi sa asculte; manifestele, criticile, atitudinile aruncate in pagina in pre-secunda formularii lor…

Il vad ascultand inlemnit gigantul “cor al dirijorilor”, cantator din mii de piepturi al un opus miriado-decafonic care nu se mai termina.

Borges nu era omul care sa dea indarat in fata complexitatilor, dimpotriva, dar complexitatile lui aveau frumusetea geometriilor profunde. A imaginat biblioteci circulare, ruine concentrice si structuri temporale sau mitologice care se inrudesc mai degraba cu algebrele superioare decat cu gramatica.

Si totusi nu-l vad apucandu-se cu rabdare sa fiseze lumea trancanelii virtuale fara de noima si capat, curios sa-i descopere exotismul. Asa cum apare acum, internetul trebuie i s-ar fi vadit ca un pol opus bibliotecii -asadar, ca un infern.

Bibliotecile lui sunt complicate, pline de praf si incremenite, tocmai pentru a domina fosnetele vietii cotidiene. Din loc in loc printre rafturi se gasesc sprijinite intre coperti diverse astrolabe ruginite, cutii cu antichitati si oglinzile lui acoperite. Bibliotecile lui Borges tac. Nu e permisa intrarea acolo decat a cate unui singur vizitator, sau, in foarte rare ocazii, doi – de varste sau sexe extrem de diferite.

In cartile bibliotecii din Buenos Aires autorii nu indraznesc sa contrazica vreun cititor, nu-si schimba parerea de la o pagina la alta, si scriu cu respiratie egala, ori ritmata ori prelunga. Un filolog isi fixeaza subiectele si tezele cu incapatanrea capitanului Ahab, refuzand sa violeze atentia cititorilor si sa isi impuna ideile in maniera advertisingului: in doar 30 de secunde.

O carte isi selecteaza audienta dupa reguli de seductie misterioase si delicate. Cei de o seama se recunosc intre ei, vorbesc aceeasi limba, si sunt mutualmente deferenti. Nimeni acolo nu e obsedat sa-si exprime cu tot dinadinsul opiniile despre lume si viata, sa-si demonstreze dimensiunile.

Asta trebuie sa i se fi parut lui Borges lumea asta virtuala: un infern. Luati acest colt inglorios de limba romana: “platforma” online de fata — in ea exista o ratiune instrumentala (Marcuse) pentru fiecare autor in parte. Fiecare isi face treaba in deplina facultatilor mintale, cu propria dreptate, dar… dupa cateva luni de evolutie nestingherita iata intregul: un riu cacofonic de consistenta melasei, in care se prinde, musculita cu musculita, un adevarat insectar de frustrari, de simulacre emotionale, crampeie microbiene de logica, caleidoscop subiectiv, gandire pe fuga, hiperventilatii.

Borges comentat intr-un cadru ca asta nu e decat un exemplu al fenomenului banalizarii de care se face vinovata media moderna. Retelele de televiziune americane asta au adus in viata noastra, inca de la mijlocul secolului trecut: orice si oricine este banalizat, fara exceptie; oricat de important, oricat de fragil. Dar parca nimic nu banalizeaza mai urat si mai instantaneu decat clevetirea asta a sutelor de milioane de autori de internet.

E o biblioteca municipala in Vancouver la intersectia dintre Main si Hastings care e “vizitata” doar de junkies: e cunoscuta ca fiind locul cel mai periculos: nimeni nu intra acolo pentru a citi, pentru ca pe treptele de la intrare si inauntru stau ciorchine cele mai nedormite si mai brutale si mai decazute aparitii. Toti sunt in sevraj. Cartile inca se vad prin geamuri asezate in rafturi, dar printre ele au napadit zeci de momai care se incaiera, se injura, si se taie pentru un joint de hasis. Intra, isi fac injectiile, ies, intra din nou, vorbesc intr-o cacofonie teribila. Iata cladirea cu pricina, surprinsa diurn desi ar trebui vazuta seara sau noaptea in plenitudinea sa:
bestvancouvergu../

Din fericire pentru el, spiritul lui Borges s-a refugiat la timp in propriul paradis, si anume aici: en.wikipedia.or../

Scuze pentru lungimea “comentariului”.

@calin: in biblioteca municipala din vancouver, primul volum pe care l-as imprumuta ar fi despre aruncatoarele de flacari… prietenii stiu de ce.

@ calin – multumesc!
@tx2 – da, corect, si acum enumera-ti in cap mari artisti cu o conduita morala deplorabila – risti sa coincida cu canonul cultural:). Si da, ei eu il dispreyuiesc pentru asta, darnu despre asta scriam…

Varujan Vosganian?

costi : 1 geniul(ca era geniu borges, asta nu i-o ia nimeni) luand masa cu criminalul cel mai pervers pe care l-a cunoscut america de sud. esti invitat si tu. te duci? ce i-ai spune lui borges la masa aia in 3: videla, borges, tu?
2 doi: ce poate sa ajunga sa iti inghetze efectiv sangele in vine este distantarea ca din alt univers( de pe alta galaxie e putin spus) a unuia ca borges fatza de omul simplu, fatza de CITITORUL LUI, fatza de tine si de mine. omu nu dadea un ban nici pe tine nici pe mine daca eram simpli cetateni in argentina lui . “sa le ia gatul! eu sunt borges si sunt nemuritor” parca il aud.
3 calin : ce curge in venele tale man? sange? nu cred.

Ati facut o varza verzuie amestecand Borges cu deconcentratele si cu documentarele despre memorie. Nu va inteleg. Este clar ca nu l-ati citit pe Borges, altfel nu v-ati fi permis asemenea asocieri. Ati scris doar un articol fara substanta in care cuvantul “Borges” suna bine. Cu minimum de rautate de care sunt in stare afirm ca este posibil ca economistilor sa le placa. Ce-i mult nu-i sanatos.

pe mine ma amuzat, poate te v-a amuza si pe tine:
artificeeternit../

borges era de partea lui videla pt ca era impotriva lui peron, iar peron a fost cea mai mare pacoste a argentinei, urmarile ei fiind vizibile si astazi…
peron a fost un fel de ceausescu; norocul romanilor este ca elena c. nu a fost un fel de evita – altfel, dictatura lui c. ar fi fost inca ‘populara’, iar elena o ’sfinta’!