Cum să mai propui cu tupeu încă un adolescent de liga 1. Wao al lui Díaz

Cărţi despre adolescenţi puternice, inteligente, tulburătoare sau pur şi simplu devastator comerciale sînt atît de multe încît îţi vine imediat să faci un top. Şi în istoria noastră literară avem un adolescent miop (al lui Eliade) memorabil sau un adolescent comunist al lui Preda sau copiii neliniştiţi ai unor Simona Popescu, Ovidiu Verdeş, Cărtărescu.

Din literatura aia mare de afară poţi alcătui un top onorabil fie şi numai aruncînd la întîmplare nume: Holden al lui Salinger, adolescentul Rousseau din Confesiuni, poate prepuberul din „Ţap ispititor” al lui DBC Pierre, ca să ieşim din zona clasicilor. În toată această piaţă a adolescenţilor literari, suprasaturată de capodopere, apărea prin 2007 în Statele Unite „Scurta şi minunata viaţă a lui Oscar Wao” a lui Junot Díaz. Tupeu cît casa, un personaj memorabil şi un limbaj straniu, amestecătură de spaniolă (dominicană deci încă un metisaj lingvistic) şi engleză tradusă bine la noi de Daniela Rogobete.

Povestea prinde mai multe generaţii de bărbaţi şi femei legaţi de un blestem comun: Republica Dominicană şi al său dictator fioros, Trujillo. Cartea care are uneori dulcele ton clasic al povestei adolescentului neliniştit sexual este întreruptă de mici lecţii de istorie, plasate cel mai adesea în subsol, în care datele capătă o expresie adolescentină, directă, fără cruţare. Iată cum e descris Trujillo: „un mulato corpolent, sadic, cu ochi mici ca de porc, care îşi albea pielea, purta pantofi cu talpă înaltă şi avea o înclinaţie pentru galanteria erei napoleoniene, Trujillo (cunoscut şi ca El Jefe, Ratatul Hoţ de vite şi Faţă de cur) a ajuns să controleze aproape orice aspect al vieţii politice, culturale, sociale, economice din RD printr-o puternică (şi familiară) combinaţie de violenţă, intimidare, masacru, viol, racolare şi teroare.”

Eroul Oscar Wao este un tînăr dominican care visează să scrie o serie infinită SF sau fantasy, vorbeşte în limba lui Tolkien după ce l-a citit de o sută de ori şi, mai ales, vrea să facă sex. În calea celui din urmă proiect nu-i stau doar adolescenţa, timiditatea, lecturile de freak şi ambiţiile ştiinţifico-fantastice. Ci grăsimea, grăsimea este problema: este enorm. Titlul cărţii ne spune deja că Oscar va muri. Dar va apuca să facă sex? Aici e adevăratul mister şi aici e adevăratul umor întunecat al lui Junot Díaz. În fond, te trezeşti rîzînd printre poveşti cu vieţi ruinate, cu femei violate, cu oameni distruşi de un regim sinistru. Ăsta e Junot Díaz, te face să rîzi ca să poţi plînge mai bine.

Acest romn de debut al lui Junot Díaz a luat prin surprindere pe toată lumea. Tradiţii literare vestice sînt întoarse pe dos, sînt creol-izate. Probelemele şi dilemele futil-adolescentine sînt placate cu blesteme istorice îngrozitoare. Cuvîntul dominican pentru tot acest mixaj straniu este fuku. Fuku nu e tocmai blestem, soartă sau hazard. Fuku e fuku. E extaz şi agonie, umor şi crimă, cruzime şi inocenţă. E strania legătură dintre preafrumoasa Lola şi fratele cel urît Oscar. Fuku. E un nou cuvînt pe care nu-l veţi mai putea uita după lectura romanului pe care vi-l propun pentru weekendul ăsta.

O caracterizare perfectă a stilului am găsit în recenzia lui Michiko Kakutani din NYT:

“Mario Vargas Llosa se întîlneşte cu Star Trek, cu David Foster Wallace, cu Kanye West”. Mai mult de atît nu se poate spune.