Dan-Silviu Boerescu, Playboy, interviu pentru blogul istodor: “Frica mi-a trecut. Spaima s-a dus. Mai am un pic si consum Groaza”.

Dan-Silviu Boerescu. Si atit. Nu-i de ajuns?

“Acest interviu a fost egofil, este egolatru, va fi de-a pururi incarcat de

o anume dulceata egoista. Pofta buna!” Dan

De ce Playboy?

Imi plac animalele mici, pisicile de pilda (am doua: una tinara si

chioara – Mitz, pe care am recuperat-o de la tzara, dintr-un tufis, alta

batrina si binoculara – Pitz, care e , de fapt, pisica din studentie a

nevestei mele). Am scris, cindva, o carte – “O slabiciune pentru pisici”…

Iepurasii de ce nu mi-ar placea? Sint pufosi rau…

E afacere doar sau iti plac femeile mult-mult de tot?

Nu-i o afacere, dar imi asigura o anumita stabilitate financiara. Iar

femeile normal ca imi plac, dar nu cred ca mult mai mult decit le plac celor

mai multi dintre barbatii obisnuiti (adica enorm, incomensurabil, aberant de

mult). Din punctul asta de vedere, sint destul de banal.

Esti imun la vazut femei, la farmece femeiesti, vazind atita poze cu

goliciuni?

Stii ca sint cel mai vechi redactor sef de Playboy in functie din lume?

Dupa 11 ani de Playboy (si citeva zeci de mii de imagini parcurse), nu prea

mai am, adinc sapata pe chip, uimirea timpa pe care o aveam atunci cind

vedeam primele poze neretusate cu Gina, Nicoleta et co.

Ce e in capul tau in general?

“In hol, in hol,/ In hol cu capul gol…”: uneori, ma trezesc fredonind

melodia asta absurda. Niste pasiuni posibil absurde care imi populeaza

mintea sint: gatitul la 7 dimineata, gradinaritul intensiv din weekend (de

Florii, taiam pomii pe ploaie, tocmai primisem o foarfeca speciala si

intrasem in transa) si pescuitul in ocean in Mexic (dar asta mi s-a

intimplat doar o data; nu ma crede nimeni, noroc ca am facut ceva poze).

De ce esti asa cum esti?

Noroc chior: la fel de chior ca pisica mea favorita (mai nou, Mitzancei ii

zic, neaos, Morena).

Cum ai vrea sa fii?

Am o fetita care a inceput gradinita si una care termina facultatea. De

dragul celei mici as vrea sa fiu mai tinar cu zece ani si mai nebun, de

dragul celei mari as vrea sa fiu mai batrin cu zece ani si mai intelept.

Tragind linia, ies bine.

Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?

Am citeva masti foarte reusite, pe care, ocazional, le imprumut sosiilor

mele. Masca tandru-cinica imi foloseste, cred, mai mult decit cea

exuberant-plictisita. Uneori, scot bani pe ea.

Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?

Mai mult verde, adica nu: mai mult rosu, mai mult portocaliu, mai multe

culori tari! …Siguranta nu-mi da decit faptul ca, dimineata, cind imi

exercit fanteziile culinare, nevasta-mea maninca tot din farfurie. Asta imi

spune ca mi-as putea oricind schimba meseria, fara ca familia mea sa moara

de foame.

De ce traiesti?

De placere, dar nu ma crede multa lume. Iar aia care ma cred isi inchipuie

ca toata ziua stau la castinguri si sedinte foto. Pentru astia, chiar

traiesc degeaba.

De ce nu te sinucizi?

Din lasitate, din comoditate si din placerea de a contraria. Habar n-am!

(Am inventat cele trei motive spontan, ca sa par interesant. Poate chiar mai

interesant decit stiu ca sint. Stii, am scris un singur aforism: “Modestia -

sora buna cu prostia!”)

Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?

Probabil, Biblia. Indiferent de editie (am incercat mai multe), e

intotdeauna scrisa foarte mic, desi povestea, adesea, e captivanta … dar,

daca te intilnesti cu bunica mea in Rai, sa nu-i spui asta niciodata. Nu

mi-ar mai face sufleu de zmeura pe lumea cealalta!

Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?

“Istoria erotica a micului dejun” – dar ma laud cu ea tot timpul. Dintre

cartile scrise de altii, compilatia “Mincaruri de altadata” (in curs de

aparitie, alcatuita tot de mine)… dar si cu asta ma laud! In fine, pot sa

zic ceva mai putin previzibil: minorii de lux ai literaturii noastre -

Minulescu, Topirceanu etc. Si-mi mai place o cugetare a prietenului meu Dan

Medeanu: “Iubesc orice forma de activitate umana, cu conditia ca ea sa nu

degenereze in munca”.

Crezi in extraterestri?

Nu. Aia pe care i-am vazut zilele trecute sint foarte uriti, scirbosi.

Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?

A “Eros si magie in Renastere” de Culianu. Dar eu am postfatat “Pergamentul

diafan”. Merge si asta, cred… In palma, nu, nu mi s-a ghicit. In

copilarie, stateam la bunici si, vara, apareau tiganii cu corturile si cu

“spoi tingiri”. Bunica-mea dadea vasele la “spoit” pe gratis, fiindca

bunica-miu furniza tigancii-ghicitoare toate informatiile interesante despre

vecini.

Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?

E ca si cum m-ai pune sa aleg intre Mazare si Vanghelie, vin dulce si vin

licoros, ceafa de porc si jumari, Plesu si Liiceanu, sushi si sashimi, U2 si

Coldplay (aici, aleg: U2). Ce naiba?

Cum arata viitorul tau. Dar al lumii?

Viitorul meu arata diafan. Al lumii – de cacat.

Supranaturalul te bintuie? De ce?

Nu. Dar nevasta-mea se uita la filme cu vampiri si uneori visez urit. Imi

place, insa, melodia de generic de la True Blood: e ceva acolo cu “I want to

do bad things with you”… (Bai, e un “you” generic!)

Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?

Acu’ vreo 21-22 de ani, eram profesor stagiar la Rosiori de Vede. Iarna,

cind ma trezeam in zori ca sa corectez cele 216 teze, gaseam cerneala

inghetata in stilou. De pe atunci, am inceput sa tinjesc la incalzirea

globala, dar Al Gore nu aparea in visele mele.

Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?

Frica mi-a trecut. Spaima s-a dus. Mai am un pic si consum Groaza. Daca am

noroc, imi voi mai lua doua-trei slujbe? Sau mi se vor lua?

Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?

Fara bancuri, cred intr-un Dumnezeu al talentului (Creatie=Creativitate),

nu intr-unul al umilintei. Cind o sa inteleg mai bine ce am vrut sa spun cu

asta, o sa-ti spun si tie. (Fara sa vreau, m-am autocitat: ceva asemanator

am spus la Acasa TV, cind, timp de un an jumate, am aparut – neplatit; imi

dadeau unii, fara sa stie postul, o camasa noua saptaminal, atit – intr-o

emisiune cu Corina Danila si Fumuru. Am zis-o si la Tatu odata, intr-o

emisiune cu multe femei. Imbracate.)