Dreptul la critica si exercitiul recenziei

Nu trebuie sa fii gaina ca sa apreciezi o omleta.
Asta e un lucru stiut.
Dar, oricum ar fi, cand te bagi sa faci niste aprecieri critice, o minima cultura si un maxim bun simt iti spun pana unde poti merge.
Dar cum noi suntem suverani in tara lui Datul-cu-Parerea, ne pricepem la toate si stim totul.
Cand de fapt cel mai simplu si decent ar fi sa emiti un “imi place” sau “nu imi place” iar, daca te incumeti sa dezvolti chestiunea, trebuie sa stii ce spui si sa argumentezi.
Altfel ramai in clasa dobitocilor.

Da, dar ”criticul” roman nu se poate opri la trei cuvinte. Nu imi place ? Pai si ce sa mai scriu ? Ahh, da…ia sa adaug ‘’si toti fanii produsului sunt niste idioti”, asta va da credibilitate !

Articol corect si oportun.

- media este un produs comercial, dar si un serviciu public; in ambele situatii publicul (caruia i se mai zice si “tinta”…:) ) are dreptul de a chestiona calitatea produsului. Ca atare rezistenta sau iritarea unora la diferite alegatii si critici din public sunt deplasate.

- media din Romania este intr-un declin de credibilitate si intr-un derapaj spre minima rezistenta ( auto-impus, din ratiuni comerciale sau altele..) si nu se adapteaza la noua atitudine a publicului, ceva mai discriminatorie.

- este evident ca spatiile de comunicare virtuala ( media online, bloguri) cistiga teren si sunt mai deschise interactivitatii – asta e bine! Pot sa apara si forme de utilizare excesiva , de ambele parti ( autori\trusturi, respectiv utilizatori) pentru propagarea sau impunerea unor teorii, opinii, mai mult sau mai putin documentate, mai mult sau mai putin ..”inocente”( dar avantajul comunicarii libere este prevalent!)

- media are datoria de a nu “bate cimpii”- adica te astepti ca atunci cind se abordeaza o tema specifica , tehnica, cu elemente de supra-calificare- aceasta sa fie documentata, nu bazata pe interpretari subiective, pareri personale, poezii la gura sobei ..sau pur si simplu pe vesnica afirmatie “asa spun eu, ca eu sunt “jurnalist..deci eu am dreptate”.Aceasta chestiune s-ar putea rezolva daca ar exista respect fata de cititori si o documentare onesta, serioasa .

- unii oameni de media au tendinta neplacuta si ne-profesionista de a se substitui specialistilor intr-un domeniu sau altul , inducind publicului larg o stare de confuzie si indemnind la ‘datul cu parerea”…e un fenomen psihologic- faptul de a te simti “puternic” si “informat”..te poate face chiar sa crezi ca esti si filosof, si inginer de nave spatiale, si drumar, si pompier voluntar si vindecator paranormal..etc.

- validitatea surselor e diferita si trebuie “sortata’ de catre un jurnalist serios si onest (nu se iau “informatii” de pe you-tube, bloguri, sau din alte publicatii- sau daca le iei, trebuie musai sa te convingi ca nu intri intr-un procedeu de ‘deceiving”).

- in momentul incare se pune in discutie o tema specializata, este normal ca o parte din auditoriu sa se simta “invitata” sau chiar “datoare” sa aduca elemente specifice , din doemniul respectiv, care sa completeze sau chiar sa contrazica ipoteza jurnalistica.

Apreciez abordarea dvs.

Multumesc pentru apreciere si completari

Aulio, Bambi: “validitatea surselor e diferita si trebuie “sortata’ de catre un jurnalist serios si onest (nu se iau “informatii” de pe you-tube, bloguri, sau din alte publicatii- sau daca le iei, trebuie musai sa te convingi ca nu intri intr-un procedeu de ‘deceiving”).”

Ce înseamnă jurnalist “serios” și “onest”? Ce legătură are canalul pe care vine informația? Dacă un cercetător LHC face un filmuleț pe Youtube îl bag în mă-sa de spammer? Dacă văd o informație beton pe blogu’ lu Paul Krugman o ignor, că e de la un blogger, și preiau în schimb șopârla vreunui dubios din Guvern (că na, e sursă oficială. Remember “noi n-avem criză, n-are cum să ajungă aici”?)

E cel mai prost comentariu din lume

@Vlad:

regret ca nu-tzi place commentul; chestiunea cu validitatea si ponderea diferita de credibilitate a surselor este din teoria jurnalistica ( nu cea care se preda “la noi”..)..si nu se refera la “imbratzisharea” surselor politice “oficiale” ci la trierea validitatzii informatziei, in functzie de emitzator (+verificarea din surse avizate, credibile, mai multe la numar).

Bunaoara , intr-o tema de agronomie, nu potzi sa te prevalezi de parerile unei dive…sau intr-o tema de sociologie nu potzi invoca asertziunile unui paznic..etc.

Cit priveste “informatzia” ce circula pe mediile electronice, shtii shi tu f. bine ca acolo se strecoara absolut orice – de exemplu : daca organizatzia de lupta impotriva viezurilor va perora impotriva acestor nostime animalutze, nu e corect jurnalistic sa titram ” viezurii de padure- dushmanii umanitatzii”- numai pentru ca nishte tipi, pe net, in baza dreptului la libera exprimare, se lupta cu viezurii shi nu-i pot suferi pe aceshtia.

: ) pai nu mai citi commenturi…citeshte direkt presa..poate-tzi place! ( e plina de chestii luate de pe youtube, bloguri , sau din alte “surse” de presa)

Problema e ca sursele online sunt mai greu de triat si necesita o cunoastere superioara a mediului. Dovada ca onlineul e un fel de oala de unde ”luam orice” o constitutie si preluarea in numar mare a glumitei cu ”Romania trimite trupe in Tahiti in loc de Haiti”.

Imi aminteste de mania englezismelor. Odata trecuta din pasiune in necesitate, engleza parea a fi o sursa de citate prost intergrate (a se vedea Dinescu & CO).

Nu exista o diferenta fundamentala intre informatia in mediile electronice si cea in mediile traditionale. Nu doar in mediile electronice se strecoara orice. Citeste Tricolorul, de exemplu, sa vezi ca e mai cu moț decat orice blog debil.

Aceleasi principii de triere a informatiei (pe care le stii foarte bine, vad) se aplica si online, si offline. Desigur, ca sa verifici informatii din online ai nevoie de cunostinte tehnice si culturale despre net, dar asta-i alta discutie

@Vlad Stoiculescu:
asta doream sa semnalez.
multumesc

(in “lumea libera” exista reglementari in domeniu si, odata cu dezvoltarea si “democratizarea” mediilor se discuta tot mai mult, inclusiv despre fenomenul “auto-acreditarii” :
– apare un articol de presa…apoi o preluare a acestuia, apoi mai multe preluari pe blogosfera..de unde ne intoarcem din nou cu tema pe presa scrisa…rezulta “e adevarat..atita lume vorbeste despre asta!”..( unde “asta” poate fi orice- de la reclama mascata, la teoria conspiratziei,de la sugestii politico-ideologice..la sfaturi pentru cresterea copiilor, etc).

daca bloggerul e un tip liber si dezinvolt( si e foarte bine ca este asa!)…apoi jurnalistul profesionist este tzinut de o multzime de reguli pe care trebuie sa le asume, pentru a-si pastra credibilitatea si publicul…chiar si pe blog!

Vlad : Pai tocmai, ma refeream la intelegerea profund superficiala a unui mediu si la credinta ca ”aici se poate orice”. In perioada in care am lucrat in PR am auzit de la diversi jurnalisti si colegi expresia ”Luam de pe net” . Nu ”cautam pe net/sortam/selectionam”….”luam” !

Tricolorul, Click, Paranormalul, e plina lista. N-are sens discutia despre control, lipsa de autoritate si competenta CNA in domeniul tiparit, etc. Totusi, m-am intrebat mereu cum e sa mergi la serviciu si sa scrii ceva in genul ”Ma batea cu penisul peste gura” (Titlu din Libertatea).

Bun articol! Trimite-i-l și lui Stanca pe mail. Poate așa află că a da ban pe IP celor cu care nu este el de acord nu-i o soluție. Mă refer la așa-numitul anti-spam, care insultă inteligența și bunul-simț. Nu-i decât un mijloc primitiv (ca și autorul) de a face reclamă, în condițiile în care imaginea respectivă este, de fapt, un link. Nu-i o măsură „anti-spam“, din moment ce serverul nu accepta mesajele duplicate nici înainte de prostia asta.

Daca-i vorba de blogul personal, ma tem ca este alegerea lui, fie ca este sau nu indreptatita critica.

@v.stoiculescu – despre critica

In zona de media nu exista o critica formala, spre deosebire de toate celelalte genuri literare.

Pe forumuri si bloguri nu apar exclusiv comentarii critice la adresa autorului sau a punctului sau de vedere; adesea apar si aprobari, aprecieri, dialoguri.

Nu toate comentariile percepute ca “negative” sunt injurioase sau jignitoare ; uneori simplul fapt de a exprima un punct de vedere diferit de ceea ce articolul impune ( “dixit!”)este perceput ca o jignire ..uneori se lasa cu amenintari si bannari ( asta nu i se pare corect).

Adesea cititorii reactioneaza la o sugestie agresiva din articol ( daca afirmi ca toti romanii sunt hoti, sau toate femeile sunt proaste…etc, desigur ca se vor simti unii jigniti si atunci vor reactiona cu commenturi deloc prietenoase)..stiti , cum se spunea odinioara ” clientul nostru, stapinul nostru”.

Uneori, citind presa online, ma mir si eu de ce nu sunt banate anumite comentarii care contin injuraturi, obscenitati sau propaganda …Si atunci de ce unii dintre oamenii de media sunt asa de sensibli la “critica”. ???

Oare vom mai putea vreodata iesi din era grotescului, a tabloidului ieftin si a non- comunicarii??

Nu exista o critica formala dar exista bun simt. Ajungem iar la diferenta dintre critica distructiva si cea constructiva. Oricum, nu despre ea e vorba ci despre indreptatirea criticii in cazul produselor de larg consum (fie ele mediatice sau nu)

Acea cale de mijloc – cea mai buna… este invizibila societatii noastre.

Bine te-am gasit K. pe Vox.

Salve. Nu-s un autor care sa scrie prea des

@ Bambi: #3+#9
@ Flavius: #13
Excelente observatiile voastre. Felicitari. Mi le-am si salvat intr-un doc. Nu cred ca va exista vreun jurnalist care sa dezvolte ideile enuntate atat de bine de voi, in schimb se vor gasi multi care sa se intrebe de ce credibilitatea presei scade din ce in ce mai mult. Le-as sugera ca ar trebui sa va citeasca.
Inca o data, felicitari.

Foarte bine punctat; o sinteza pe care orice “bun simt”, in acceptiune ne-mioritica “common sense”, ar trebui sa o gaseasca foarte familiara.
(De fapt, problema e de educatie, grefata pe un minim de perceptie sau, mai optimist, pe inteligentza).

@Americanul:

da, problema este de educatie si bun simt pentru…publicul cititor..dar de formatie profesionala si etica pentru autorii care scriu in presa, indiferent de formatul pe care scriu dinsii.

a durat mult prea mult si cu consecinte psiho-societale mult prea grave aceasta joaca de-a scrisul \vorbitul prin “presa” ( teoria “putem sa spunem orice pentru ca suntem un trust privat” este eronata si nu se aplica nicaieri in lumea civilizata)..

respectul e o strada cu dublu sens.

@Bambi(19): Corect.
O alta fatzeta a (cum ii zice lui ala de-a denumit-o asa?) “originalei democratii” mioritice, asezonata cu traditionalele condimente genetice ale binecuvantatului neam (in ambele ipostaze, “scriitor” si “cititor/comentator”!

@Americanul:

se pare ca incepem sa ne revenim

@doar o vorba: (17)

d-l stoiculescu a facut deja un demers remarcabil!

@Flavius(22): Un raspuns elegant!

Multumiri

@Flavius: desigur, asa e, voiam sa revin cu o completare, dar m-am indepartat pentru ceva timp de la calculator. Importante mi s-au parut si completarile dvs.

@Vlad Stoiculescu: “Exista insa o selectie naturala a criticii bazata pe relevanta si pertinenta. E o lege care face ca o critica indreptatita sa iasa imediat in evidenta si sa-si faca efectul.”.
Buna observatia si cred ca merita dezvoltata si cu alte ocazii (desi nu se intampla intotdeauna ca o critica obiectiva sa-si faca efectul si asta depinde numai si numai de “emitator”, daca “receptorii” si-au spus cuvantul). De altfel, cred ca articolul isi atinge in buna masura scopul pentru care a fost scris.
Eu as mai completa cu un singur lucru (observatie pe care- mentionez- nu o aplic articolului de fata, care e ok): ca “randamentul” unui jurnalist poate fi intotdeauna imbunatatit prin feedback-ul de la cititori. Important e sa nu-i iei ca fiind a priori “rau intentionati”, sa incerci sa-ti imbunatatesti “scrisul” data urmatoare, cand abordezi o tema similara. Desigur, randamentul poate avea valoare (ideala) 1 in absenta “frecarilor”, nu se poate atinge, dar se poate tinde la valori cat mai apropiate, nu? )

Scuze pentru lipsa de politete (daca a fost) dar nu sunt obisnuit sa ma adresez la plural online. Fiind si tanar, nici nu cer => Aici suntem doar biti de informatie.

La asta cu imbunatatirea, apare si regula majoritatii. Daca 10-15 oameni rezoneaza cu ce-ai scris si apoi apare unul cu ”Esti bou ba”, e normal ca nu vei lua pozitie. Cand insa ai 4-5 critici serioase incepi sa te gandesti daca nu-i ceva in neregula cu tine.

@Vlad Stoiculescu: corect.

@Vlad Stoiculescu: 27

stiti, am observat ca nu intotdeauna “numerele” sunt relevante; de exemplu- daca aveti pe forum 5 injuraturi de genul celor mentionate de cetre dvs. ( I’m blushing! …trebuie intii sa va convingeti ca sunt 5 ( poate sa fie o singura persoana mimetica sau nervoasa)si trebuie, deasemenea , sa “decriptati” mesajul ( se refera la antipatia pe care v-o poarta, se refera la subiect, incearca sa promoveze o idee, e un coleg\a..?..e inregimentat? ..urmareste deturnarea subiectului ..si de ce?)etc.

Cu alte cuvinte …relevanta sursei!!!
( aprecierea\ dezaprobarea este valoroasa atinci cind vine de la oameni relevanti )

pe de alta parte n-as face complet abstractie de opiniile celor carora ma adresez.

Stiti ce cred ? la noi s-a trait in frica, manipulare, sordid, prefacatorie, parvenitism, delatiune ( aceasta fiind reteta succesului, in media, aafceri, politica)..Si in presa, ca si in restul societatii…Unora le este frica si acum, motiv pentru care se defuleaza in tot felul de porcarii pe care ni le servesc drept “presa”, motivind gusturile dubioase ale publicului, inclinatia spre violenta si bashkalie, etc.

se vede foarte clar- generatiile noi, neamprentate de trecut, au seninatatea si naturaletea cuiva care…nu a trait in mocirla..si se exprima liber.Asta aduce mult bine .

Pai eu am 22 si bat pe 23, de-aia am zis ca nu e cazul unei adresari reverentioase. Eu ar trebui sa fiu ala care sa vorbeasca cu ”dumneavoastra”.

@Bambi(29): Iarasi corect.
As mai zice ca daca intri intr-o carciuma sordida, in care toti sunt pe sub mese, si doi, care sunt meditativi in coate, iti spun ca esti beat, nu-ti ramane decat sa te imbeti si tu, ca altfel esti blamat si trimis la culcare! …
(Prelucrare din intzelepciunea mioritica pro-verbiala)

@Bambi: Nu e o glumita! E adevarat!

Nu inteleg de ce pe Vox de multe ori se comenteaza fara argumente plauzibile, se comenteaza ca si cind i-ar trage un pumn autorului, pentru ca il cunoaste si are ceva cu el.Am mai vazut si la alti autori si la cel de fata.Avem de invatat unii de la altii, avem pareri diferite, ne putem contrazice si justifica spusele si fara suturi in dos.Ce-i mai rau e ca de multe ori si autorii se preteaza la a le raspunde la fel celor care-i ataca( nu e cazul celui de fata) si uite asa intri sa citesti un articol care pare tentant dupa titlu si daca incerci sa spui ceva te trezesti..
Bambi
foarte bune si argumentate completari!