Herta Muller. O splendoare

Cateva din “splendorile” marii iubitoare de romani, nobelista de ieri:
“Care sint aceste imagini? La nivelul cel mai global, al imaginii tarii, a Romaniei, exista o constanta a reprezentarii. Unul dintre personajele din romanul Dans in lanturi de Hans Bergel (dintr-o naratiune plasata in anii ’50) vorbeste despre „iadul in care traim“, pentru ca in romanul Hertei Müller Inca de pe atunci vulpea era vinatorul (cu o intriga plasata in anii ’80) sa se vorbeasca despre „o tara frumoasa. Putem sa ne spinzuram cu totii“ sau, in termenii puternicei viziuni expresioniste din aceeasi carte, cu vocea altui personaj: „Din cer nu atirna snururi de lampa, spuse Liviu rupind tacerea, altfel ar fi bine, am putea sa ne spinzuram oriunde pe strada“.
Copilul din ultimul deceniu al dictaturii descopera ceea ce Karl Zillich, unul din eroii romanului Catrafuse de Richard Wagner, aflase inca din ianuarie 1945: „aceasta patrie nedreapta, Romania“. Atunci, dupa cinci ani, doua luni si unsprezece zile in slujba armatei romane, Karl, cetatean roman din Banat, e predat sovieticilor si deportat in Siberia. Despre statutul umilitor al minoritatii germane care e considerata de autoritatile comuniste „un musafir nascut in patria romanilor“ vorbeste si Herta Müller (in Regele se-nclina si ucide). Nici la inceputul anilor ’90 imaginea tarii nu este schimbata si nu pare ca in ea cineva traieste bine, ca acasa. Potrivit ochiului care o inregistreaza in Drumul scurt spre casa, ochiul unui tinar care se reintoarce dupa noua ani, imaginea e ravasitoare: „Aici ar fi putut sa-mi fie greata ca om intreg. In schimb, mi s-a facut doar rusine pentru ca Luca vedea ce vedeam eu. «Nu merita nici macar sa fotografiezi», am murmurat incet. Dar Luca a crezut ca vorbeam cu el, iar lui totul i se parea foarte impresionant. Urit, dar impresionant. Perfect pentru un film alb-negru“.

Daca imaginea tarii ii provoaca un coplesitor sentiment de rusine, locuitorii tarii il contrariaza: „cei mai multi mergeau ca somnambulii“ si „Toti se purtau de parca n-ar fi observat degradarea din jur. Daca ar fi vazut-o intr-adevar, poate ca ar fi cazut morti, ca secerati“. Apatia si o nesfirsita rabdare par sa fi fost insusiri mai vechi ale acestui popor pe care singura foamea l-a scos in strada la revolutie: „Romanii nu erau indrazneti, ci mai curind ascultatori si, daca dictatorul nu i-ar fi lasat sa flaminzeasca peste masura, el tot aici ar fi, teafar si nevatamat“. Un personaj episodic din splendidul roman al Hertei Müller, Animalul inimii, spune un lucru asemanator privindu-se in oglinda germana: „Nemtii sint un popor mindru, spuse blanarul, noi, romanii, sintem niste jigodii nenorocite. O adunatura de lasi, se vede dupa sinucideri“.
NB: Wagner de mai sus e dl Herta Mueller.
Poate o sa am timp o data sa spun cate ceva si despre svabi si SS Prinz Eugen Division cu ale sale crime abominabile din Iugoslavia
Ia sa te aud, Patrasconiu, ai curaj sa comentezi?

uite un interviu cu Hertha Muller dat azi de dimineaţă în exclusivitate pentru TimesNewRoman.ro: timesnewroman.r../

Lucid
ma scuyati ca nu le stiti pe toate. Richard Wagner, despre care e vorba aici, este un scriitor din banat, multa vreme tovarasul de viata al Hertei Muller. Deci, ati dat cu greşitorul!
Mihai radu
ati abuyat cu trimiterea aia la unh site de umor. Dar interviul chiar nu prea are umor!

@IT Morar
eu cred că are umor, şi nu doar pentru că am lucrat şi eu la facere. Dar vă asigur că abuzul a fost de bună credinţă.

patrascoiu, ai gresala si esti p.rost, fara rost ! Un premiu politic, dat unei submediocre ! O rusine pentru Romania ! Poezelele sint de nivelul unui cenaclu de zalau, la clasa a opta.