Interviul de 10: Michi de la Şuie

Ultimul vostru album are de toate pentru toţi? Este un compromis sau o distracţie?

Ultimul nostru album nu are de toate pentru toţi. Muzica este diversă şi aşa suntem şi noi ca oameni. Practic noi facem muzica pe care ne-am dori să o ascultăm. Să facem acelaşi lucru ar fi plictisitor. În plus, am norocul de a avea în trupă doi vocali şi caut să-i pun în valoare cît mai bine. De aici rezultă o diversitate muzicală de care suntem foarte mulţumiţi şi pe care o vom dezvolta în continuare.

Tu eşti un tip oldschool. A murit breakbeatul?

Nu sunt un tip oldschool. Breakbeatul e treaba lui ce face, eu privesc în viitor şi caut să mă reinventez încontinuu. Muzica actuală este atît de mişto şi diversă încît n-am timp să mă gîndesc dacă a murit breakbeatul sau a înviat disco-ul. Sau dacă indie-ul e pe perfuzii. Eu fac muzică indiferent de stiluri, ca dovadă că piese precum Pentru inimi au rezistat trecerii stilurilor şi modelor.

De ce nu au ieşit la iveală mai multe proiecte single Michi? Eu unul aş fi fost încîntat.

Mulţumesc pentru apreciere, dar pentru mine e mai greu să scot proiecte solo pentru că, ocupîndu-mă de muzica trupei, practic aş “canibaliza” propria trupă, mai ales că un următor album al meu “solo” ar fi, de fapt, 90 la sută din următorul album Şuie. Pe partea instrumentală, evident. Aproape de fiecare dată cînd mă apuc de o piesă pentru “mine”, ea sfîrşeşte prin a fi cîntată pentru Şuie. Îi las pe colegii mei să aibă proiecte solo, iar cînd voi avea timp şi mă voi detaşa suficient de mult de trupa asta (sper să n-o fac niciodată) voi scoate ceva şi veţi auzi cu siguranţă. Şuie este o treabă de suflet şi este şi va fi pe primul loc.

Cînd te-ai certat ultima dată cu Dobrică şi de ce?

Dobrică este partenerul meu de atîta vreme şi îi port un respect deosebit. Rolul lui în trupă poate părea, pe lîngă cel de vocal, “nedefinit” cîteodată, dar nu e aşa. Dobrică are un rol foarte important în economia şi bucătăria internă a trupei, fiind primul om care a ascultat, în ultmii 18 ani, piesele pe care le fac, iar părerea lui contează enorm pentru mine. De asemenea, am mare încredere în el ca persoană şi caracter. Certat e mult spus, e mai mult legat de chestii punctuale din viaţa unei trupe, dar sunt rezolvate întotdeana după discuţii aprinse de două minute.

Compară-mi următoarele genuri de muzică electronică cu o vedetă…

Zic pas, nu mă pricep la vedete. Serios.

Ce stil sau producător/DJ ai descoperit anul ăsta şi nu te mai saturi de el?

Hm, ca şi stil, nu ştiu, categorisirile astea în stiluri mă lasă rece şi sunt atît de superficiale încît n-are rost să mai comentez. Pot să zic doar ce mi-a plăcut. Am descoperit trei chestii care sună misto de tot: King Cannibal, Gold Panda, Carbon Based Lifeforms.

Scena noastră de clubbing se raportează prea mult la ce se întîmplă în vest sau, dimpotrivă, e mereu cu un pas în urmă?

E o scenă obişnuită într-o ţară obişnuită. Muzica electronică românească e în pas cu publicul, care e foarte informat. Are caracter şi producători de la care mulţi vestici au ce învăţa.

Simţi că faci muzică pentru club sau pui clubul pe muzica ta?

Fac muzică de plăcere. Dacă plăcerea asta se transferă şi publicului, atunci este perfect.

Te-ai simţit vreodată trădat de acest public?

Niciodată. Întotdeauna publicul ne-a susţinut şi se vede asta, în primul rînd, la concerte. Acela e testul. Restul sunt poezie şi vorbe. Avem 26.000 de fani pe Facebook, mai mult decît posturi de radio mainstream sau echipe de fotbal cu tradiţie în România. Suntem mîndri de ce am făcut prin muzica noastră. Evident, sunt şi hateri, care, cu cît ai mai mult succes, îţi găsesc nod în papură, dar e un risc al succesului. Asta e. Noi ne vedem de treabă şi scoatem piese, facem muzică. Veţi mai auzi de noi multă vreme de aici încolo.

După ce te vei lăsa de produs muzică, ce te vezi făcînd?

Nimic (Rîde). Cît voi fi sănătos, cu mintea limpede, la vîrsta senectuţii şi nu voi deveni o povară pentru cei din jur, o să fac muzică pînă în ultimul moment posibil.