Julian Barnes. Cum să scrii despre moarte fără să fii idiot, penibil, arogant, agresiv

Brrr,dar e nevoie de ceva curaj sa citesti cartea asta!
Mai inati,sa ne inveselim cu un alt punct de vedere:

-Viata omului sta sub semnul a cinci sticle:

1-biberonul,
2-sticluta de suc,
3-sticla de vin,
4-sticluta de aanalize si
5-sticla de perfuzie.

Noi n-o distrugem, Marea Poveste, o demontam. Si castigam pentru ca stim cum functioneaza. Sincer, nu ma simt dat de pamant. Dar ma simt din ce in ce mai departe de Marea Poveste. Ascult ce-mi povesteste alde Darwin acuma, sau Onfray, sau B.H. Levy.
Si iarasi vin si zic, Evul Mediu a fost religios sau n-a fost deloc, dar intunecat nicidecum.

Multumesc de recomandare.Nu stiam de autorul acesta pana acum.Mi-a placat in schimb replica lui Goethe despre viata de apoi.

Death bed quote:
youtube.com/wat../

Toti ne incheiem existenta prin moarte; diferenta e cum ajungem acolo.

@iezii_cucuieti_istetzi:
Nu e deloc nevoie de curaj, e fermecatoare cartea și are un uriaș avantaj, pentru oamenii grăbiți și ocupați care suntem, noi, locuitorii secolului XXI: poți s-o deschizi oriunde și are logică. Barnes e la fel de fermecător scriind eseul asta ca și în Papagalul lui Flaubert, o alta carte a lui de neratat.
E de necrezut cum poate tipul asta sa fie atât de cult și de relaxat, de funny în același timp.

Apropo de “cum” murim. A citit cineva Familia lui Pascal Duarte, de Jose Camilo Cela? Scena mortii lui Pascal e exemplara: cand vine, ne cam cacarisim imprastiat indiferent de pregatirile dinainte, de convertirile de ultim moment etc.

Cel mai tare mi-a plăcut (până la pagina 173) cum, în tinerețe, când se temea că va cădea cu avionul, își alegea la drum cărți care „să dea bine” lângă cadavrul lui, după prăbușire.

PS. Am o mică îndoială în privința traducerii titlului „Nothing to be frightened of”.

“cu ce sîntem mai cîştigaţi dacă distrugem o Mare Poveste. ”

Cu ce esti mai castigati daca te imbetzi cu apa chioara si devii dependent de opium? Aloci prea mult timp unei filozofii sterile in loc sa fi preocoput si de alceva!
“Marea Poveste” este la randul ei o alta forma de arogantza: “asculta aici la mine, Marea Poveste, ca io-s batran intelept si stiu ce spun! Asa ca ia si bea!”

“I do not fear death. I had been dead for billions and billions of years before I was born, and had not suffered the slightest inconvenience from it.”
— Mark Twain

…restul e tacere…si multa balmajeala!

Richard Dawkins din “Unwaving the rainbow”

“We are going to die, and that makes us the lucky ones. Most people are never going to die because they are never going to be born. The potential people who could have been here in my place but who will in fact never see the light of day outnumber the sand grains of Sahara. Certainly those unborn ghosts include greater poets than Keats, scientists greater than Newton. We know this because the set of possible people allowed by our DNA so massively outnumbers the set of actual people. In the teeth of these stupefying odds it is you and I, in our ordinariness, that are here.

@Dan Matei:
Titlul românesc e o sugestie a lui Barnes insuși. Undeva, în text, citeaza pe cineva care spune ca moartea e „nothing to be frightened of” … NOTHING, „it’s NOTHING to be frightened of”, reverbereaza in capul lui…
Merge și „nimicul de care să te temi” și „nimic de care să te temi”, ca traducere.

Moartea rămâne unul dintre marile, importantele subiecte ale literaturii (şi al artei în general), pentru mulţi este de fapt SINGURUL subiect adevărat, parcă şi Cioran afirma ceva de genul acesta… desigur, pe orice subiect se poate scrie prost sau bine, dar Dnul Rogozanu sugereaza prin titlu că e obligatoriu să scrii prost pe această temă… nici măcar nu trebuie să fii matur sau bătrân ca să poţi filosofa despre moarte (vezi jurnalul Anei Frank); probabil, tocmai din cauza tinereţii, prin excelenţă mai superficiale, Dl Rogozanu nu o consideră a fi un subiect prea potrivit… deci nu destul de TARE, adjectiv enervant pe care îl folosesc toţi jurnaliştii de Dâmboviţa… Îmi permit să vă dau un sfat: renunţaţi la tonul sau vocabularul semi şmecheresc, nu se potriveşte cu critica adevărată, nu e important să vă simpatizeze şmecherii semidocţi sau snobii, ci nişte cititori adevăraţi… nu coborâţi pe scară, atrage-ţi-i pe unii să mai urce…

Mormant parasit la Sofia si Paris
mormant parasit la Rotterdam si Berlin
morminte parasite la Bucuresti si aiurea
chipuri sfaramate de vant glasuri tanguitoare
plecate cu zapezile topite
numai tu dulce pasare a tineretii mele
numai tu mi-ai ramas
floare….in inima mea
pana-n ziua cand eu insumi
voi fi mormant parasit

PS Recunoasteti autorul!

onofre + nu mai citi BHL – pierdere de vreme:)
yorga – nici dawkins:)
dan – of, dar cum se scrie despre o carte? ce ton smecheresc? era din inima.

@ Costi Rogozanu Ete na! Ce se-ntampla cu de gustibus…? Sau de cand cu manelele e permis? Motive?