Leapşă de pseudo-Oscar

Frate, spune si mie cine ti-a fost muza de moment ca mi-a placut articolul! Dar sa nu fie din categoria “etnobotanicelor”(exceptie, absintul).
Categorie: Cel mai bun Igor.
Mai am una: Cea mai buna shoricica de biblioteca/femme fatale cu catsuit mulat si arme periculoase(metalice dar mai ales “organice”)
Si a treia categorie-”creme de la creme”: Cel mai bun Daft Punk.
Merge?

P.S.
Daca “Facebook” ia Oscarul fac urat!

Anul trecut gaseai prin anumite reviste reclame la un film, o readucere la viata a contextului in care s-a identificat structura corecta a ADN-ului, mai precis despre vestita foto 51 a lui rosalind franklin, un savant care dupa mine are un destin tragic nu numai pentru ca a murit tânara, ci si pentru ca a fost tratat atat de injust de contemporani si mai ales colegi ei apropiati (care erau toti brabati intr-o lume a barbatilor cand ea era o femeie, erau toti protestanti sau macar crestini, cand ea era o evreica).
Ma gandesc ca daca tot îi faceau astia reclama, productia e recenta, iar actorul care incarneaza personajul principal s-ar inscrie in lista. Dar daca nu m-a interesat prea mult subiectul si n-am mai multe detalii.

Volumul de sudoare comparativ mai mare la spargerea mintală a codului de acces, faţă de lupta corp la corp, e cea mai bună dovadă fiziologică pentru preeminenţa intelectului în profesia de actor. Acuma, unui Schwartzenegger sau Stalone, la care muşchii au cîştigat demult competiţia creier-muşchi la arderea glucozei, pe lîngă tradiţionalele anabolizante i se poate administra şi niţică prolactină pentru a s(t)imula transpiraţia scalpului la spargerea codului. Cu o condiţie: cameramanul să scoată din cadru pruncul secretarei de platou pe care protagonistul îl alăptează în timpul dublei.

Supertare ideea.
Mi-ar placea sa citesc un astfel de top.

Dar de asta ce zici?

sentinta.ro/art../

@rk:
am citit acum citiva ani o excelneta carte despre Rosalind Franklin, scrisa de Brenda Maddox.
E o poveste lunga, cu multe puncte de vedere.

N-am auzit insa nimic de vreun film.

misto text:). nu prea-mi amintesc cine-savanti din anul trecut. imi place foarte mult bettany, dar n-am vazut darwinul… Dar cind ai zis de zmeuri mi-a venit instant cel mai stupid savant supralicitat din toate timpurile: Russel Crowe matematician in A beautiful mind

@Costi Rogozanu:
Parerile sint destul de vehement împartite cînd vine vorba de filmul asta.

@Costi Rogozanu: da, da de o mie de ori, “da!” pentru filmul acela&Russel! ♥

Cel mai tridimensional film.

Premiul pentru cele mai mici emisii de carbon la turnare.
Premiul pentru cele mai fotogenice microfoane.
Premiul pentru cel mai scurt metraj al unui lung-metraj.
Premiul pentru cele mai sintetice decoruri.
Premiul pentru cea mai păroasă actriţă.
Premiul pentru cea mai anchilozată animaţie.
Premiul pentru cea mai flagrantă desincronizare.
Premiul pentru cel mai mic corp de literă în generic.

@Mihnea Bostina: E explicabil ca n-ai auzit nimic despre film, caci el nu exista: m-am inselat eu, era vorba despre o piesa de teatru careia i se tot facea reclama anul trecut in science sau nature:

ensemblestudiot../
London, 1953. Scientists are on the verge of discovering
what they call the secret of life: the DNA double helix.
Providing the key is driven young physicist Rosalind Franklin. But if the double helix was the breakthrough of the 20th century, then what kept Franklin out of the history books? A play about ambition, isolation, and the race for greatness.

medicallessons.net/2010/11/photograph-51-a-play-about-the-life-and-work-of-dr-rosalind-franklin-who-elucidated-the-structure-of-dna/

Despre povestea descoperirii eu unul recunosc ca nu stiu foarte multe detalii, ca n-am citit nici o carte pe subiectul asta, practic totul se reduce doar la ce scrie in manualul de biologie, care el nu se intereseaza foarte mult de aspectele umane ale descoperirii, insa acum ceva timp, destul de recent totusi, curiozitatea mi-a fost atzâtzata de o stire pe bbc:

bbc.co.uk/news/../
‘Lost’ letters show strain between DNA pioneers
By Katia Moskvitch, Science reporter, BBC News, 29 September 2010.

Sunt de fiecare data intristat cand constat ca in spatele fiecarei mari descoperiri sau inventii, stau oameni tot atat de imperfecti moral pe cat suntem si noi, muritorii de rand. Primul soc a fost cand am citit biografia lui Einstein, un om pe care il simpatizam pentru mai multe motive, unul fiind si acela ca a fost un sceptic dpdv religios ca si mine; dar cand am realizat ca uman vorbind a fost de fapt un fel de monstruletz, un individ cu dosar la politia elvetiana pentru agresiune fizica si psihica repetata asupra partenerei de viata, si ca si-a batut si exploatat probabil toate femeile cu care a stat vreodata impreuna, m-am cam dezumflat… La fel mi s-a intamplat cu un scriitor pe care l-am iubit si apreciat foarte mult, aproape ca devenisem idolatru, anume Arthur Koestler; un om cu-n talent scriitoricesc fabulos, cred eu, dar care si el s-a dovedit la final a fi un monstru cu chip de om: si-a obligat sotia sa se sinucida cu el, atunci cand a inteles ca e bolnav incurabil. Si foarte probabil e doar o intamplare ca ambii au fost evrei, caci din pacate cu multi alti savanti sau eruditi de tot felul de religii sau etnii, cand îi iei la bani marunti, constati ca sunt adesea tare failibili… Dovada pentru asta e si mancatoria si animozitatea intre savantii care au identificat structura corecta a ADN-ului.

@rk:
cred ca Suetoniu spunea (despre Cezar) ca succesul este un val pentru vicii!