O recomandare pe săptămână (5) – Duhoarea sufletelor noastre

Foarte interesantă perspectiva cărții. Autorul merită toată aprecierea pentru abilitatea de a-și însuși (sau, mă rog, pentru a delega naratorului) acest punct de vedere „olfactiv”.

Poate că nu e lipsit de interes și faptul că Grenouille însuși nu are parfum, e un „bastard” inclusiv în acest sens. Acest fapt nu-l tranformă într-un anonim, ci, dimpotrivă, lipsa lui de miros este mereu un semn distinctiv.

Aș vrea să te întreb cum interpretezi scena finală. De când am citit cartea (acum câțiva ani) încerc să-i dau un sens. Când am reușit să-i găsesc unul, nu mi-a prea plăcut…

Există și un film făcut după carte, dar e chiar grotesc, prin comparație cu romanul.

Filmul a fost fain. De carte parca nu-mi vine sa ma apuc, dar nu stiu de ce

“Un parfum preparat din “esenţă” de fecioară. Iar cum fecioarele refuză să se supună ritualului prelevării de miros, Grenouille este nevoit să le ia viaţa.”

acuma scuza-ma, dar ce-mi …miroase mie e-a fantezie scarboasa pt pubertzii care n-au trecut de-a doua laba. fecioara sau ne-, sa stii ca (sa ma ierte don’soarele, dar stiu ele ca nu spun prostii) si-a femeii miroase, oricat o speli. a …peshte!

@Teofil S: Da, e un lucru important si lipsa de miros a lui Grenouille. Doar ca nu am vrut sa ma lungesc.
Hmmm… e greu sa interpretez scena respectiva. Nu am prea inteles de ce Grenouille a hotarat sa isi puna pe el toata sticluta de parfum si de ce scriitorul a vrut ca personajul sa fie devorat. As putea specula pe marginea scenei, insa nu as putea fi sigur ce un sens anume. Tu ce ai dedus de nu ti-a placut?
Filmul seamana mult cu romanul, insa unele scene sunt intr-adevar cam grotesti. Mai ales scena in care oamenii, fascinati de mirosul lui Grenouille, in loc sa il omoare incep sa faca sex in grup.

@crinutza: Eu intotdeauna am fost de parere ca e mai bine sa citesti cartea decat sa vezi filmul.

@c: Doar ca Grenouille nu preleva mirosul organelor genitale, ci mirosul intregului corp.

cartea este una dintre cele mai bune ever.
sincer, mie mi-a placut foarte mult si filmul (scenele grotesti despre care vorbiti voi mi s-au parut foarte inspirate). este unul din putinele filme care se pot ridica la nivelul cartilor.
legat de scena finala, eu cred ca Grenouille pur si simplu nu mai avea de ce sa traiasca. singurul lui scop in viata a fost crearea parfumului perfect. atit. iar tendinta spre grotesc si macabru de pe parcursul filmului a facut ca pe mine sa nu ma socheze deloc scena cu devorarea. as fi fost dezamagita daca nu ar fi fost asa.

@whatever: E una dintre cele mai bune. Mie mi s-a parut un pic grotesca doar scena din film. Dar in rest nu am fost socat. Toate scenele au farmecul lor si fac povestea originala si imprevizibila.

[...] [Florin Puscas]: O recomandare pe săptămână (5) – Duhoarea sufletelor noastre …Contexul actual nu e chiar atât de diferit faţă cel descris de Patrick Suskind. Duhorile [...]

@Florin Puscas:
Excelenta carte, intr-adevar.
Din cite stiu, in Elvetia se studiaza in scoala.

@Mihnea Bostina:
Din pacate, la noi, nu la orele de limba si literatura romana se formeaza apetitul pentru literatura universala.

@Florin Puscas

Cand sa zic: bravo!, iaca peste ce dau: “Duhorile există în continuare. Ba chiar s-au impregnat în oameni, devenind o caracteristică a sufletelor noastre moarte şi intrate în putrefacţie.”

Mai usor cu Apocalipsa pe scari!

E un caz rar in care filmul bate cartea. …sau cel putin o completeaza. Autorul a asistat la filmari si e probabil ca si in mod activ. (Printre altele, naratorul ramane in casting.)
Romanul e si un pariu: al textului care vrea sa conserve volatilitatea simturilor. Pe aici poate fi cautat si finalul (unul grande, de altfel): reactia lui e … naturala (ultimul test); iar cea a “martorilor” e si ea, crede autorul, reactia naturala in fata unei epifanii care se distileaza nu in nori, nu in dare de sange pe icoane sau alte forme vagi, ci in cel mai concret mod cu putinta.

@Aegis: Pai e musai ca fraza aia sa fie interpretata religios?

@catalin: Mie mi se pare ca filmul bate cartea doar pentru o persoana care nu poate sa isi contureze perfect imaginile in minte in timpul lecturii. Mie mi-au placut amandoua, desi cartile imi plac intotdeauna mai mult decat filmele.
Buna explicatia finalului!…

@Florin Puscas

Ca doar n-oi fi unul din aia cu 2012

Nu, chiar de loc. Un milenarist adevarat nu are nevoie de religie, ci doar de convingerea ferma ca “omenirea a luat-o la vale, mai jos de asa nu se poate” (religia in general te ajuta, dar nu iti baga in traista, ca sa zic asa; punctul meu de vedere personal e ca mai degraba de impiedica, dar, ma rog). Ori, aici e mica mea problema. Am tendinta sa cred ca, in general, rasa umana e bine-mersi si lucrurile merg intr-o directie pozitiva, chiar daca suisurile si coborasurile ne cam dau dureri de cap.

@Florin Puscas

Mda, am cam porcait postarea de mai sus (13) la copy/paste. Corectia e

Un milenarist adevarat nu are nevoie de religie, ci doar de convingerea ferma ca “omenirea a luat-o la vale, mai jos de asa nu se poate” (religia in general te ajuta sa devii milenarist, dar nu iti baga in traista, ca sa zic asa; punctul meu de vedere personal e ca mai degraba de impiedica, dar, ma rog). Ori, aici e mica mea problema. Am tendinta sa cred ca, in general, rasa umana e bine-mersi si lucrurile merg intr-o directie pozitiva, chiar daca suisurile si coborasurile ne cam dau dureri de cap.

@Aegis: Adevarul e ca in unele domenii omenirea a progresat, in altele parca a inregistrat un regres. Pana la urma ramane de vazut ce va iesi. Verdictele le da timpul. E cam la fel ca in cazul incalzirii globale: unii sustin ca e grav si ca activitatile antropice influenteaza ireversibil clima, in timp ce altii (printre care si eu) cred ca incalzirea e doar parte a unui ciclu natural si a unor fenomene de incalzire/racire care au mai avut lor.

Dar partea frumoasa cu literatura e ca fiecare poate selecta ce vrea si poate trage invatamintele care i se par cele mai potrivite. Restul e cancan, ca sa citez deviza unui nefericit cotidian…

@Florin Puscas

Hmm, mai bine sa nu discutam incalzirea globala (aici)

O anumita libertate pentru autor – asta e frumusetea fictiunii. Ca metafora si parabola sunt eliberate de necesitatea de a oglindi exact realitatea, si autorul poate insista pe ceea ce doreste el sa transmita.

Da, sunt de acord cu tine din perspectiva faptului ca am fost mai impresionat de multe ori de ceea ce mi s-a parut o sclipire de geniu intr-o creatie, altminteri mediocra, decat de creatii poate mai artistice si mai armonioase, dar care n-au reusit sa ma surprinda cu nimic. Parerea mea, vorba unui (fost) sef al statului (sic!).

m-am lamurit, sunteti perversi

…glumeam, dar sunt in pasa buna, ca i-am batut pe rusi la hockey. la olimpice. le-am dat chilotii jos (ca sa fiu in ton cu postarea )

@Florin Puscas:
Fără să devin apocaliptic (sau milenarist), am interpretat scena aia în cheie anticristică. Nu i-am găsit alt corespondent mai apropiat decât Cina cea de Taină…
Acolo se zice: „luați, mâncați”, nu? D-aia cred că nu m-am putut opri să nu le privesc în paralel și – nu se putea altfel – în opoziție. Nu cred că e tezism, nici manipulare a textului, ci doar o cheie de lectură posibilă pentru tot romanul.

am vazut filmul cred acum doi ani si mi-a placut foarte mult. o observatie: nu erau toate fecioare, una din ele era chiar prostituata de meserie, erau pur si simplu femeile care ii atrageau lui Grenouille atentia cum ne atrag pe noi crinii sau orhideele. frumoasa scena de la final (desi s-ar putea sa ofenseze pe multi), cand toti cand sub vraja parfumului.

@Teofil S: Interesanta conexiune ai facut. Nu stiu daca autorul s-o fi gandit la asta, insa, cum spuneam, partea frumoasa e ca fiecare poate trage cate o invatatura diferita dintr-un text literar. In lumina ideii asteia chiar ca poti privi intregul roman cu alti ochi.

@Dana: Da, ai dreptate, una a fost prostituata. Parca prima. Doar ca si-a dat seama pe urma ca femeile frumoase si tinerele fecioare aveau o “aroma” mai puternica. Nu selecta femeile frumoase la intamplare, ci pe cele al caror parfum se potrivea in combinatia imaginata de el pentru a produce parfumul perfect.