RSS Feed

O recomandare pe săptămână. Text interzis inculţilor!

vezi toate articolele de
20 Jan 2010 la 17:17 56 comentarii 2128 vizualizari.

M-am gândit să inaugurez un fel de rubrică aici pe voxpublica. Nu ştiu alţii cum sunt, vorba amicului Creangă, însă eu m-am cam săturat de paranormal, monden şi politică. Nu doar că m-am săturat să scriu despre frivolităţi devenite fenomene sociale, ci m-am săturat şi să citesc despre aşa ceva. Prin urmare, m-am văzut nevoit să vă momesc folosind un titlu niţel forţat. Ceea ce vreau să fac este să încep o serie de recomandări literare. În fiecare zi de miercuri (eu fiind cel care face regula, o să-mi permit şi excepţii), o să recomand o carte dintre cele pe care le-am citit cu plăcere.

Nu e cazul să vă speriaţi sau să mă bănuiţi că aş vrea să le iau pâinea de la gură celor care au bloguri cu şi despre cărţi. Adevărul e că, în ciuda faptului că nu pierd nicio ocazie de a povesti cum citeam eu la 5 ani şi câte cărţi am citit de atunci până în prezent, mă consider incapabil să fac o recenzie ca lumea. Nici nu prea mă dau în vânt după recenzii, ca să fiu sincer. Singura mea tentativă, la cererea unui prieten, a degenerat într-o relatare despre experienţa lecturării unor povestiri de Buzzati. Cam aşa ceva aş vrea să fac aici. Recomandările se vor baza pe câteva fragmente din cărţile în discuţie şi pe scurte povestiri despre felul în care m-am regăsit în paginile lor. Sper că se vor găsi măcar câţiva comentatori care să fi citit cărţile recomandate şi care să vrea să îşi spună părerea despre ele şi despre alte cărţi care merită citite.

Încă sunteţi aici? Sunt impresionat, trebuie să recunosc! Am omis să vă spun că recomandările se vor baza pe lecturi accesibile tuturor. Chiar dacă am recurs la un titlu discriminatoriu, trebuie să menţionez că incultura nu e o chestiune incurabilă, chiar dacă devine din ce în ce tot mai greu de tratat odată cu trecerea anilor. Aşadar, sper ca aceste texte săptămânale să-i relaxeze pe cei culţi, iar pe inculţi să-i apropie, cât de cât, de prima categorie. Să-mi fie cu iertare lipsa de modestie prin care mă plasez singur într-o asemenea postură, cea a omului cult care are ceva de zis şi de recomandat. Adevărul e că din puţinul meu aş vrea să dau şi altora.

Am fost un adolescent destul de controversat. Nu cred că mai e cazul să vă explic situaţia ingrată în care se află un tânăr considerat inteligent dar prea lipsit de ambiţie pentru a-şi valorifica potenţialul. Am urât sincer profesoarele de limba română, orele de gramatică şi comentariile literare. În clasa a VII-a, scriind o povestire amuzantă şi destul de reuşită pentru un băiat de 13 ani, profesoara nici nu a vrut să creadă că textul era creaţia mea. Tocmai luasem un 4 pentru că nu aveam tema la gramatică. În liceu, după ce era să fiu exmatriculat de câteva ori, diriginta m-a numit “mândria clasei”. Olimpic naţional la geografie şi aproape de corigenţă la istorie, redactor şef la revista şcolii şi cu media 5 la limba română, am fost un tip cu unele probleme şi cu o mare durere în cot când venea vorba de lucruri obligatorii.

Dar să vă explic ce legătură au toate acestea cu lumea cărţilor. Când am citit “De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger, îmi trăiam ultimele zile de adolescenţă. Într-un fel m-am bucurat că nu o citisem mai devreme. Toată drama adolescentului cu probleme, nu atât profundă cât realistă, mi s-ar fi părut prea asemănătoare cu a mea. Iar necazurile altora nu au avut niciodată darul de le face pe ale mele mai suportabile. Holden, personajul principal, aşteptând externarea dintr-un spital de boli mintale, îşi povesteşte experienţele din cauza cărora se afla acolo.

Nu de puţine ori, ameninţat cu vreo exmatriculare sau ignorat de vreo febleţe feminină, am crezut că voi sfârşi şi eu într-un asemenea spital. Intensitatea trăirilor şi mulţimea dilemelor fac din Holden un fel de adolescent universal, chiar dacă nu toţi adolescenţii reacţionează la fel. Captivant, ironic şi pe alocuri amuzant, stilul lui Salinger a reprezentat pentru mine un model în privinţa tehnicilor de povestire. Un admirator al lui Gogol, ajuns la rândul lui să scrie, glumea cândva spunând: “Bine că s-a născut înaintea mea! Altfel, citindu-mă, cine ştie ce plagiator ar fi devenit…” Romanul “De veghe în lanul de secară”, este, pentru mine, în primul rând, romanul adolescentin pe care nu am apucat să îl scriu. Dar recunosc, chiar dacă aş fi trăit înaintea lui Salinger, varianta mea a romanului nu ar fi reuşit să se ridice la nivelul scriitorului american.

Fragmente din roman:

Am să încep povestea din ziua în care am părăsit Pencey Prep. Pencey Prep e o şcoală la Agerstrown, în Pennsylvania. Cred c-aţi auzit de ea. Sau, în orice caz. i-aţi văzut reclama. Apare în mii de reviste: o poză reprezentând un tip strajnic, călare, sărind un obstacol. Ca şi cum la Pencey toată ziua nu s-ar face altceva decât să se joace polo. Eu unul însă nu am văzut nici urmă de cal, nici acolo, nici prin împrejurimi. Pe poză, sub tipul călare, stă scris: “Din 1888, şcoala noastră formează tineri falnici, cu mintea clară”. Asta să i-o spună lui mutu’. Nu formează niciodată pe nimeni la Pencey, în orice caz nu mai mult decât la orice altă şcoală. Eu unul n-am avut parte să cunosc acolo pe nimeni care să fie sănătos şi cu mintea clară. Afară, poate, de doi tipi. Dacă au fost doi. Şi aceia probabil că aşa erau când au venit la Pencey.

[...]

La meciurile de fotbal nu prea veneau fete. Fete n-aveau voie să invite decât băieţii din ultimul an. Îngrozitoare şcoală, din toate punctele de vedere. Mie unul îmi plac locurile unde mai poţi vedea, măcar din când în când, câte o fată, două, chiar dacă n-ar face altceva decât să se scarpine în cot, să-şi sufle nasul sau numai să chicotească ori mai ştiu eu ce. E drept că Selma Thurmer – fata directorului – venea destul de des la meciuri, dar nu prea era genul de fată care să stârnească pasiuni irezistibile. Cu toate că, de fapt, era destul de drăguţă. A stat odată lângă mine în autobuz, când veneam de la Agerstown, şi am intrat în vorbă cu ea. Mi-a plăcut. Avea nasul mare şi unghiile mâncate până-n carne – aproape că-i dăduse sângele – şi purta un sutien d-alea afurisite căptuşite cu burete, ca s-o facă să pară mai femeie, dar, totuşi, nu se putea să nu-ţi fie milă de ea. Ce-mi plăcea la ea era că nu-ţi scotea ochii cu tat-su, ridicându-l în slăvi. Ştia pesemne că-i un ipocrit şi-un pisălog.

[...]

Am uitat să vă spun. Mă dăduseră afară. Îmi spuseseră să nu mă mai întorc după vacanţă, fiindcă picasem la patru materii. Nu voiam deloc să învăţ şi toate celelalte. Îmi atrăseseră de mai multe ori atenţia să fiu mai silitor – mai ales la sfârşit de trimestru, când veneau părinţii să discute cu bătrânul Thrumer -, dar fusese în zadar. Aşa că m-au dat afară. La Pencey nu e prea greu să te dea afară. E o şcoală cu nivel foarte înalt. Zău că da!

P.S.: Promit că următoarele texte o să fie mai scurte. Introducerea a făcut ca acest text să fie ceva mai lung. Mulţumesc pentru înţelegere!

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

56 comments
  • 1

    in sfarsit o initiativa frumoasa si de bun simt.

  • 2

    @akaka: Multumesc! :) Se poate sa nu fie si o initiativa foarte populara, insa merita sa mai vorbim si despre carti.

  • 3

    una dintre preferatele mele…

    altastra
    2010-01-20 17:52:15 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    @altastra: La fel si aici. :)

  • 5

    In extenso: un personaj de carte, reprezentativ (si prin ce anume), pe saptamana.
    (Induce, implicit, cartea, dandu-i un reper de start si interes pentru citirea sa).

    Americanul
    2010-01-20 18:02:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 6

    @Americanul: Sper sa fi reusit intr+o oarecare masura si asta. Pe viitor ramane de vazut. Sunt un cititor inrait, insa nu am experienta in recenzii, asa ca recomandarile o sa fie cu o tenta puternic personalizata. :)

  • 7

    Excelenta initiativa;esti sigur ca nu va vedea nimeni vreo flacara lila in lanul asta?

  • 8

    @ela: :) Sa speram ca nu. Desi, asa cum lesne se poate observa, initiativele de genul asta nu prin asa de bine la public. In comparatie cu textele care contin flacari si politicieni. :)

  • 9

    @Florin Puscas: Ca idee: “Cum il vad eu pe X din cartea Y”; cititorii cartii vor veni cu opiniile lor si, prin expunerea acestora, recenzia cartii vine de la sine, cu cea mai larga si originala participare posibila.
    (Poate si cu reflectii in … cotidianul mioritic).
    P.S. Ar fi, cred, unicul blog fara comentarii “neavenite” (citeste “idioate”).

    Americanul
    2010-01-20 18:23:50 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    @Americanul: Sa nu subestimam totusi capacitatea unora de a comenta aiurea… :)
    Sper ca impreuna cu cititorii interesati de literatura, sa avem discutii folositoare si educative la aceste articole-recomandari. Si, asa cum spuneti, recenzia sa vina de la sine.

  • 11

    @Florin Puscas: Succes! (E nevoie de o schimbare, si merita incercata o “selectie naturala” a “activistilor”/net.)

    Americanul
    2010-01-20 18:32:10 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 12

    Inainte de a citi “de veghe in lanul de secara: poate ar trebui sa vizionati: imdb.com/title/../

    CRISTAL
    2010-01-20 18:46:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 13

    @CRISTAL: De ce? :)

  • 14

    Iti recomand BINEVOITOARELE de Johnatan Littel.Cam voluminoasa, dar captivanta.”De Veghe In Lanul de Secara”, intr-adevar,opera clasica americana.Dar adolescentii nostri mai citesc?
    Sa auzim numai de bine!

    Bogdan C
    2010-01-20 19:20:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    @Bogdan C: Multumesc pentru recomandare! O sa caut cartea. Adolescentii nostri nu prea mai citesc. Ma rog, nu am facut un studiu, insa comparand adolescentii de azi cu adolescentii din generatia mea, pot spune ca se citea mai mult atunci. Acum exista atractia jocurilor pe calculator si a internetului. Lucruri care nu erau atat de accesibile inainte, sau nu erau deloc.

  • 16

    Este minunata ideea.Dar ce putem face sa-i convingem pe copii si tineri sa citeasca?
    Personal, as dori sa-mi recomandati carti aparute dupa ‘90.
    Oricum,multumesc!

    Natasa G.
    2010-01-20 19:51:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    Buna initiativa, intr-adevar. Foarte buna cartea.
    Am un singur repros pe care as vrea sa ti-l aduc, Florin. “Vorba amicului Creanga” imi aduce aminte de Nikita, care spunea ceva de genul: “Nici nu visa Eminescu sa vina Nikita la mormantul lui si sa ii aprinda o lumanare.” Bine, poti spune ca e o licenta, o figura de stil, etc. In rest, sanatate!

  • 18

    @Natasa G.: Pe copiii altora nu stiu. Incerc sa gasesc motivatii pentru fiul meu. Cand va veni timpul pentru ca deocamdata e inca in burtica. :)
    O sa incerc sa fac recomandari diverse. Limitarea vine din faptul ca pot sa vorbesc doar despre cartile pe care le-am citit.

    @Adrian Enaru: Este intr-adevar o figura de stil. Asta insa nu stirbeste cu nimic respectul si admiratia mea fata de Creanga. E mai mult cu referire la faptul ca pentru un cititor, scriitorii (mai ales cei care povestesc la persoana I) devin un fel de amici.

  • 19

    Excelentă iniţiativă, la mai multe d-le Puscas. E nevoie, în ţara lui “… nu am citit cartea, da’ am văzut filmu’…”.

  • 20

    @Emil: Ah, adevarata faza cu filmul. Au si filmele farmecul si arta lor, insa e trist cand devin scuze de genul acesta.

  • 21

    Excellent!

    Keep it going, whatever it takes!

    P.S. Indraznesc o sugestie: Philip Roth.

    Gicu Maracine
    2010-01-20 20:59:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 22

    Nu citesc pentru a fi considerata culta, caut acel ceva care sa-mi largeasca viziunea asupra lucrurilor si sa-mi mentina curiozitatea vie.
    Una dintre cartile care m-a impresionat, este cartea lui Emile Zola, ‘Bucuria de a trai’, despre puterea unei fete de a crede in valori precum iubirea si morala, traind intr-o lume ostila, care alearga dupa aparente. Chiar daca ideea cartii nu pare noua, te va captiva naratiunea, inca de la primele pagini.
    Din pacate, nu am citate, cartea am citit-o demult… poate o mai stie cineva.

  • 23

    Buna initiativa.Pentru mine “De veghe in lanul de secara”a venit cam tarziu,terminasem de ceva timp liceul,dar mi-a placut.Recenzii nu pot face nici eu,n-am fost in stare niciodata,in ciuda faptului ca viciul meu este cititul(cum imi place mie sa spun).Nu stiu daca poti convinge pe cineva sa citeasca o carte doar scriind un articol despre carti,dar cine stie?Eu am reusit sa-l fac pe baiatul meu sa citeasca citind aceleasi carti pe care i le recomandam lui,iar acum,chiar daca nu mai este acasa,continua sa citeasca si inca schimbam impresii despre cartile citite.
    Sugestii :Roth,Frank Herbert si chiar Varujan Vosganian(m-a surprins)

    serbanm
    2010-01-20 21:21:33 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 24

    @Gicu Maracine: Multumesc pentru sugestie! Am de gand sa tin “rubrica” mult timp de acum inainte. Intre timp o sa apuc sa scriu despre multe carti sper. Si evident, sa si citesc cartile recomandate de comentatori. S-ar parea ca de la o vreme am intrat in nefericita categorie a persoanelor care scriu mai mult decat citesc.

    @Dina: Nici eu un citesc pentru a fi considerat cult. Insa prin citit devii cult. Nu? :)
    Multumesc pentru recomandare! Am citit si eu Emile Zola insa alt titlu. Nici pe mine nu ma ajuta memoria cand e vorba de nume si citate exacte. Apropo, primesc si guest post-uri pentru rubrica asta. :) E valabil pentru oricine vrea sa recomande o carte si are de impartasit o perspectiva persoanala asupra ei.

    @serbanm: Multumesc pentru pontul cu tehnica de convingere a fiului. O sa am nevoie. :) Nu stiu in ce masura se poate transforma un “ne-cititor” intr-un cititor. Macar sa ne ajutam intre noi, cei care iubim lectura.
    Tot am vrut sa citesc Varujan Vosganian. Acum am un “alibi” si mai puternic. :)

  • 25

    poezie nu estem? ca…romanul cantareste cat un aforism… vorba lu mitu taiorescu :)

  • 26

    Nu știu în ce măsură mai citesc adolescenții dar o mică parte din studenții care îmi sunt colegi observ că au această pasiune, lucru care mă bucură mult. Nu ezit să le recomand cărți și accept, la rândul meu, recomandările lor.
    Felicitări pentru inițiativă, voi reveni săptămânal. Promit. :)

    Bianca
    2010-01-20 23:40:51 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 27

    @Gherman Adrian: Poate ne bagam si la poezii. Nu refuzam nimic. :D Doar ca risc sa devin total nepopular printre cititori…

    @Bianca: Te asteptam sa revii in fiecare saptamana. Si cu recomandari… :)

  • 28

    @Florin
    abordezi teme facile… si suuccesul e garantat. Cioran castiga de 8 ori mai mult din articolele critice decat din toate lucrarile sale. Cu cat esti mai superficial cu atat iti creste numarul de cititori. Cam asa functioneaza :)

  • 29

    @Gherman Adrian: Fara sa vreau sa atac pe cineva, uita-te doar de cate ori apare “flacara violet” in articole in ultimele zile si vei vedea ilustrarea zicerii tale. :)

  • 30

    pe banda rulanta. obsesiv se repeta acelasi subiecte. Da… nu-i asa mare problema… traim intr-o lume superficiala
    Vad ca esti mai rezervat cand trebuie sa-ti infigi gheara in debilitate. E mai bine asa.

  • 31

    doamne, ce semidoct pompos, arogant, provincial, si ignorant…
    intoarce-te dom’le la compunerea ta!

    Mortar
    2010-01-21 00:45:02 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 32

    Pentru cine e interesat, exista deja un site-blog de recenzii: bookblog.ro
    Nu ca ar mai strica o recenzie in plus. :)
    Zic si eu.

    Midnight Rain
    2010-01-21 00:46:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 33

    misto initiativa. ma regasesc in cuvintele tale :) o sa te urmaresc in continuare

    alexcostin
    2010-01-21 01:10:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 34

    Aoleo, la cat de amenintator si pompos e titlul (‘Text interzis incultilor!’) ma asteptam la o recomandare ceva mai obscura, mai pentru connaiseuri. Cand colo, De veghe in lanul de secara! Bine ca n-ai venit cu Amintiri din copilarie.

    Apropo, vezi ca te contrazici, in text zici ca vrei sa luminezi incultii si sa-i aduci mai aproape de dreapta credinta a stiintei de carte, iar in titlu le spui ca n-au ce cauta sa citeasca articolul. Cum ramane pana la urma?

    Cred ca e vorba pana la urma despre satisfactia de sine a unui tip care a fost atat de incantat in liceu cand a citit vreo trei carti care nu erau in bibliografia de la romana incat a ramas pentru toata viata cu senzatia ca este teribil de cult in cap. Iar acum simte ocazional nevoia sa le reaminteasca asta celor din jur recomandandu-le carti arhicunoscute, pe care le-a citit oricum toata lumea.

    MihaiP
    2010-01-21 02:14:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 35

    “…nu stiu altii cum sunt…” …
    “amicul Creanga” !
    Pai, iti spunem noi cum sunt altii: normali! Adica au citit “lecturile obligatorii” de mult!
    Cere de la sefii tai o “vacanta”, sa citesti si tu macar “biblioteca” de la “Adevarul”!

    binedarinsa
    2010-01-21 02:28:15 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 36

    @MihaiP
    “Apropo, vezi ca te contrazici, in text zici ca vrei sa luminezi incultii si sa-i aduci mai aproape de dreapta credinta a stiintei de carte, iar in titlu le spui ca n-au ce cauta sa citeasca articolul.”
    De “psihologie inversa” ai auzit?

  • 37

    @Gherman Adrian: Trebuie sa stii si cui sa ii zici. Unii nu numai ca nu vor baga in seama sfaturile, ci te vor si dispretui pentru ele.

    @Mortar: Multumesc pentru comentariu! Ma intorc la compunerea mea in fiecare miercuri. Un cititor in minus… asta e.

    @Midnight Rain: Pai tocmai asta am si zis, ca nu fac recenzii. :) Si in plus, am pus si un link in text catre bookblog.ro!

    @alexcostin: Multumesc! Onorat de “urmărire”! :)

    @MihaiP: Aha, multumesc pentru caracterizare! Ah, mi-ai năruit stima de sine…
    Haideti domnule sa fim seriosi! Vă simţiţi mai bine acum? Sper că da, pentru că altfel nu văd rostul comentariului.

    @binedarinsa: Vedeţi dumneavoastră care e problema… dacă aţi fi citit, aşa cum susţineţi, nu aţi fi lăsat un asemenea comentariu fără noimă, ci v-aţi fi spus părerea despre romanul recomandat. Dar mă bucur totuşi că pot să ofer măcar un loc în care cei încărcaţi de probleme pot să-şi descarce pornirile şi să-şi exerseze ironia.

  • 38

    Dom’le, cu “Lanu’ de secară” e următoarea problemă :

    motivaţia lui … cum îl cheamă; eroul principal.

    El nu este un rebel fără cauză, cum s-ar fi cuvenit,

    ci

    trece prin tot iadul ăla emo din cauză că se simte vinovat pentru moartea fratelui său !

    Ce banal, prozaic, şi … puritano-american !

    La fel ca personajul lui T. Hutton din filmul ăla oscarizat al lui R. Redford. Numai că, acolo, un psiholog dibaci rezolvă, până la urmă, problema.

  • 39

    @Florin Puscas: ideea principala era ca nu pricep in ruptul capului cum ai ajuns tu sa scrii pe vox. Chiar, care-i combinatia? Pe cine cunosti, la cine ai o pila?

    Mihai P
    2010-01-21 13:10:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 40

    “READ THIS BOOK BEFORE PUSCAS DO!”

    PS 1: Fl. Puscas, nu te inflama, nu a fost o jignire, ci doar o idee de slogan prin care sa/ti promovezi saptamanala recomandare interzisa incultilor!

    PS 2: Pe ce criterii sunteti alesi cei care publicati pe platforma VoxPublica!

  • 41

    Dl.Puscas, tare mi-e ca proiectul dvs. poate fi interesant numai pentru inculti! V-ati intrebat “de ce, frate, sa citeasca oamenii culti ceea ce scriu eu”? Adica, ce “expertiza” aveti in domeniu care sa faca interesanta parcurgerea “reveriilor” dvs. literare?

    GAVRILACHE
    2010-01-21 15:32:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 42

    @ANAMORF: Sincer, am citit cartea in urma cu mai multi ani, insa nu tin minte sa fi fost vorba de vreun frate mort. Fratele lui scria scenarii la hollywood si era in viata. Nici in recenziile pe care le-am citit nu se specifica despre asa ceva…

    @Mihai P: Hmmm… o fi platforma dumneavoastră şi am omis să vă cer permisiunea? Vă las pe dumneavoastră să scrieţi dacă sunteţi atât de dibaci în a critica. Să vedem ce să iese. Facem testul?

    @bugsy: Cei care vor sa scrie pe voxpublica trebuie sa fie doctori in fizica atomică, să reziste o săptămână în deşert fără apă şi fără mâncare şi să fie rezistenţi la la criticile unor persoane care nu fac nimic, însă se pricep de minune să bage de vină. Mulţumit?

    @GAVRILACHE: Dacă aţi fi citit textul atent, aţi fi văzut că mi-am declinat competenţa în privinţa recenziilor. Recenzii se găsesc o grămadă. Eu recomand dintr-o perspectivă personală. Ori staţi liniştit, dacă dumneavoastră nu apreciaţi demersul meu, se găsesc alţii care să o facă. Inclusiv cei care se ocupă de voxpublica. Drept dovadă articolul stă bine merci în header, acolo unde sunt cele mai bune articole. Sănătate, la mulţi ani!

  • 43

    Stimate dle Puscas, am citit foarte atent textul dvs.! Nici nu mi-a trecut prin minte sa folosesc cuvantul “recenzie” (pe care mi-l puneti in “tastatura”), nu m-am gandit nici ca sunteti vreun critic literar fara pagina! Intrebarea mea era serioasa, fara umbra de malitiozitate! Si ar fi bine, daca se poate, sa raspundeti la ea! Daca nu, nu! Inteleg ca, totusi, sunteti doar unul din multii iubitori de literatura, saturat de flacarile violete si atacurile energetice, care, fara a avea vreo pregatire speciala in domeniu, doriti sa ne atrageti intr-un alt spatiu! E corect?

    GAVRILACHE
    2010-01-21 16:24:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 44

    @GAVRILACHE: Mi s-a parut ca sunteti malitios. Sau poate a fost din cauza comentatorilor anterirori. Mi-a cam scazut toleranta fata de critici doar de dragul de a critica. Accept sa mi se spuna cand gresesc, insa la subiect si civilizat.
    E corect! Singura expertiza e pasiunea de mea de cititor. Dacă cititorii vor considera interesante povestirile mele legate de diverse lecturi, atunci mă bucur. Dacă nu, asta e. Lectura, ca şi de dragoste, cu forţa nu se poate.

  • 45

    Da, Fl. Puscas, sunt multumit. Am aflat la timp cu cine am de a face.

  • 46

    @bugsy: Şi eu am aflat la timp. De la primul comentariu pe care l-aţi lăsat. Cu românul veritabil, cu tupeu maxim! Sănătate!

  • 47

    Nu sunt chiar veritabil si nici tupeul nu a fost la maxim. A fost doar o incercare sa vedem cum stai cu cultura generala, simtul umorului si rezistenta la ironii! Sunteti la toate in stadiul de “rookie”!
    Sorry, cu un Salinger nu se face…cultura!

  • 48

    @bugsy: Poate se face totuşi cu recomandările de săptămânile viitoare. Cele pe care nu o sa le vedeti pentru ca – nu-i asa? – nu stiti cum am ajuns sa scriu aici.
    Apreciez când cineva chiar are simţul umorului. Însă nu pot să apreciez atacurile gratuite. Ce rost are să lăsaţi un comentariu de genul acela? Să vă descărcaţi? Măcar să mă fi corectat dacă am greşit cumva. Dar fiecare cu atitudinea lui. E vorba pâna la urma de bun simţ.
    Sper să realizaţi asta să şi trecem la discuţii folositoare care să releve un respect reciproc!

  • 49

    Am citit si eu cartea aceasta in urma cu vreo 7-8 ani.
    Mi-a placut mult felul in care eroul povestea, parca erai fata in fata cu el, la o cafea.
    Recunosc ca a fost o carte care chiar m-a pus pe ganduri, mai ales ca aveam vreo 16 ani cand am citit-o…

    Robert
    2010-01-21 22:02:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 50

    Să ştii că aceeaşi impresie mi-a lăsat-o şi mie. Foarte interesant ai pus în cuvinte senzaţia. Multumesc!

  • 51

    @FP: Comenatriul nu s/a vrut jignitor.
    Acceptati , va rog, scuzele mele, daca vorbele mele v/au jignit/ofensat/deranjat!

  • 52

    @bugsy: E ok. Bag de seamă că vorbesc totuşi cu un om civilizat. :)

  • 53

    [...] american, autor al romanului “De veghe în lanul de secară” a încetat din viaţă la vârsta de 91 de ani, la reşedinţa sa din Cornish, New Hampshire. [...]

  • 54

    [...] şi: O recomandare pe săptămână (1), O recomandare pe săptămână [...]

  • 55

    [...] şi: O recomandare pe săptămână (1), O recomandare pe săptămână [...]

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alegeri alex mazilu antonescu aur basescu Becali blaga blog Blogviu interviu BNR Boc BOR campanie candidatura catalin voicu cluj concert cristian preda criticatac criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu Elena Udrea experiment Facebook film FMI fotbal guvern humanitas Iliescu instantanee internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie Parlamentul European pd-l PDL Plesu pnl Polirom ponta protest psd radu duda riscograma rmgc romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate sondaj steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR uichendist.ro usl Vanghelie Vasile Blaga Videanu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!