Pacific – „Și dacă-i vedeți pe japonezii ăia, omorâți-i pe toți!”

Azi am văzut primele două episoade din miniseria în 10 părți Pacific (The Pacific), care va avea premiera luni, 15 martie, la HBO și va continua să fie difuzată în prima zi a săptămânii de la ora 20.00.

Miniseria este inspirată din poveștile reale ale pușcașilor marini americani care, în timpul Celui De-al doilea Război Mondial, au luptat pe frontul din Pacific. Pe parcursul celor 10 episoade vom afla povestea lui Robert Leckie (James Badge Dale), Eugene Sledge (Joe Mazzello) și John Basilone (Jon Seda), trei pușcași marini, dar și a camarazilor lor, în teatrul de război împotriva japonezilor.

Puțin despre contextul istoric
Pe 8 decembrie 1941, la numai 24 de ore după atacul surpriză al japonezilor asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor, Congresul a dat citire unei declarații formale de război împotriva Imperiului Japonez. De un deceniu, de când japonezii își alipiseră la imperiu o porțiune mare din China și Asia de Sud-Est, tensiunile crescuseră mult între ei și americani.

Ca urmare a bombardamentului de la Pearl Harbor, Statele Unite au intrat oficial în Cel de-al Doilea Război Mondial, aflat în cel de-al 3-lea an de lupte între Aliați (Marea Britanie, Uniunea Sovietică, China, Canada și Australia) și Puterile Axei (Japonia, Germania și Italia).
Practic, peste noapte, ofițeri de recrutare din întreaga țară au zorit mii de americani să se înscrie în forțele armate. Mulți dintre acei tineri au ales să intre în trupele de Pușcași Marini care, la numai 6 luni de la Pearl Harbour, și-au triplat numărul membrilor.

Lupta începe din primul episod, în infernul de la Guadalcanal, după care vor urma victoriile din pădurile tropicale de la Cape Gloucester și fortărețele de la Peleliu, apoi de-a lungul dunelor de nisip însângerate de pe Iwo Jima și-a ororii numită Okinawa. Dar nu vă pregătiți pentru lupte eroice, romanțate, ca să fie pe placul americanilor, ci la scene fulminante, explozive, bazate mai mult pe reflexe și pe instincte de autoapărare.

Produs de triumviratul alcătuit din Tom Hanks, Steven Spilberg și Gary Goetzman – care au făcut și miniserialul “Camarazi de război” (2001), premiat cu Globul de Aur și Emmy, Pacific e foarte bine realizat nu doar tehnic (nicicând n-am mai văzut lupte atât de aproape de ecran), dar și pentru că surprinde reacția unor oameni obișnuiți (transformați peste noapte în pușcași marini) în fața violenței totale.

Tinerii Pușcași Marini nu știu mare lucru despre adversar sau despre contextul istoric, și nici unul din ei nu a auzit vreodată de Guadalcanal sau Iwo Jima. Pentru ei, soldații japonezi sunt dușmanii gălbejiți de care se tem, pe care nu-i subestimează și tot ce știu că e că trebuie să-i învingă.

Filmul are mult umor fatalist, acid, specific soldaților, dar și o atmosferă în care se resimte absurditatea războiului și a sacrificiului uman. Însuși titlul filmului, Pacific (liniștit) și splendoarea insulelor din decor contrastează izbitor cu ideea de război.

Nu lipsesc spiritul de camaraderie și apartenență națională, vorbele de duh, scrisorile către iubite, țigările fumate la poștă și glumele deocheate.

Nu aflăm mare lucru despre japonezi, dar bănuim o atmosferă asemănătoare și în tabăra lor. Nu este un film rasist, deși soldații americani fac multe glume pe seama japonezilor, iar uneori sunt cruzi și impertinenți. Asta se întâmplă din naivitate și ignoranță, pentru că nu știu nimic despre ceilalți și pentru că vor să se descarce. Date fiind poziția lor în mașinăria războiului și gradul de vină inexistent, ți-e imposibil să-i acuzi de ceva. Da, în alte condiții și-ar fi dorit să se cunoască, să vorbească despre viața pe care o duc și lumea în care trăiesc. Acum însă au fost împărțiți în adversari, fără voia lor, și trebuie să se elimine reciproc.