RSS Feed

Plagiatul e bun. Zeul Copypaste e rău

vezi toate articolele de
21 Jan 2010 la 11:43 32 comentarii 2093 vizualizari.
Se fură la greu pe piața ideilor, în toată istoria culturală cunoscută. Am citit o carte amuzantă și vreau să vă fac și pe voi interesați de furtișagul de cuvinte și idei. E demodată acuzația de plagiat. Să copiem cu stil.

Teza cărții lui Jean‑Luc Hennig, un eseu delicios intitulat „Apologia plagiatului“, poate fi rezumată în două trepte. Mai întâi, toți cei mari (sau aproape toți) au furat. Apoi, nu contează că ai furat/mistificat, ci, mai ales, ce‑ai făcut după aceea cu ideea. Aș zice eu, înainte de a da niște exemple: nu vă mai isterizați că șeful vă ia ideile și se laudă cu ele, important e că el le pune în aplicare, voi veți deveni doar niște mici accidente ale istoriei! Glumesc și nu prea. Așadar, când citeau ceva bun, marile minți nu se puteau abține să ia cu totul și să semneze: Goethe, care‑l admira sincer pe Stendhal, se mira la fel de sincer de tupeul teribil al francezului care i‑a furat pasaje întregi din „Călătorie în Italia“. Cât despre marele Baudelaire, când s‑a apucat de tradus Edgar Allan Poe, îi venea să‑i smulgă frazele din text: „Prima oară când am deschis o carte a lui, am văzut, cu spaimă și încântare (…), fraze gândite de mine și scrise cu douăzeci de ani înainte“.

Apropo de „negri” şi cum sînt exploataţi de ei de şefi dominatori şi hipnotizatori, frumos este cazul lui Bertold Brecht. Un biograf observă că autorul foloseşte „negri” pentru a-şi scrie opera, cîteva femei angajate în echipă ar fi fost autoarele adevărate. Pasul doi a fost să se constate că şi respectivii autori din umbră au furat din opera unui englez obscur.
Un sfat important pentru plagiatori: fă‑i praf pe ăia de la care furi, e important. Vergilius îl face praf pe Ennius. Blaise Pascal se uită cu dispreț la „sursa“ Michel de Montaigne. Și, cel mai frumos, Alexandre Dumas, acuzat că a împrumutat scene și capitole de la Friedrich von Schiller și Walter Scott, dă o replică genială: „E o fată pe care am scos‑o din prostime și am introdus‑o în lumea bună“. Cine nu fură cu stil mai bine rămâne cinstit.

Și ajungem în sfârșit la măreața problemă a drepturilor de autor. Cine a ținut morțiș ca autorul să aibă „drepturi“ asupra propriei originalități? Librarii. Ăsta e răspunsul, industria de carte a hotărât să înceapă să dea drepturi autorilor ca să le poată cumpăra și apoi să le poată vinde eficient – se întâmpla în secolul 18, mai întâi la Londra, apoi la Paris. O dezbatere aprinsă a existat atunci între mari apărători ai drepturilor de autor (care, de la zece ani, au tot crescut până în zilele noastre), printre care se număra și Diderot, și tipi mai „retrograzi“ care voiau să fie asigurată libera circulație a ideilor. De la obsesia librarilor pentru originalitate și, implicit, pentru drepturi de vânzare, s‑a ajuns, firește, la obsesia vânătorii de plagiatori, scrie Jean‑Luc Hennig. Morala: marele apărător al drepturilor de autor, Diderot, fura el însuși cu îndemânare pasaje întregi din colegii scriitori englezi.

Acuzația de plagiat e rezervată frustraților, iată una dintre afirmațiile lui Hennig. Doar cei care n‑au fost luați în seamă ies și urlă să fie recunoscuți drept scriitori măcar în instanță. Plagiatorii, în schimb, sunt oameni care fac textele și ideile să circule. Și care se încordează să fie mai buni: „Nu contează plagiatul, totul depinde de ce facem cu el; asta e singura regulă. (…) Plagiatul cere calități eminente: agilitate, competență practică, curiozitate, tandrețe pentru scris, lectură atentă, exactă, afinitate sentimentală, infinită iubire pentru frază“. După cum vedeți, autorul nu doar inventariază furturi și ipocrizii intelectuale, ci le și apără. Aș spune doar că o face din motive pur estetice, uneori. Mai ales că „a scrie înseamnă a te prostitua. Înseamnă a excita, înseamnă a te vinde“, conform doamnei Violette Leduc. Și, atunci, a se slăvi cu toți scrobiții și închistații adepți ai originalității. Dar și cu sulemeneala în exces: poate produce erori de interpretare, heh.

Până unde preamărim plagiatul în epoca zeului Copypaste? În Evul Mediu conta interpretarea, contau nuanțele, nu se punea mare preț pe originalitate, oamenii nu încercau pe atunci să‑ți vândă totul ca fiind nou, exclusiv, special, incredibil. Hennig apără riscul și frumusețea plagiatorului adevărat invocându‑l pe Borges, care spunea că s‑ar putea ca întreaga lume să fie un șir infinit de versiuni ale câtorva metafore. Diferența dintre noul plagiator și cel tradițional este că individul copypaste nu mai citește ce fură. Aș inventa un mecanism care să‑ți permită să furi doar dacă și consumi acel text, film etc. Altfel, ideile, cuvintele frumoase vor circula bezmetice doar ca să se umfle în pene unii cu ele.

Text preluat din Money Express.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


32 comments
  • 1

    Bourdieu l/ar pupa în bot pe ăsta.
    Studiul îmi pare în genul unei alte cărți de un haz nebun: #Cum vorbim despre cărțile pe care nu le/am citit#, paul bayard mi se pare.

  • 2

    Copy/paste e foarte bun in presa. :) In schimb plagiatul nu. :)

  • 3

    misto, dar nu a se slavi, costi:)

    ammons
    2010-01-21 12:03:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    nu am nimic impotriva acestei interpretari. Problema la noi e alta, copiatul/furatul a devenit metoda de avansare, cistigare a ceva, absolvire etc etc etc.

    marius
    2010-01-21 12:22:44 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 5

    http:??en.wikipedia.org?wiki?Die_Gedanken_sind_frei

    die_gedanken
    2010-01-21 12:25:26 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 6

    “Aș inventa un mecanism care să‑ți permită să furi doar dacă și consumi acel text, film etc.”

    Daca ai putea. Nu poti. Sint comvins ca ai face multe daca ai putea.Dar nu poti. Inlocuieste pe “Altfel” cu “Astfel” in textul de mai jos:

    “Altfel, ideile, cuvintele frumoase vor circula bezmetice doar ca să se umfle în pene unii cu ele.”

    Te vad in acel “unii”.

  • 7

    Carevasazica (am scris corect cuv asta?), era internet e un fel de nou Ev Mediu din punct de vedere al accentului pus pe originalitate si individualitatea autorului, doar ca fara adancimea interpretarilor. Sau chiar fara intelegerea textelor plagiate.
    Mai ales chestia cu ‘Acuzația de plagiat e rezervată frustraților(..)Doar cei care n‑au fost luați în seamă ies și urlă să fie recunoscuți drept scriitori măcar în instanță’ a lui Hennig asta mi se pare de un cinism revoltator. De ce n-ar putea sa serveasca scopul nobil al raspandirii ideilor simpla citare, si e nevoie de plagiat? Greu de inteles.
    In ce epoca de mizerie traim.

    Mihai P
    2010-01-21 13:29:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 8

    1984 de Orwell a fost construit dupa idei luate din Noi al lui Zamiatin.

    Marius
    2010-01-21 13:47:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    Copypaste!”Diferența dintre noul plagiator și cel tradițional este că individul copypaste nu mai citește ce fură”Ce idee frumoasă! De ce nu citeşte ce fură?Un adevăr îngrozitor!

    prea curios
    2010-01-21 14:12:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    marius,

    dacă e să o luăm pe idei, puţini scriitori “au idei” cu adevărat originale, iar ăia sunt mediocrii. marii scriitori n-au îndrăznit mare lucru, iar noutatea lor constă în capacitatea lor de a recicla “vechiul”: “Viitorul nu mai este prevestirea noului, ci reprezintă mai degrabă modoficarea fără sfârşit a ceea ce a avut loc deja” (Boris Groys – Despre nou, ed. Idea, 2003, p. 13 – na că am zis ce, cum şi de unde, ca la şcoală).
    Pe scriitori nu-i distingi după idei. Aşa şi Pavel Coruţ – se pare că şi pe el l-au reciclat televiziunile – e scriitor, că are idei….
    O fi făcut Orwell ce zici tu că a făcut, dar “Noi” a lui Z. e mult mai mişto.
    Treaba era aici cu plagiatul: de plagiat se plagiază fraze, pagini întregi, romane, nu idei.

    eruufin
    2010-01-21 14:21:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 11

    eruufin – jos palaria pentru citatul din Groys. Textul meu insa se orienta catre o chestiune putin diferita – coborirea clonarii la firul ierbii, printre fiecare dintre noi. iar clonarea, interpretarea se comite automat, fara sa mai fie digerata… E o discutie complicata, ma rog. Dar iti multumesc ca ai intrat in ea:)

    Costi Rogozanu
    2010-01-21 14:35:21 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 12

    Sunt culturi care sanctifică textul, pentru că îl leagă de o realitate transcendentă; în cultura ebraică litera însăşi e cu un picior în pagină şi cu unul în Dumnezeu. Pe filieră rabinică s-a transmis în Evul Mediu cultul pentru interpretare, pentru hermeneutică – o poantă hasidică zice că Dumnezeu însuşi ar fi intervenit în cearta între doi rabini, căutând să lămurească problema: însă a fost imediat apostrofat de amândoi “ştii ceva, dumneata să nu te bagi, asta nu e treaba dumitale”.
    Modernitatea, dincolo de isteria noului absolut, a reinventat plagiatul, pe care l-a scos din sfera penalului; citatul, chiar şi cel nemarcat grafic, devenise o formă superioară de înţelegere şi de interpretare.
    Îmi vine acum în minte o povestire a lui Groşan (Insula, sau ceva de genul), în care sunt citate ironic fraze banale, tembele din scriitori amestecaţi, de la Agatha Christie la Eugen Ionesco (de genul “Nu-mi vine să cred” – James Joyce, “Te rog, lasă-mă” V. Woolf, “Aha! Te-am prins” – Cireşarii) Cine să le revendice, cine să ceară drept de autor? Obsesia originalităţii, în variantă didactică: “Scrieţi cu cuvintele voastre!”

    eruufin
    2010-01-21 15:15:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 13

    eruufin – iti dau exemplul “Menard” din Borges. Ala rescrie Don Quijote,da? Ei, si obtine o carte complet diferita? problema de acum e daca ar mai functiona chestia asta cu copy paste? Pentru ca cel care copia traditional de fapt consuma. Cel care copiaza numeric de fapt cloneaza.

    Costi Rogozanu
    2010-01-21 15:19:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 14

    Tu faci referire la citarea oarbă, la un fel de inflaţie a semnificatului, la transformarea textului prin “cut” “paste” la un dreptunghi de text pe care îl scanezi – se pare că ăsta e sinonimul mai nou al cuvântului citit, nu-l mai citeşti de la stânga la dreapta.

    eruufin
    2010-01-21 15:21:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    pardon, inflaţie a semnificantului, am uitat un n

  • 16

    dap, si la asta ma refer. se citeaza in orb inclusiv revolta, inclusiv dialoguri celebre sau locuri comune. Virtualul a anenatizat interlocutorul. Cut este plagierea de gradul zero in care este anulat complet mediatorul si este absolutizat autorul. inflatia de semnificat schimba complet sensul dialogului si al interactiunii.

    Costi Rogozanu
    2010-01-21 15:25:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    textul clonat poate fi şi el diferit, în funcţie de suportul pe care îl transferi şi de calitatea forfecuţei: dacă dai copy-paste la mesajul ăsta pe un computer care nu “citeşte” diacritice – rezultă un text nou, nu? :)

    eruufin
    2010-01-21 15:29:30 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 18

    Şi mai e ceva: Jakobson a aneantizat primul interlocutorul, instrumentalizând comunicarea, prezentând-o ca pe un perpetuum mobile, capabil să prolifereze la nesfârşit. Mediul virtual e reprezentarea fidelă a utopiei lingvisticii structuraliste, copilul întârziat al acesteia.

    eruufin
    2010-01-21 15:34:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 19

    jakobson a pus bine la punct si orizontul de asteptare tip gadamer in zona umanioarelor. dar acum si orizontul de asteptare se poate clona

    Costi Rogozanu
    2010-01-21 15:37:21 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 20

    Orice formă de dialog autentic e anulată, în mediul virtual, de caracterul democratic al acestuia. Frazele sunt aruncate în servere şi de acolo, ies franjurate ca dintr-un malaxor. Dacă apar cu întârziere de o fracţiune de secundă se aşază exact acolo unde nu trebuie. Internetul e un sabotaj, o bruiere continuă a comunicării. Comunicarea e fundamental nedemocratică.

    eruufin
    2010-01-21 15:42:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 21

    mai făcusem un comentariu destul de lung, pe care n-am chef să-l repet, şi care s-a pierdut pentru că nu i-am dat copy – n-am reuşit să îl postez pe site pentru că pur şi simplu nu am descifrat cifrul, parola de acces (loads? lqads?). Corpul de literă îl făcea complet ilizibil. La fel cu inscripţiile de pe ziduri, non figurative, ne-iconice, în care nişte tipi lasă pe zid nu un text, ci urma sa proprie.

    eruufin
    2010-01-21 15:49:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 22

    urma lor proprie

  • 23

    jakobson a pus bine la punct si orizontul de asteptare tip gadamer in zona umanioarelor. dar acum si orizontul de asteptare se poate clona

    eruufin
    2010-01-21 15:59:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 24

    Vezi, cam aşa se face :) Este posibil – deşi improbabil – ca tipul ăsta de comunicare să producă redundanţe, loopinguri, în care două nicknamuri să plimbe de la unul la altul acelaşi text şi tocmai insistenţa asta să fie o formă specială de empatie.
    Iată, vorba lui Marius de mai sus, o idee cu adevărat !”originală” pentru un roman. O dau cui vrea s-o cloneze…

    eruufin
    2010-01-21 16:03:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 25

    Fetişizarea consumului şi nu a obiectului în sine, asta ceri tu exclusiv în cazul tuturor obiectelor culturale. Dezincriminarea infractorului inteligent, a aceluia care fură cartea numerică pentru a o citi – căci actul lecturii e singura formă de existenţă a cărţii, altfel e un obiect lipsit de materialitate şi, deci, de valoare economică – e doar o succesiune de 1 şi de 0. La fel cu filmele, la fel cu muzica (la fel cu drogurile uşoare?) Te cam bântuie ideile astea…

    eruufin
    2010-01-21 16:19:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 26

    plagiat “de idei”? E ca si cum ai afirma ca toti cei ce s-au inspirat din Biblie (de ex, Mann in “Iosif si fratii lui”) au “plagiat” Biblia. Ca toti cei ce au scris o poveste de dragoste au plagiat “Romeo si Julieta”… Cam tot asa sta si chestia cu “metaforele”. Cel ce scrie despre “imaculata nea” precis “plagiaza” pe cineva…

    Dar a “scrie” o dizertatie, eseu, articol… folosind extensiv copy+paste si “uitind” sa numesti autorul, oricit de necunowscut publicului larg (romanesc), ar trebui sa fie pedepsit! Dar la noi… Ar fi haios sa vedem unii, fortati sa plateasca taxe pt copyright, cum cere scutire explicind ca el, de fapt, este un simplu plagiator :-)

    Nick Sava
    2010-01-21 16:25:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 27

    eruufin – pai si pe tine te cam bintuie:). Mi-a facut placere. dezincrimnarea e o consecinta de mica importanta pe linga schimbari esentiale: intimitatea, supunerea voluntara. Felul in care cumparam iaurtul pentru ca asa trebuie, nu ca sa-l bem:) Ma rog, continuam saptamina viitoare pentru ca am un astfel de text pentru moneyexpress viitor…

    Costi Rogozanu
    2010-01-21 16:25:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 28

    uite aici un experiment care ţi-ar plăcea:

    POPAUTOMATE/ 1000 ANS DE JAZZ/ BILLIE JEAN COLLECTION/ PALINDROME RECORDS

    The Copy and Paste Show also presents several web-based music projects by 808. Popautomate is a project made in collaboration with the Internet personality Talk-Over that lets participants write their own pop hits. If the participant writes a text, the software performs this text as music by stitching together small samples consisting of these words from different pop hits. 1000 ans de Jazz, founded in 1999, has been collecting, sorting, and recycling “cultural waste” from various fields within pop music, and sharing the material over the P2P (peer-to-peer file-sharing) Network. The net label has released many compilations of backwards music, automated-noise-pop, exotic covers, and obscure karaoke singers.

    Examples of projects released at 1000 ans de Jazz are the Billie Jean Collection, comprising covers of the hit-single found on the Internet, and Palindrome Records, which lets users download songs played in reverse to combat copyright laws. Together, the projects show different aspects of how music is distributed online, and how pieces of music are copied and pasted in order to subvert standard rules of copyright. The project relates to Seth Price’s Title Variable (2001-), in which he documents the historical impact of new technology using texts and mp3s. In this case, 808 is putting into operation new forms of music creation and distribution through the use of new media.

    eruufin
    2010-01-21 16:30:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 29

    1 mai vad o diferenta intre copy paste si plagiatul la care se dedau geniile, si vad ca nu e nici in text nici in comentarii. IMAGINATIA. geniul vine cu o imaginatie colosala si absoarbe tot ce ii foloseste indiferent de unde. copy paste-ul e surogat de imaginatie. ce e clona decat lipsa de imaginatie? si copy-paste-ul e clona cu efort minim
    2 captcha e copy paste? :)

  • 30

    situl e popautomate.fr.../
    încearcă, e o nebunie.

    a bientot!

    eruufin
    2010-01-21 16:37:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 31

    @ costi: banuiesc ca platesti CAS, doar n-o sa ceri drepturi de autor. :D

    t.o.bobe
    2010-01-21 20:16:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 32

    Problema e alta. De exemplu am vazut ca la licenta cei care vor lua din diverse surse vor fi sanctionati. Astept si ziua in care profesorii vor fi pedepsiti pentru plagiat.

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TV UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!