RSS Feed

Plagiatul e bun. Zeul Copypaste e rău

vezi toate articolele de
21 Jan 2010 la 11:43 32 comentarii 2451 vizualizari.
Se fură la greu pe piața ideilor, în toată istoria culturală cunoscută. Am citit o carte amuzantă și vreau să vă fac și pe voi interesați de furtișagul de cuvinte și idei. E demodată acuzația de plagiat. Să copiem cu stil.

Teza cărții lui Jean‑Luc Hennig, un eseu delicios intitulat „Apologia plagiatului“, poate fi rezumată în două trepte. Mai întâi, toți cei mari (sau aproape toți) au furat. Apoi, nu contează că ai furat/mistificat, ci, mai ales, ce‑ai făcut după aceea cu ideea. Aș zice eu, înainte de a da niște exemple: nu vă mai isterizați că șeful vă ia ideile și se laudă cu ele, important e că el le pune în aplicare, voi veți deveni doar niște mici accidente ale istoriei! Glumesc și nu prea. Așadar, când citeau ceva bun, marile minți nu se puteau abține să ia cu totul și să semneze: Goethe, care‑l admira sincer pe Stendhal, se mira la fel de sincer de tupeul teribil al francezului care i‑a furat pasaje întregi din „Călătorie în Italia“. Cât despre marele Baudelaire, când s‑a apucat de tradus Edgar Allan Poe, îi venea să‑i smulgă frazele din text: „Prima oară când am deschis o carte a lui, am văzut, cu spaimă și încântare (…), fraze gândite de mine și scrise cu douăzeci de ani înainte“.

Apropo de „negri” şi cum sînt exploataţi de ei de şefi dominatori şi hipnotizatori, frumos este cazul lui Bertold Brecht. Un biograf observă că autorul foloseşte „negri” pentru a-şi scrie opera, cîteva femei angajate în echipă ar fi fost autoarele adevărate. Pasul doi a fost să se constate că şi respectivii autori din umbră au furat din opera unui englez obscur.
Un sfat important pentru plagiatori: fă‑i praf pe ăia de la care furi, e important. Vergilius îl face praf pe Ennius. Blaise Pascal se uită cu dispreț la „sursa“ Michel de Montaigne. Și, cel mai frumos, Alexandre Dumas, acuzat că a împrumutat scene și capitole de la Friedrich von Schiller și Walter Scott, dă o replică genială: „E o fată pe care am scos‑o din prostime și am introdus‑o în lumea bună“. Cine nu fură cu stil mai bine rămâne cinstit.

Și ajungem în sfârșit la măreața problemă a drepturilor de autor. Cine a ținut morțiș ca autorul să aibă „drepturi“ asupra propriei originalități? Librarii. Ăsta e răspunsul, industria de carte a hotărât să înceapă să dea drepturi autorilor ca să le poată cumpăra și apoi să le poată vinde eficient – se întâmpla în secolul 18, mai întâi la Londra, apoi la Paris. O dezbatere aprinsă a existat atunci între mari apărători ai drepturilor de autor (care, de la zece ani, au tot crescut până în zilele noastre), printre care se număra și Diderot, și tipi mai „retrograzi“ care voiau să fie asigurată libera circulație a ideilor. De la obsesia librarilor pentru originalitate și, implicit, pentru drepturi de vânzare, s‑a ajuns, firește, la obsesia vânătorii de plagiatori, scrie Jean‑Luc Hennig. Morala: marele apărător al drepturilor de autor, Diderot, fura el însuși cu îndemânare pasaje întregi din colegii scriitori englezi.

Acuzația de plagiat e rezervată frustraților, iată una dintre afirmațiile lui Hennig. Doar cei care n‑au fost luați în seamă ies și urlă să fie recunoscuți drept scriitori măcar în instanță. Plagiatorii, în schimb, sunt oameni care fac textele și ideile să circule. Și care se încordează să fie mai buni: „Nu contează plagiatul, totul depinde de ce facem cu el; asta e singura regulă. (…) Plagiatul cere calități eminente: agilitate, competență practică, curiozitate, tandrețe pentru scris, lectură atentă, exactă, afinitate sentimentală, infinită iubire pentru frază“. După cum vedeți, autorul nu doar inventariază furturi și ipocrizii intelectuale, ci le și apără. Aș spune doar că o face din motive pur estetice, uneori. Mai ales că „a scrie înseamnă a te prostitua. Înseamnă a excita, înseamnă a te vinde“, conform doamnei Violette Leduc. Și, atunci, a se slăvi cu toți scrobiții și închistații adepți ai originalității. Dar și cu sulemeneala în exces: poate produce erori de interpretare, heh.

Până unde preamărim plagiatul în epoca zeului Copypaste? În Evul Mediu conta interpretarea, contau nuanțele, nu se punea mare preț pe originalitate, oamenii nu încercau pe atunci să‑ți vândă totul ca fiind nou, exclusiv, special, incredibil. Hennig apără riscul și frumusețea plagiatorului adevărat invocându‑l pe Borges, care spunea că s‑ar putea ca întreaga lume să fie un șir infinit de versiuni ale câtorva metafore. Diferența dintre noul plagiator și cel tradițional este că individul copypaste nu mai citește ce fură. Aș inventa un mecanism care să‑ți permită să furi doar dacă și consumi acel text, film etc. Altfel, ideile, cuvintele frumoase vor circula bezmetice doar ca să se umfle în pene unii cu ele.

Text preluat din Money Express.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!