Radu Pavel Gheo, interviu: “La un moment dat oboseşti să-ţi mai doreşti ceva pentru altceva”

Inca o carte misto scrisa de Radu. “Noapte buna, copii”
Ce e in capul tau?
De-a lungul anilor am strîns tot felul de lucruri, claie peste grămadă. Credeam că odată or să se lege într-un întreg coerent, dar mă tem că interiorul ţestei îmi seamănă cu apartamentele în care bătrîne singure adună pungi de plastic, ziare, farfurii ciobite şi capete de aţă. Nu pot ordona nimic, praful şi uitarea se depun peste tot, toate se înghesuie şi orice caut, nu găsesc. Ceea ce ştiu nu mă mulţumeşte, iar ceea ce nu ştiu şi aş putea afla mă sperie.
De ce esti asa cum esti?
Nu m-am gîndit niciodată. Astrele, zodia, comunismul, părinţii… nu ştiu, dar nu cred că e vina mea. Poate fiindcă ori de cîte ori am făcut ce mi-am dorit, mi-am dat seama că voiam altceva. Iar la un moment dat oboseşti să-ţi mai doreşti ceva pentru altceva.
Cum ai vrea sa fii?
După ce am bombănit atîta, ce să zic? Tot eu, aşa cum mă ştiu, dar într-o variantă îmbunătăţită, mai nepoluantă şi mai performantă. Cu plămîni mai buni, memorie mai bună, rezistenţă mai mare.
Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Mi-am conturat identitatea, da. Mă recunosc în oglindă, oameni al căror nume îl ştiu sau nu-l ştiu mă salută şi îmi spun pe nume, am o grămadă de documente în care scrie că eu sînt eu, că am absolvit ceva sau am plătit ceva. Pentru lumea asta se pare că e suficient.
Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
Copilărie frumoasă, într-un sat unde era mereu vară. Liceu cu internat mohorît, armata obligatorie (bonus: dosar la Securitate), Facultatea de Litere. Alina. Cu Alina în Timişoara, Iaşi, Timişoara, Iaşi, Statele Unite, Timişoara. Editura Polirom. Alina. Cărţi publicate, articole, traduceri, frustrări. Alina.
Povesteste-ti, in 5 rinduri cartea.
Erau odată patru prieteni. Trei ei şi o ea. Se întîlneau vara la ţară, la bunici, şi credeau că lucrurile vor rămîne veşnic aşa. Apoi au crescut mari, dar nu destul de mari. Au încercat să să fugă din România comunistă în Occident. Au fost prinşi. A fost urît. După aceea au fost ispitiţi şi au mai şi cedat. S-au îndepărtat unii de alţii, au trăit, au iubit şi uneori au murit. Au ajuns în America sau în Moldova, dar niciodată n-a mai fost ca odinioară. Ăsta e Noapte bună, copii!: joaca s-a terminat pentru totdeauna.
Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Lumea e aşa cum a fost dintotdeauna: şi aşa, şi altminteri. O judec din spirit de imitaţie, dar asta n-o să schimbe nimic.
România? România ştiu mai degrabă ce nu e: nu e o ţară. E o adunătură de oameni pe care nu-i leagă nimic şi care, cînd nu se străduiesc să fugă de aici, trăiesc din rîcă şi pizmă.
De ce traiesti?
Nu ştiu. E un dat.
De ce nu te sinucizi?
De ce să mă? Nu mă grăbeşte nimeni de la spate.
Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?
Probabil Coranul, fiindcă radicalii musulmani spun că singura variantă autentică a Coranului e cea în limba arabă. Şi dacă zic ei aşa, îi cred. Astfel pot să tai cu inima uşoară o carte de pe listă. Bănuiesc că n-o să învăţ limba arabă vreodată.
Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?
Cartea mea de suflet e Maestrul şi Margareta, romanul lui Bulgakov, dar cu ea mă pot lăuda liniştit. Lecturi ruşinoase bănuiesc că am avut şi eu, ca toată lumea, dar pot să mă laud şi cu ele. Nu-mi vine acum nici un exemplu în minte, dar pot explica printr-o paralelă: cu cinematografia. Unul din personajele mele din roman e implicat în industria cinematografiei porno, iar ideea mi-a venit datorită (nu din cauza!) faptului că am studiat intens domeniul respectiv. Cu alte cuvinte, am văzut sute de filme de gen, am citit biografii de actori şi actriţe de filme pentru adulţi, am studiat detalii despre tehnica cinematografului porno. Iar dacă spun liniştit asta, cu ce carte crezi că n-aş îndrăzni să mă laud?
Crezi in extraterestri?
Da.
Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?
Se petrec în cer şi pe pământ mai multe lucruri de câte-a visat filozofia mea…
(În palmă mi-a ghicit în 1991, la Costineşti, o ţigancă bătrînă. Alina m-a avertizat să nu accept, dar eu m-am încăpăţînat. La urma urmei, îmi ceruse doar cinci lei. Şi apoi, ca să mă scape de o vrajă rea, mi-a zis că trebuie să-mi facă o dezlegare cu o bancnotă de o sută de lei. Desigur, am rămas fără bancnotă, dar cu o dilemă: m-o fi dezlegat, nu m-o fi dezlegat?)
Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?
Cu spaimă, da. Dacă aş avea totuşi de ales, o să prefer întotdeauna puterea Statelor Unite.
Cum arata viitorul tau? Dar al lumii?
Nu m-am gîndit şi nici nu fac eforturi să mă gîndesc la asta. Mă străduiesc să îmi grijesc viitorul, ca să arate cît de cît suportabil, dar nu vreau să fac previziuni. M-ar deprima. Mă tem să nu arate ca în bancul ăla cu „cine-i mic, negru şi bate la uşă”.
Supranaturalul te bintuie? De ce?
Nimic nu bîntuie mai rău ca naturalul. Îl simţim cu toţii – chiar mult prea bine. Cu supranaturalul sînt deocamdată în relaţii bune: e discret şi niciodată strident. Mă limitez la cîte un acces scurt de telepatie, cînd şi cînd. Dar nu ştii niciodată ce aduce viitorul (decît dacă eşti profet sau ghicitor, natural!).
Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?
Nu există încălzire globală. Există doar un mit lansat cu ajutorul unui om politic, bun propagandist, şi un proces de tipul self-fulfilled prophecy: dacă vrei să crezi că vine încălzirea globală, găseşti dovezi cu duiumul. Ca şi pentru ideea contrară. A, şi o grămadă de bani care se cheltuie în lupta pentru pace şi pentru răcirea încălzirii globale.
Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?
Mi-e o frică groaznică. Dar o să mă adaptez firesc, ca la toate crizele prin care am trecut din 1969 încoace: o să mă pun într-un colţ şi-o să aştept să treacă.
Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?
Pas. E prea greu. Încă mă chinui să mă desluşesc.