Revoluţia de la televizor. Cum am distrus cel mai mare mit democratic românesc

Speranta a inceput pe 14 decembrie, cand primele manifeste au fost distribuite in oras. A urmat blocarea partiala a centrului orasului (cei din Iasi stiu despre ce este vorba), sutele de militieni ce patrulau, si speranta crestea. Apoi am auzit la Vocea Americii despre Timisoara, si incepeam sa cred.
Dar cum am ajuns sa ma intristez in fiecare 22 decembrie.
Luat de valul a ceea ce credeam atunci ca e revolutie, am intrat printre primii in sediul judetenei de partid (Casa Patrata, pentru cei din Iasi), spargand si niste geamuri. Uram deja comunismul, desi aveam doar 14 ani, datorita istoriei familiale, dar si dupa congresul care a inlocuit orele de scoala (dupa care am dat nu stiu cate examinari, ca sa recuperam).
Bun…aflat in sediul judetean al PC., ma asteptam sa vad ceva elan revolutionar, sau macar niste activisti prinsi.. In afara de obisnuitele distrugeri, unii demontau ce aparatura putea fi demontata, altii bagau in buzunare mici obiecte care pot fi luate, altii mai inspirati ieseau cu niste lazi de la subsol (mai tarziu am aflat ca era cafea si bautura, dar si alimente)…
Ma mai invart eu pe acolo, neintelegand ce fel de avant revolutionar este asta, cand observ ca cineva incearca sa faca ordine…si sa ne “organizeze”. Ma uit mai bine la el, figura cunoscuta…mai tarziu aflu ca e un activist de partid de la educatie, ce a facut ceva purici prin politica si dupa 89…
Asa cum am fost printre primii care au intrat, asa am si iesit, inotand impotriva hoardelor ce tot intrau…
Cat despre speranta, mai fac cate o incercare la fiecare 4 ani, la vot, fara prea mare succes pana acum. Si-mi fac treaba la servici, desi nu ma verifica nimeni (spre critica unora care cred ca ar trebui sa stau la locul meu…)
Inca nu m-am blazat. Nu inca

Daca in 1989 a fost revolutie, iar in 2009 efectele revolutiei sunt ca ne conduc aceiasi oameni putem spune ca de fapt a invins contrarevolutia. De aici pot fi trase mai multe concluzii. Una dintre ele este ca in aceste conditii nu vom afla adevarul despre revolutie.

În ianuarie și februarie 1990, au apărut două extraordinare titluri de articole în România liberă (dacă nu mă înșeală memoria):
„Poporul era să fure revoluția Securității“
și
„Lămpașe contra fosfor“ (cu ocazia primei mineriade, nu aceleia din 13-15 iunie)

Istoria acestor 20 de ani se află în print. Iar acesta tocmai își dă duhul. Se pregătesc radioul și televiziunea. Se pare că ne îndreptăm spre „apoteoza lipsei de temeiuri“, fără a avea acces la tragic.

Caderea sistemului comunist a fot o reactie in lant in toata Europa de est.Ma gandesc la tata care a prevestit (a stiut) toate schimbarile cu o precizie de casandra.In ‘81 ne tinea teoria caderii comunismului si spunea ca nu poate dura mai mult de 50 de ani ceea ce e putin la nivelul istoriei.De fapt primul semn l-a considerat alegerea Papei polonez.Au urmat Solidaritatea in Polonia.In ‘86 ungurii vorbeau la tv prima data de revolutia din ‘56, e drept ii spuneau contrarevolutie.Din ‘87 i-au spus revolutie.Ca in principiul dominoului au inceput sa cada regimurile din comuniste.Un punct important a fost caderea zidului Berlinului.In ‘89 eram studenta in Timisoara si in noiembrie i-am spus tatei ca incepe in Timisoara.Tin minte ca m-a avertizat ca in Romania nu va fi revolutie de catifea ci se va trage si sa am grija.(aici recunosc ca nu am fost ascultatoare dar era o forta care te tragea spre multime,sentimentul era extraordinar).Imi pare rau ca nu a trait sa vada si Yugoslavia.In ‘79 a fost pe acolo la un prieten din copilarie si cand s-a intors a spus ca dupa ce moare Tito se duce dracu si Yugoslavia.A gresit cu vreo 15 ani dar la nivel de istore e putin…..

Mda. Culmea este ca cei care au stat in papuci, pe dupa draperii, i-au convins si pe cei care au stat in strada, sub gloante, ca n-a fost revolutie. Frica lasa a purtatorilor de idei a fost mai tare – la proba timpului- decat temeritatea frusta a purtatorilor de legitimatii de muncitor.

Cred ca merita sa faceti clic pe link-ul de mai jos, asta a propos de Revolutie

andrasy.ro/auth../

Mie imi este cam rusine cu “Revolutia” asta.
Ca tot ceea ce provine de pe aceste meleaguri, si acest eveniment a fost marcat de amatorism.
Niciodata nu stim cum sa ne comportam, totul este numai de fatada si executat in mod pompieristic fara finalitate clara.
Finalul este intotdeauna confuz. La orice.

Am cautat in dex cuvantul revolutie si am gasit:schimbare brusca si de obicei violenta a structurilor sociale,economice si politice ale unui regim dat.Si hai sa ne gandim ca s-a trecut de la economia socialista la economia de piata (este un proces mai lung si nimeni nu isi inchipuie ca bati din palme si se rezolva) de la partidul stat la pluripartitism (oamenii au fost cam aceeasi dar de unde altii,schimbarea se face pe cale naturala) la structuri sociale e mai complicat dar ceva ceva s-a schimbat si acolo.
Revolta oamenilor (ca a fost spontana sau provocata) a fost reala.Din aceste motive eu ii spun revolutie.Si toate schimbarile din Europa de est au fost revolutii fie de catifea,fie insangerate.

Pentru mine a fost revolutie. Pana la urma, viata mea de dupa 89 n-a mai semanat cu viata de dinainte de 89. Sistemul mi-a dat senzatia ca acum pot alege: guvern, alimentatie, haine, forma de invatamant, literatura, filme, teatru, muzica, in ultima instanta tara de domiciliu. Pana la urma, multi dintre noi ne-am salvat individual. In schimb, salvarea colectiva nu ne-a reusit. Probabil ca nepotii nostri vor finaliza proiectul nostru. Mda, asa spuneau si bunicii nostri…

Costi, imi pare rau sa ti-o spun, dar, in pofida bunelor intentii pe care le deduc, discursul tau e insultator de paternalist, tocmai prin faptul ca vorbeste despre mase.
Revolutia de acum 20 de ani nu a fost a maselor, ci a comunitatii, formata din indivizi care se saturasera sa fie priviti nivelator, ca mase.

A fost sau n-a fost?

Deseori, am impresia confuziei între revoluţie – ca fenomen politico-social – şi schimbarea climatică. O confuzie unde termenul care-i uneşte elementele – factorul biologic, “viul”, “trăitorul” – e desconsiderat pînă la a fi socotit un fel de ceas bun de potrivit pe orice fus orar.
Ceva de genul: Aţi dat jos dictatura, aţi scăpat de comunism, ce-aşteptaţi de nu instauraţi bunăstarea şi civilizaţia?
Fiindcă aşteptarea se prelungeşte peste marginile răbdării multora, aceia se-ntorc cătrăniţi ca-nşelaţii în amor: N-a fost nici o revoluţie, s-a înlocuit o dictatură cu alta, după o lovitură militară de stat. Numai astfel se explică de ce nu sîntem azi unde-ar trebui să fim.
Blandiana vorbea – în alte vremi – de o naţiune vegetală. Mult departe de intenţia sa poetică, putem folosi expresia recunoscîndu-i trimiterea la ritmuri bilogice, istorice, cosmice. Caz în care putem avansa ideea transformării prin adaptare treptată la noile condiţii. Cam prea treptată? De acord dar precauţia “naturală” de evitare a transformărilor brutale este şi explicaţie a dăinuirii istorice.
Exista soluţia “ruperii pisicii”. Alţii au aplicat-o şi le-a mers. La noi, însă, singurii care “au rupt pisica” au fost bolşevicii. Poate că fibra vegetală a naţiei ăsteia se temea de repetarea procedeului, “simţea” ea că n-ar mai fi rezistat.
Dacă Revoluţia din 21-21 nu mai e de sărbătorit – ci de imputat unora şi altora – mă gîndesc ce-ar fi dacă s-ar democratiza, tot aşa, sărbătorirea Crăciunului. Mi-e c-am ajunge a vorbi despre brazi bolşevici şi sarmale nostalgice.

Am auzit de curand ca dupa ce scapi cu viata dintr-o incercare cu moartea euforia ramane doar timp de doua luni, dupa care revii la viata obisnuita de dinainte.

Eu stiu ca a fost o revolutie care a schimbat vieti, multe vieti, ale noastre, cam ale tuturor.

Revolutia nu a rezolvat toate probelemele si nu a facut o Romanie in care sa nu mai fie nimic rau. Poate asta e regretul multora. Mi-a palcut mult articolul asta, mi-au placut si emisiunile de aseara de la TVR.

Apoi, multi prieteni ai mei au inteles chiar si intuitiv ca responsabilitatea vietii lor le apartine si incep sa-si asume incercari. Cred ca asumarea incercarilor in comunism ar fi fost un act de guerilla si si-ar fi pierdut austeritatea, impopotanandu-se de teribilism.

Imi place eleganta valorii recunoscute de astazi si asta este posibil pentru ca a fost o revolutie!

Au trecut 20 de ani !!!
Un filmulet de 8 minute cu imagini inedite.
Pe: blog.imperiaonl../

@Serban: Asa a sperat si Stefan cel Mare si pina la urma cu ce sa ales dupa ce a murit? 300 de ani de fanarioti .
Iar mai de top in zilele noastre Vinzatori si Pupincuristi.
Nu s-a schimbat nimic.(Toate’s noi si vechi’s toate)spunea un mare poet.Asa ca las-o moarta cu revolutie cu tot.

Tot felul de parerologi si la 20 de ani dupa.
Acum, daca stingacii, pardon, stingistii vin cu analizele sa nu ne asteptam la altceva decit la concluzia lui Iliescu : e o enigma cine a tras.
Ba, mai mult, se incearca a se analiza fenomenul (sa nu-i zic Revolutie) ca pe un text literar; e schita sau nuvela.
Apoi, a spune ca am trecut de la o dictatura la alta (bineinteles, a lui Basescu, ca Iliescu a fost mana cereasca), e timpenie curata, analiza a la Chicoş Rostogan.

“Cînd lumea începea să treacă spre telecomandă, Ceauşescu a fost împuşcat, aş adăuga eu”
E o formulare cu subinteles: “spre telecomanda” nu la televizor, ci spre nerabdare/insuportabilitatea celor doua ore de program. Cind in jurul nostru lumea s-a miscat. In Banat s-a putut asista in direct la darimarea zidului din Berlin prin tv iugoslava.

Mai mult ca sigur ca revolta celor care am iesit in strada si am auzit gloantele suierind pe aproape, pe acolo pe unde am vazut ranitii si mortii, revolta noastra, zic, a fost furata/deturnata.
Nu ma indoiesc: de Basescu. Nu de Iliescu. El era ultimul pe lista.
Ne dam cu presupusul care sintem mai fini analisti in loc sa-l fortam pe Iliescu sa nu mai faca pe enigmaticul.
Vom avea scirta-scirta pe diferita suporturi,dar nu ne intereseaza omul cheie.
Asteptam sa moara ca sa putem glosa in continuare.

Multumesc mult pentru semnalare, voi cauta cartea! Ma intreb de ceva vreme cum devine rolul lui “media literacy” in evolutia unor tari din Blocul de Est. Ce rol a avut aceasta prezumtie de autentic, real etc. a audiovizualului in felul cum s-a modelat realitatea perceptiilor noastre? Acum si ceea ce “vedem” este analizat, este degustat pixelul, am vazut contestari si in privinta incidentului cu Berlusconi. Atunci eram, foarte multi, de-o naivitate crancena fata de ce se afla dincolo de sticla. Fata de transmisiunile scrobite dinainte, cred ca imediat dupa decembrie 89 o emisiune in direct parea deja o garantie ca n-au avut totul scris pe hartie, deci… Deci nimic.

Nu am nicio indoiala ca au fost oameni care au trait ce s-a intamplat atunci convinsi ca este o revolutie. Unii au murit pentru asta. Si, da, pentru mine ce au trait ei a fost revolutie. Nu pot sa zic sec “evenimente”.
Nu ma indoiesc nici ca au fost multi si in interior, si din afara care au anticipat, provocat, controlat ba una, ba alta. Si de aceea nu-i pot zice chiar “revolutie”. Unii discuta distinctia revolutie vs. lovitura de stat in termenii unei rasturnari de guvern vs. regim. Si asa am ramas eu cu “decembrie ‘89″.

Mi se pare totusi periculos cum, pe fondul unei nostalgii a unora fata de viata lor din comunism ni se spune ca nici nu am vrut caderea lui, nici nu am facut-o noi si, la o adica… nici n-o meritam?

“În fine, aş mai putea enumera destule idei, dar nu ştiu cu cîţi posibili cititori răbdători şi curioşi să-şi verifice limitele.”
Nu puteti sti sigur decat daca ne mai oferiti macar un articol

[...] text de Costi Rogozanu cris pe VoxPublica / 22 Dec. [...]

Cu ocazia sarbatorilor îi transmit patronului vostru vintu,un sincer duca-se dracului si cramp-trosc-cîiirrrrr-flosc,gata!! I-am rupt si piciorusul ala bun (care era) Marsh bestie hoatza.Lua-te-ar mama dracului cu televiziunea ta cu tot de tigan tilhar!!

la revolutie aveam 19 ani iar daca aveam un pistol si ocazia l as fi omorit cu mina mea pe CEAUSESCU atunci atit de mult il uram eram mai tinar mai curajos acum dupa 20 de ani ma gindesc uitindu ma in oglinda ma intreb ce au facut cu aceeasta tara toti politicienii toti oamenii cu functie de conducere cum au privatizat tot ce era rentabil si au lasat statului tot ce nu este rentabil parca dinadins pentru a nu mai supravietuii vad cum domnul ILIESCU ne minte in continuare despre adevarul de la revolutie si ma gindesc ca acum a si face cu el acelasi lucru ca si cu CEAUSESCU si ma INTREB DOAMNE OARE NU ERA FIRESC SA MA SCHIMB IN BINE IN 20 DE ANI? CE AU FACUT ASTIA DIN NOI ?

DUPA 20 DE ANI DE LA REVOLUTIE NU ERA CAZUL CA DOMNUL ILIESCU SA L CITEZE SAU SA L INTERPRETEZE PE DOMNUL SILVIU BRUCAN ERA ESENTIAL DOAR SA L URMEZE !EU CRED CA ROMANIA VA INTRA PE UN ALT FAGAS DOAR CIND ACEST OM VA TRECE IN NEFIINTA!ATUNCI POATE ROMANII VOR MAI AVEA O SANSA SA MAI AFLE CITE CEVA !SA GINDEASCA ALTFEL!SA POATA MURII LINISTITI LA GINDUL CA S A FACUT DREPTATE CHIAR SI DIVINA!

DUPA 20 DE ANI TREBUIE SA FIM REALISTI SI SA DAM DREPTATE APROAPE TUTUROR PENTRU UNII A FOST REVOLUTIE PENTRU ALTII A FOST LOVITURA DE STAT PENTRU ALTII PROGRAM LA TELEVIZOR PENTRU ALTII UN COSMAR URIT ALTII O DEZAMAGIRE PENTRU UNII CITEVA ZILE DE TIR SI JOC DE A VATI ASCUNSELEA PENTRU ALTII APROAPE NIMIC CEI CARE AU MURIT DEGEABA MAI RAU A FOST LA INCEPUT PENTRU CEI RANITI SI URMASII CELOR CARE AU MURIT FIINDCA UNII S AU STINS RAPID DE INIMA REA ALTII AU MAI TRAIT UN TIMP DUPA CARE S AU STINS SI EI DE DOR SI JALE CIT SI DIN CAUZA SENTIMENTULUI DE VINA DE A NU FI PUTUT FACE NIMIC PENTRU AFLAREA ADEVARULUI IAR ALTI PARINTI SI URMASI AI MARTIRILOR MAI TRAIESC SI AZI DAR NUMAI EI STIU CUM! INSA MAI SUNT SI ALTE CATEGORII DE OAMENI PENTRU CARE REVOLUTIA A INSEMNAT CEVA BUN SI AICI NU MA REFER DOAR LA CEI CARE AU PLECAT DIN TARA SUNT ACEI CITIVA IUBITI DE SOARTA CE NICI NU MAI VOR SA SI ADUCA AMINTE S AU SA POVESTEASCA PREA MULTE EI SE FAC CA PLOUA SI SPERA CA INTRO ZI DAR TIRZIU DE TOT SA MOARA SI SA NU MAI DEA SOCOTEALA NIMANUI IAR TOTI AU DREPTATE IN FELUL LOR !NU MAI ARE ROST SA INCEPEM VINATOAREA DE VRAJITOARE VORBA DOMNULUI ADRIAN NASTASE PENTRU CA NIMENI NU ESTE VINOVAT POATE DOAR CEAUSESCU!