Sub semnul capodoperei

Comentariul lui Vlad atinge o problema pe poporul roman o are, dar pe care nimeni nu o recunnoaste!

De acord ca “Niciodata o opera valoroasa nu a ramas complet inaccesibila publicului.”

Vinovati suntem noi toti, care acceptam fraze simandicoase, sume de neologisme goale, la care exclamam: “Oau! Se pricepe!” Suntem mai superficiali decat am crede si ne multumim cu destul de putin.

Apropo de completarea ta, cred ca de-asta e si monopolizata cultura romana de maxim 10 indivizi.

Arta este cultura.
Cred ca baza oricarei culturi (specifice sau generale) este cultura/cultul “calitatii”, in “orice” si in “oricum”.
De aici trebuie inceput. Este primul pas in educare, atat pentru creatorii de cultura/arta cat si pentru “consumatorii” acestor produse; cei doi parteneri (printr-o critica si ea de calitate) se influenteaza reciproc, determinand filtrarea si stimuland aparitia unor “capodopere” reale.
Asta insa doar daca sunt educati in cultul “calitatii” (definita, implementata, sustinuta sau chiar … impusa)!
Altfel, kitch, sustinut si aplaudat de cei care nu pot depasi kitchul si-l ridica la nivel de “capodopera”.

Americanul : Cati oameni de ”cultura” (ne referim la o cultura a elitelor, nu la cultura in sensul ei sociologic) sunt deschisi la dialog ? Majoritatea nu pot da drumul la comentarii pe blogul personal, dar sa accepte o sugestie.

Perpetuarea fenomenului ăsta se face prin metoda Hainele cele noi ale împăratului. Oamenii scriu cărți cât mai incoerente din punct de vedere narativ și împănate cu cuvinte bombastice, sau fac filme cât mai “minimaliste” și anti-entertainment, mizând pe ideea că nimeni n-o să le desființeze pentru că nimeni nu vrea să pară că e prost și incult și n-a priceput arta lor invizibilă.
Mi s-a întâmplat să mi se spună că nu înțeleg, că nu sunt suficient de complexă, să mă întorc la jucăriile mele etc. când mi-am permis să critic creații autohtone pe care le găseam fără cap și fără coadă, forțat “artistice”. Cineva mi-a zis chiar că nu creează pentru tâmpiții care formează publicul, ci pentru oameni mai deștepți. Trebuie să le strige mai multă lume că Împăratul e gol, zic.
Vizavi de ce-a zis Americanul de mai sus:ăștia de la noi sunt convinși că ce fac ei e chiar cultul calității. De-aia și disprețuiesc publicul, pe principiul că orice produs cultural plăcut, ușor de consumat e kitsch-os și neartistic și deci trebuie evitat acest efect cu orice preț.

@Vlad Stoiculescu: Cineva, intr-un comentariu, spunea ca a fi cult, in Ro, a ajuns sa fie considerat un handicap.
- O recunosc si americanii, o pot confirma si eu: la scara nationala si ca fenomen de masa, incultura in USA este o realitate. Cu toate acestea, cei (deloc putini!) care sunt educati, culti, eruditi, manierati, nu numai ca nu au un handicap vs ceilalti, dar mai mult, sunt recunoscuti, apreciati si respectati chiar de catre acestia. Mai mult, l-i se aloca pozitia de leaderi.
Generalizand, chiar si non-calitatea relativa are o scara de valori reala si corecta, bazata nu pe educatie/cultura/eruditie ci pe “common sense”.
Cred ca asta diferentiaza, in primul rand, natiile: conceptul de calitate si abordarea lui de catre toti membrii sai, pe orice treapta de educatie s-ar situa acestia.

Nadia : Exact ca-n povestea mentionata, marea problema consta in primul rand in ”oamenii Imparatului” si apoi in turma. In simpaticii aia care vor si ei o felie si prin urmare ii spun artistului ca este un geniu greu de incadrat, unul pe care putini il vor intelege !

@Nadia:
As zice ca daca intri intr-o carciuma sordida, in care toti sunt pe sub mese, si doi, care stau meditativi in coate, tot sub masa, iti spun ca esti beat, nu-ti ramane decat sa te imbeti si tu, ca altfel esti blamat si trimis la culcare! …
(Prelucrare din intzelepciunea mioritica pro-verbiala)

@Americanul(3): corectie: “kitsch” (typo)

hahah ) imi aduci aminte de cate oale in cap mi-am luat pentru ca am indraznit sa nu-mi placa ‘Politist, adjectiv’. brusc trecusem de partea cealalta a baricadei, eram un incult scuipator de seminte si eram trimis la filme cu van Damme.
ceea ce ma face sa ma gandesc ca nu atat goana dupa ‘capodopere’ e marea problema (in fond fiecare e liber sa ‘creeze’ ce-l taie capul) cat vehementza tampa a celor care le sustin. cultul mortii de grija altuia, la urma urmei, care nu te lasa sa dormi pana nu reusesti sa-ti impui punctul de vedere asupra celuilalt.
bine, si schizofrenia generalizata care legitimeaza toate pretentiile astea artistice. dar asta-i alta discutie.

Kozminovici : Nici mie nu mi-a placut dat fiindca n-am rezistat pana la capat. M-am gandit ca nu-i genul meu de film dar cu mici exceptii, publicul nu prea sta in limba dupa regizor sau dupa Bucur.

@Kozminovici(10): O favoare: vezi #8

Ca un soi de urmare fireasca a curentului protocronist care, nu-i asa, prin Edgar Papu (saracul), Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor si unul din Zamfiresti, afirma ca prima scriere din lume a fost aici, ca noi suntem buricul lumii, un fel de mama Daco-Gea, e firesc ca majoritatea creatorilor autohtoni sa se creada geniali.
Geniali si neintelesi.
Neintelesi si nedreptatiti.
Genialitatea e la indemana oricui, nu?
Tot asa si cu capodoperele.
Chiar, in cultura romaneasca, in afara de Brancusi care chiar a fost o personalitate care a influentat enorm marii artisti ai secolului XX, mai puteti spune un nume?
Scuze, l-am uitat pe George Enescu.
Daca ma mai gandesc, Sergiu Celibidachi…

ateul : Aceeasi oameni o sa-ti spuna ca n-avem valori pentru ca ”nu sunt promovate”, de parca promovarea tine de factori care n-au legatura cu valoarea operei.

Uite iar o chestie deşteaptă. E adevărat ce zici tu, românii au pretenţia şi prejudecata ca efervescenţa culturală să se producă de sus în jos, nu invers. Adică în loc să considerăm producţia artistică de masă ca fiind ceva firesc, noi o vedem ca pe un eşec al universalităţii. În mod normal, zic eu, ar trebui să fie invers – să ne bucurăm că din mediocritatea succesului popular se nasc din când în când capodopere – nu să fim veşnic nemulţumiţi că nu se clonează geniile. Într-un fel, e cam ca-n fabula aia cu “noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”: cei care reuşesc să ajungă sus sabotează nivelul ierarhic inferior pentru a nu-şi periclita poziţia; cei care nu ajung niciodată, se plâng de universalitate refuzată şi o dau în ce ziceai tu, elitism de cartier. Un rahat. Asta se întâmplă dacă în clasa şaptea învăţăm “La steaua…” în loc de “Elevul Dima”.

Mishu : E interesant de vazut cand iese cate un academician-doctor-inginer dat uitarii la liman cu vreo carte. Prima chestie pe care o spune e ceva in genul ”oamenii citesc Coehlo & Dan Brown, nu toti pot sa cuprinda imensitatea operei mele”. Aia doi, cu niste carti subtiri sau cum or fi, au vandut milioane de romane si de bine de rau si-au construit o reputatie. Tu vii cu un tom de 800 de pagini despre pierderea in neant si ai impresia din start ca esti mult peste ei ?

“restul e tacere”..”california dreamin’”…”a fost sau n-a fost” …filme cu adevarat remarcabile.

sunt o multime de productii cu mari pretentii si marketing pe masura..la fel ca si cartile unor dive – “cele mai bine vindute carti”… care nu reusesc sa adune 20 de spectatori in sala- plictisitoare, sordide, schematice…

publicul nu mai conteaza .
conteaza numai pr-ul .
tot asa cum se incearca minimalizarea si descurajarea votului …
(nici nu mai indraznesti sa zici ca ‘adjectiv” sau “4 luni..” sunt mediocre…me-di-o-cre!
(are si media un rol in toata aceasta distorsiune)

ai dreptate.

restul ..e tacere.

La aia cu ”4 luni…” am spus intr-o sala (era o conferinta de promovare, fara regizor) ca actiunea filmului pluteste in deriva si ca pare un efort facut pe jumatate. Mai aveau putin si ma linsau…

@Vlad Stoiculescu:

eu am ‘greshit” cu “lazarescu”…m-au akuzat de “lipsa de patriotism” – “doar a luat atitea premii!!!”

bine bine, zic, dar noi vorbim de substanta artistica..nu de reportaj sau politizare, sau exhibarea voit violenta aunor realitati…parca lipseste ceva !

probabil ca lumea aceasta mica si inghesuita a “creatorilor” e plina de energie …statica (ies scintei) si nu mai este permeabila -deschisa fata de restul societatii\realitatii\omenirii\etc..

publicul nu mai conteaza .

Dar ma intreb serios, care naiba mai e lumea creatorilor cand nici ei intre ei nu se suporta ? Curentele artistice sunt ca si inexistente (iar poetii ”generatiei 2000” mai au putin si se omoara intre ei). E fiecare pentru el si fiecare e un geniu.

@Stoiculescu

Partial aceasta este o boala genetica .
Peste care…saracia, lacomia, egolatria, lipsa de orizont …
Daca o starleta cu pretentii de realizatoare tv poate sa vinda multe carti stupide in care isi povesteste viata..si asta se cheama succes..atunci “noi de ce nu” ?

Cred ca este vorba si despre o gresita intelegere a “pragmatismului ” si comercialului ( si iar venim la “restul e tacere”)

ma intreb ce filme ar fi facut Nemescu daca nu ar fi fost silit sa plece atit de repede.

Cred ca si California Dreaming ar fi aratat altfel daca apuca sa-i termine post-productia (se vad unele bucati de montaj care ar fi meritat scoase => scurtarea filmului)

@Vlad Stoiculescu:

probabil..dar are etos si substanta..chiar si simplitatile, schematismele , sunt ca niste axiome ( epocala chestia cu “toata lumea sa vina miine la serviciu ca sa facem o greva spontana!” )
nemescu era autentic.
generatia consacrata de regizori a fost inghitita (sau blocata- niolaescu?)..in timp ce generatia tinara nu s-a putut exprima decit prin protejati.

Si sa nu uitam : Nemescu nu ajunsese inca sa depinda de obsesia comunista pentru a-si face banii.

s-a desprins cineva ? tirim dupa noi toata chestia asta, la nesfirsit, ca pe o boala.
(“ce-ai facut in ultimii 5\10\20 de ani?” “dar inainte? ” , “secu’ si copii lor”, – si in media e la fel, doar ca mai des si mai vizibil).

articolul tau e legitim .
good point!

Mai scrisesem unul pe tema ”Bau Baului Comunist” dar n-are a face neaparat cu arta. Nu inteleg de ce intr-un domeniu unde ma asteptam sa gasim o oaza de ”altceva” tot comunismul e sursa de inspiratie.

Altfel, multumesc pentru aprecieri.

@Vlad Stoiculescu: off\on-topic
in anul care a trecut am vazut mai mult ceaushesku decit in vremea cind era numai el ; e non stop pe prima pagina a unor ‘prestigioase’ cotidiene centrale “de dreapta” …e la toate posturile tv- obsesiv..e argument si contra-argument permanent….aproape ma gindesc ca :
a\el a cistigat revolutia.
b\”ni se face” o propaganda (adica pentru generatiile pre-decembriste e odios sa le faci sa retraiasca mizeria..iar pentru generatiile post-decembriste- cazul tau- e crud sa-i intoxici cu o monstruozitate)

cert este ca traim chestia asta “la toate nivelele”

(ne populam universul cu imagini defecte- cinematografia a devenit mai submisiva decit in diktatura)

Da, incep sa vad profetii in bucatelele alea de grafitti cu moaca lui Ceausescu si inscriptia ”I’ll be back !”

@Stoiculescu

au aparut si “teorii” despre “brand-ul” ceaska – (se vinde bine)…
oricum repetarea asta obsesiva este ori morbida ori voita. In ambele cazuri afecteaza mentalul colectiv si perpetueaza o stare nesanatoasa- de gindire, de expresie artistica, de comunicare, de relatia cu puterea..

E deja asociat unor produse ”nostalgice”.

bravo Vlad, buna interventia. merc, ai perfecta dreptate.
numai bine, ana

Trebuie sa fiu de acord cu tine aici. Avem nevoie de originialitate, in primul rand. Am dus la exces si saturatie subiectele comunismului si ale manelizarii de astazi. Trebuie altceva, altfel… viziune, curaj, imaginatie.

Si apropo, Restul e tacere este genial,capodopera,arta – toate la un loc. Si cred ca o sa fie unul din filmele care o sa treaca testul timpului.

@Vlad Stoiculescu: Ei, nu fa si tu acuma confuzie intre best-seller creat pe calapod, pardon, in ateliere de scriitura si promovat acolo sus de marketing feroce si o eventuala, dorita, literatura populara! Calvino spunea prin anii 70, cand si la italieni se discuta treaba asta in urma scaderii drastice a cititorilor, ca o carte buna/populara ar trebui sa reuseasca sa comunice cu toata lumea, chiar daca transmite lucruri nu chiar la indemana oricui. Si daca tot ai pomenit de Eco, omul face literatura stratificata iar cititorul lui ideal ar trebui sa fie un Borges (ca tot e obsedat de el). Da, daca esti nea Ghoerghe, poti citi povestioara tampa fara sa treci de ea, dar adevarata poveste, tot cititorului initiat i se cuvine. De aia tind sa cred ca Eco nu isi are locul aici. Din literatura romana imi vine in minte acum Steinhardt al carui Jurnal chiar e literatura populara. I-as da-o cadou fara nici un pic de ezitare si lu’ Tata Floarea.

Politist si a Fost sau n-a fost nu mi-au displacut, dar parca prea era totul concentrat in jurul poantei finale (vezi: “am sunat sa va spun ca ninge” in A fost sau n-a fost si lectia de filosofie politica din Politist ).

Silvy : Trebuie sa se mai invecheasca putin, ca vinul.
Ana : Multumesc.

Razvan : Despre asta vorbeam, despre comunicarea cu cititorii. Masinaria de marketing apare in general dupa ce un autor isi arata ”potentialul” (fie el unul real sau doar de ”vaca de muls”).

Nu doar la filmele astea doua apare obsesia asta dar e tot un artificiu destinat criticilor (cam singurii oameni care vor urmari un film/ vor citi o carte plictisitoare pana la final – sau cel putin cei care ar trebui sa o faca).