Răzvan
Ilie

Un tip de 30 de ani, masiv şi cu părul ţepos, stă cocoţat în vârful unui tobogan într-un parc de joacă. E seară şi cartierul e pustiu. Se gândeşte la fetiţa de 10 ani pe care a ţinut-o de mână în clasa a patra şi pe care nu a mai văzut-o niciodată de atunci. Ar vrea să o caute, a devenit cel mai important lucru din viaţa lui, dar nu ştie de unde să înceapă. Rămâne mult timp gândindu-se la Aomame, până când luna răsare pe cerul oraşului Tokyo: dar nu e una singură, ci sunt două luni, una albă şi mare, alta mică şi verzuie. [ citeste mai departe ]

Mi-am pierdut entuziasmul, nu mai ştiu când. Mi l-au redat provizoriu, pentru un week-end, două cărţi de poveşti. Măcar la gândul că le voi citi cândva cu voce tare copiilor mei. Sigur, nici Luka şi Focul Vieţii, ultima carte a lui Salman Rushdie, din 2010, nici Harun şi Marea de Poveşti, scrisă cu 20 de ani în urmă şi căreia Luka îi e continuare, nu sunt chiar cărţi pentru copii. (Dar nicio carte de poveşti nu e doar pentru copii, nu? chiar şi pe cele mai simple le redescoperim prin ochii lor, le vedem altfel, cu ochii noştri din trecut. [ citeste mai departe ]

Cât de uşor poate să alunece istoria într-o parte sau alta! Nu mă gândesc aici la trenul greu al evenimentelor, Istoria cu i mare, care poate şi ea să deraieze una-două şi să te întrebi cum a fost posibil, ci la schimbarea imaginii despre trecut - cât de uşor se pot schimba nuanţele şi cum poate fi răstălmăcită o realitate pe care n-ai trăit-o sau ai uitat-o. Timpul trece şi răstălmăcirea ajunge literă de lege, pentru că se pierde masa critică a celor care o pot contesta. Chiar şi atenuarea unor realităţi oribile este răstălmăcire grosolană. [ citeste mai departe ]

1. „Nu sunt un adept al argumentelor filosofice care se distrează cu propriile complicaţii autoinventate”. Este un bun punct de plecare pentru a spune două cuvinte despre cartea asta şi despre orice carte a lui Jung, căruia îi aparţine fraza. E din ultimul volum verde din seria de opere complete, îngrijită admirabil de Vasile Dem. Zamfirescu la Editura Trei. [ citeste mai departe ]

1. Este reconfortant să vezi cum spiritele mari nu se tem să afirme lucruri stranii, imposibil de apărat cu instrumentele gândirii logice, lucruri care le-ar putea atrage uşor etichetări de genul: obscurantism sau esoterism. Este un curaj de gândire care vine din căutarea onestă a adevărului, cu toate că există riscul de a fi de pus la colţ sau privit cu superioritate în lumea academică. Un grad de prudenţă se păstrează mai întotdeauna în opera lor, e adevărat, şi ponderea straniului este bine dozată şi ţinută sub control. [ citeste mai departe ]

Cărţile sunt pretexte pentru reverie, pentru căutare. Uneori se dovedesc înfundături, care te ţin multă vreme blocat, alteori sunt porţi active către lumi îndepărtate. În niciun caz obiecte de disecţie, nici măşti de erudiţie. cel puţin nu pentru mine şi nu aşa cum le înţeleg acum, la ora asta din noapte, când ceva ce mă împinge să-mi transcriu impresiile la cald depre paginile electrizante din “Elixirele diavolului”.

Personajul din povestirea lui E.T.A. [ citeste mai departe ]

Nu contează numele primului ministru, Boc să fie. Pe bune, ce mă interesează pe mine ce nume poartă sperietoarea pe care o punem în mijlocul grânelor să sperie criza? Important este să fie o păpuşă acolo în câmp, cu buzunare destul de largi ca să lase barza FMI pachetul de bani înfăşurat în scutece. [ citeste mai departe ]

Nu ma pot abţine să nu comentez un amănunt politic de astăzi, o zi plină de "evenimente" sau pseudo-evenimente. Mi-am decretat mai devreme, tot aici, abţinerea de la orice comentariu politic în condiţiile în care avem un spaţiu public inundat de vorbărie şi cu acţiune zero. Dar nu rezist.

Preşedintele Băsescu a repetat astăzi de prea multe ori ideea că nu mai are niciun interes politic (ajuns fiind la mandatul doi) ca să nu mi se pară suspect. [ citeste mai departe ]

Ne tupilăm, tropăim şi trăncănim ca ferengii din Star Trek. Vă amintiţi hidoşeniile mici de înălţime şi cu urechi gigantice, plini de viclenie şi cu rânjetul mereu pe faţă? Erau simpatici în fauna extraterestră din film, alături de klingonieni, borgi şi robotul Data, dar când vezi peste tot doar ţoăiala lor şi auzi peste tot doar tranca-tranca nu mai e distractiv.  
 
Tocmai l-am ales şef pe magnificul Zek, după un tărăboi fără margini. [ citeste mai departe ]

Dragul meu Amărel, e o dovadă a tinereţii tale debordante şi a naivităţii specifice vârstei că vrei să termini totul prea rapid. De ce te precipiţi în halul ăsta? Ce-i cu graba asta de parcă s-ar apropia Apocalipsa mai repede decât crăciunul, pfui drace! Unde mai e distracţia dacă tu duci una-două în paragină şi-n fum de pucioasă ţărişoara asta slabă de înger de care te ocupi? Ce naiba te-am învăţat? Ai văzut, totul a mers la fix când ai ascultat de sfaturile pe care ţi le-am transmis data trecută prin sărmanul C.S.Lewis. [ citeste mai departe ]