Costi
Rogozanu

Pe scurt:

Marea răzuială bucureșteană. După lupte seculare cu atribuirea contractelor, a început refacerea unor mari bulevarde bucureștene. De pe unul, Drumul Sării, vă pot relata în direct. Sigur, e bine că se fac străzile în sfârșit. E bine că se lucrează și noaptea că doar asta urlam cu toții, s-o rezolvăm mai repede, dar am plângeri de la oameni din cartier (la care subscriu), care mi se adresează mie pentru că nu știu cui altcuiva și doar pentru că m-au văzut la TV: [ citeşte mai departe ]

Partidul fondurilor europene. Fondurile europene în România au avut un rol important în crearea unei pături de superfuncționari cu niște caracteristici aparte. Au impresia despre ei că sunt ”piață liberă”, că sunt model antreprenorial deși lucrează cu bani publici și nu suferă deloc impactul dur al pieței libere.

UE pentru ei e un soi de fond de investiții mai curând decât un gestionar de bani publici. [ citeşte mai departe ]

Nu mai am răbdare decât pentru observații scurte. E prea mare valul de aprobare pentru balivernele convenite în informația mainstream, indiferent de patron, indiferent de loc.

Rusificarea. Din nou despre amenințarea rusă. E deja de o superficialitate provincială să te complaci în a numi ruso-fan pe oricine din jur care nu respectă portretul robot jandarmului civilizației conform standardelor românești. Putin e rău, RUsia e belicoasă, sigur. [ citeşte mai departe ]

S-o fi stins încrederea în democrație, revistele fițoase gen newyorker comit sofisme despre neajunsurile democrației și despre neajunsul de a lăsa poporul să joace tontoroiul pe blatul pufos al elitelor, o fi zis Isărescu că s-a terminat cu globalizarea așa cum o știam, dar se mai întâmplă ceva: un tsunami de articole se ridică împotriva rețelelor de sociale. Nu mai sunt gura de oxigen de după înțepenitul televizor sau presă scrisă. Se stinge încet și ultima urmă de speranță în ce privește capacitatea de inovație politică prin tehnologie. [ citeşte mai departe ]

E mare vânzoleală cu acea Coaliție pentru familie care vrea să facă valuri cu tipice obsesii antigay, provalori familiale tradiționale etc. Argumentele împotriva lor sunt din păcate de prea multe ori cel puțin la fel de tembele. Aș vrea să atrag atenția asupra unei abordări tipic păguboase. Un articol din Vice unde suntem atenționați că e mâna rușilor, că e mâna manipulării subtile, mă mir că nu apar și chinezii. Și mai interesant și nou, că s-au unit fanii lui Trump cu fanii lui Putin în mod pervers. Mă rog, nici un sereist beat n-are tripuri mai aberante. [ citeşte mai departe ]

NU știu ce-or face americanii cu Trumpul lor, dar avem și noi diviziile noastre trumpiste. Acolo, Trump trece prin cosmetizare postelectorală, hai că  nu-i rasist, nu e sexist, glumea şi el etc. Înțeleg nevoia de reconciliere, dar consecinţele în restul lumii nu sunt neglijabile.

Venirea lui Trump la putere a dezghețat prin EST tot soiul de bacterii extremiste de dreapta care deja se activaseră de la mișcările maghiaro-poloneze de recuperare a identității naționale, de recuperare a tradițiilor etc. [ citeşte mai departe ]

Am trăit trumpocalipsa noaptea trecută. Chirăieli inumane de oameni albi, working și almost-middle-class se auzeau până în fibra rețelelor sociale și înfiorau oamenii cu facultate. Grimasele de satisfacție sălbatice crăpau ecranele elegante ale presei care la începutul nopții recitau scenariile de câștig ușor pentru Hillary Clinton. Totuși, asnoapte au avut loc doar niște saturnalii americane terminate cu alegerea unui rege nebun? [ citeşte mai departe ]

“Trump, our national hallucination.”
Don DeLillo
Emailurile. Toată lumea a auzit de scandalul emailurilor lui Clinton. În media mainstream americane bătălia s-a dus mai mult pe proceduri, dacă e bine că a folosit mailul personal, dacă FBI face ceva etc. Dar un întreg tsunami s-a propagat online cu ceea ce conta cu adevărat, conținutul. UN conținut care ne arăta mecanismele puterii așa cum le bănuiam, dar în întreaga lor vulgaritate și forță. [ citeşte mai departe ]

Cristian Socol a publicat un calcul simplu, strâns într-un tabelaș, care demonstrează inegalitățile din România. Aseara l-am văzut pe Liviu Dragnea arătând acest tabel. Cum anunță că va trata problema? Ca întotdeauna, dând și mai multe facilități și relaxări celor cu venituri mari. Mai precis, nici un impozit pentru cei cu venituri sub 2000 de lei, ceea ce e foarte bine. Dar le scade serios taxele și celor cu venituri peste. Ceea ce e comic. Pentru că arată încă o dată lipsa de asumare în ce privește taxareareală a bogăției în România. [ citeşte mai departe ]

Cum să schimbăm ceva fără să schimbăm nimic. O operațiune de imagine a avut loc la nivelul întregii țări în toate partidele mari. PSD și PNL chiar au schimbat parte din garda veche cu figuri tinere sau cu specialiști de vreun fel sau altul. Sigur, când îi iei la bani mărunți observi câteva chestiuni de bază: fie sunt fiul, fiica cuiva. Tinerețea nu poate exploda altfel. Cum să respecți criteriul studii în străinătate și să și fii pe loc eligibil la 24 de ani? Astfel de situații găsim și în USR. În spatele unui chip optimist stă întotdeauna un patrimoniu solid. [ citeşte mai departe ]