Scurta introducere: Legislatia europeana presupunea eliminarea tarifelor reglementate pentru industrie la 1 iulie 2007 si obligatia de asumare de catre statele nationale a unei date de eliminare si pentru populatie. Romania, dupa ce a evitat mai multi ani sa isi asume o data, acum cateva luni si-a fixat singura anul 2015 pentru alinierea tarifelor practicate pentru populatie, an pe care apoi si-a dat seama ca nu-l poate respecta si a inceput renegocierea. Pentru industrie, anul pe care si-l asumase era 2013.

FMI, CE si Banca Mondiala au acceptat o replanificare a liberalizarii tarifelor la energie si gaze, atat pentru populatie, cat si pentru agentii economici, la cererea Romaniei, adresata de seful statului.

“Va trebui sa incercam o reprogramare la orizontul 2020 pentru populatie si 2015-2017 pentru agentii economici (…)”Vom vedea daca vom reusi. Aceste termene au fost asumate de Romania la intrarea in UE si, practic, le renegociem pornind de la realitatile de plata ale cetatenilor romani si ale economiei“, spunea Traian Basescu. Nu s-a obtinut chiar atat! La finele evaluarii din februarie 2012, troica FMI – CE – Banca Mondiala a decis sa lase insa Romaniei un ragaz mai mare pentru liberalizarea tarifelor la gaze naturale si electricitate, pana in 2013 – 2017. Ce inseamna asta? Care sunt necunoscutele?

1. Guvernul trebuie sa prezinte un calendar de liberalizare, in asa fel incat modificarile de tarife sa fie graduale, transparente si previzibile. Va avea curaj sa faca asta intr-un an electoral, in conditiile in care toate guvernele anterioare au folosit diverse tertipuri pentru a amana o astfel de transparentizare?

2. Guvernul trebuie sa arate care sunt categoriile sociale sau mai bine spus care sunt criteriile dupa care va decide cine trebuie protejat de scumpirile ce vor veni la gaze si electricitate prin subventii. Cat de corecta va fi aceasta impartire? (Nu este normal ca in acelasi timp si Gigi Becali si un om sarac sa fie subventionati de stat in mod egal la plata gazelor);

3. Guvernul trebuie sa-si constituie un buget pentru aceste subventii si sa decida modalitatile de acordare. Cand, cum?

4. In mod sigur, vor fi mici afaceri care vor capota din cauza scumpirilor. Cat de multe? Ce impact va avea asta in economie? Cine si-l va asuma?

5. Liberalizarea tarifelor implica asumarea de investitii de catre companiile din domeniu, altfel nu are sens. Cum se va face aceasta asumare?

6. Romania incurajeaza prea putin investitiile pentru descoperirea de noi resurse si trebuie sa existe cadru legal, sa nu fie bariere legislative astfel incat companiile sa fie stimulate sa investeasca, spune in mod corect FMl (rezervele actuale dovedite de petrol si gaze ne mai ajung pentru urmatorii 15 ani – Ce facem de atunci incolo?!)

7. Gazprom va continua sa fie singurul furnizor de gaze al Romaniei si marele castigator al amanarii liberalizarii. Rusii sunt incurajati sa practice preturile dorite, destul de mari, in relatia cu Romania, datorita modului cum este organizata aceasta piata. Intr-o piata liberalizata, Gazprom isi reduce pretul sau pierde cota de piata. Ce se va intampla cu preturile practicate de Gazprom?

8. Romania da gaze producatorilor de ingrasaminte la pret foarte mic, situatie aberanta in opinia FMI, intrucat acesti agenti economic au castiguri foarte mari, profitand de aceasta situatie (ele exporta gazul ieftin, sub forma de produse, 80% din productie este vanduta la export). Vezi si cazul Ioan Niculae ajuns in topul miliardarilor romani! Ce se va intampla mai departe?

9. Valoarea adaugata de industria chimica economiei romanesti nu este clara deoarece companiile care opereaza sunt inregistrate offshore. Mai mult decat atat, aceste companii nu fac investitii semnificative si sunt implicate in dosare mari de coruptie. De ce Romania doreste sa mentina un sistem care favorizeaza coruptia?

10. Intr-un scenariu extrem, daca industria chimica este chiar una strategica, ea poate fi declarata strategica si poate primi ajutor de stat, conform legislatiei europene. De ce nu se ia o decizie?

11. Initiativa deputatului PSD Iulian Iancu de interzicere a exporturilor de gaze naturale, care a fost aprobata de Parlament si respinsa apoi de la promulgare de seful statului si retrimisa Parlamentului, incalca directivele Uniunii Europene si Tratatul de aderarer; De ce a propus Iulian Iancu asa ceva? Care sunt interesele sale in aceasta industrie?

12. Mai multe surse spun ca in spatele neliberalizarii pietei stau interese economice ale unor grupuri, apropiate de Rusia. E adevarat? Sa credem ce spunea WikiLeaks despre Iulian Iancu?

13. Populatia acopera doar circa 25% din consumul Romaniei de gaze naturale. OMV Petrom a propus in urma cu mai multe luni sa furnizeze gaze populatiei la pretul actual in urmatorii trei ani, daca restul pietei va intra in normalitate. Propunerea Petrom a fost respinsa. De ce?

14. Cum vor fi valorificate actiunile Petrom si Romgaz, pe care statul doreste sa le vanda (OMV Petrom – un pachet de 9,84% pana la finele anului 2012, Romgaz – un pachet de 15% pana la finele lunii iunie 2012), in aceste conditii? De ce Petrom si Romgaz sunt obligate sa vanda companiilor chimice gaz la un pret fix, in timp de producatorii de ingrasaminte vand agricultorilor la pretul pietei? De ce nu se gandeste un sistem care sa subventioneze agricultura?

15. Care va fi Guvernul care va intelege cat de importante sunt investitiile in interconectarile cu alte sisteme din Occident si cum si cand se va ocupa de asta? Cand va fi finalizata conducta Arad-Szeged si cand va fi redimensionata? In criza de gaze de acum cateva saptamani nici nu a contat ce a importat Romania pe acolo. Erau maximum doua milioane de metri cubi pe zi, care se pierdeau in sistem. Daca Nabucco se face in 2020, daca se mai face, noi asteptam pana atunci?

Calendarul presupus al scumpirilor

Electricitate

Procesul de ajustare a tarifelor la electricitate pentru consumatorii non-casnici va incepe in lunile urmatoare, iar pentru populatie din 2013 pana in 2017.

Gaze naturale

In privinta preturilor la gaze pentru populatie, FMI vrea ca ajustarea sa inceapa gradual din 2013.

In luna aprilie, troica va discuta inclusiv cu reprezentantii industriei de petrol si gaze o foaie de parcurs, dar si despre dereglementarea preturilor si mecanismele de protectie a consumatorilor vulnerabili. Initial, conform intelegerii cu institutiile internationale, tarifele reglementate la energie si gaze trebuiau eliminate treptat pana la finele 2013 pentru consumatorii industriali si pana in 2015 pentru populatie.

O sa fie greu. Iarna de abia acum incepe. Rand pe rand in ultimele luni, mi-am vazut multi dintre colegii mei foarte dragi plecand de la Standard. Motivele… si nu are rost aici sa deschid rani care nici macar nu au prins coaja, sa zicem… sunt diverse. Standard a insemnat insa pentru multi dintre ei  – ca si pentru mine - un drum plin de suisuri si coborasuri. O munca facuta uneori ca ”paza” din transee, multe intalniri cu sursele in zilele tale libere vinerea si sambata pentru ca duminica sa scriem pentru ziarul de luni niste texte exclusive. Iubesc si acum foarte mult aproape tot ce a insemnat Standard. Am urcat, am coborat, dar am avut oameni minunati alaturi.

…Sentimentul din serile in care stateam pana tarziu  si ne gandeam la tot felul de subiecte posibile si imposibile, la abordari noi, la unghiuri stralucite, in care plangeam fiecare stire pierduta in fata concurentei. Era o munca de echipa. Stiam ca nu vom putea sa tragem dupa noi un ziar intreg in batalia asta, dar merita sa luptam chiar si singuri.

Simteam slabiciunile inamicului care se uita de prea de sus la piata, care aproape ca nu pasea inauntrul economiei sa vorbeasca despre lucrurile adevarate care se intamplau in companii, despre problemele dureroase. Simteam nevoia de nou din piete, dorinta de a afla mai mult… Vroiam sa facem totul pentru a servi intr-o criza de informatii. Vroiam sa fim numarul 1. Reuseam uneori si ne bucuram de fiecare data cand ne cita o agentie internationala sau un ziar din afara, cand reuseam sa facem companiile sa dea comunicate la bursa in care sa recunoasca aproape tot din ceea ce noi deja scrisesem. Incercam mereu sa ne faceam datoria:  sa fim cei mai buni, sa fim referinta si uneori si reuseam. Trebuie sa recunosc ca erau si dati in care nu ne prea ne iesea, dar si cand se intampla eram oarecum nauciti de propria stralucire, de mecanismele pe care le puteam pune in miscare. (Reamintesc aici numai proiectul Guvernul Privat, gandit de Adrian Mirsanu si “mestesugit” de Razvan Ilie, coleg acum pe voxpublica.)

Azi, cineva mi-a spus (a cata oara?!) ca nu intelege de ce nu se gaseste o solutie pentru un ziar ca al nostru. Nu stiu. E o discutie din care nu fac parte. Am obosit si sa ma gandesc la ea, sa caut o logica a ei. La fel am obosit sa citesc articole in care un analist media isi da cu parerea despre Standard, cum ca niciodata nu a fost ok sau ceva de genul asta, fara sa incerce sa afle macar ce s-a intamplat de fapt… Ii las dreptul la replica deschis, dar am obosit. (Datul cu parerea e sport national?! Nu stiu. Vreau sa cred ca nu e asa…)

Stiu doar ca pentru mine, Standard a fost locul in care am invatat enorm si am avut adevarate modele in jurul meu, unde m-am concentrat, ca intotdeauna, doar pe oamenii de la care as putea fura meserie, de restul nu mi-a pasat si stiu deja ca nu imi va pasa niciodata. Scriu poate intr-un fel patetic, dar lucrurile minunate ne reduc si exprimarea la cuvinte pompoase, la  sentimente colorate. Sunt mii de fire nevazute care ma leaga de Standard. E ziarul in care am crescut, in care am avut cei mai buni colegi, in care am gasit oameni inteligenti care m-au facut sa rad chiar si de mine.

Este ziarul in care mi-am infrant limitele si in care am invatat ca pot mai mult, ca pot orice pentru ca Standard a fost o scoala de viata… cu bune si rele, cu oameni misto si oameni obtuzi… cu jurnalisti curajosi si cu lenesi, cu multa foame de a cunoaste si cu multa blazare, cu exclusivitati, prime, mizerii, amenzi, invidie, risipa de forte…Standard a fost insasi o oglinda fidela a vietii mele din ultimii ani. Au fost aproape 3 si in afara de ultima parte nu regret nimic.

M-am intrebat mult de ce mai raman. In fiecare zi continui insa sa merg spre serviciu aproape ca un soldat care stie ca intr-o clipa locul lui de batalie se va putea schimba in locul de joaca al cuiva sau in arma altcuiva. Am continuat si pentru ca instinctul mi-a spus ca trebuie sa merg pana la capat pentru ca un lucru bun intotdeauna trebuie sa fie dus pana la capat. Dar eu nu simt nici acum, cand au mai ramas doar doua zile de Business Standard, ca mi-as fi dus drumul la capat. Sute de sperante nasc in mine in fiecare zi si mor ca stelele carora numai tu poti sa le vezi stralucirea.

Acum, am ajuns aproape la capat. Ma simt ca si cum am fi crescut un copil aproape 3 ani si intr-o zi cineva a decis sa-l ucida pentru ca s-a imbolnavit putin si afara era frig…

P.S. 22 decembrie este ultima zi in care jurnalistii publicatiei de mai sus mai vin la redactie. 23 decembrie 2009 este data aparitiei ultimului numar din Business Standard, ziarul financiar al Trustului Realitatea – Catavencu.

Scorul a fost foarte strans si doar mobilizarea a dus la aceasta victorie. Sunt oameni care au mers sute de kilometri ca sa va voteze, care au cheltuit sume importante… Sunt altii care si-au calcat pe promisiuni si au zis Da, mai merita o sansa. Nu stiu daca o sa uitati curand de acesti oameni, asa cum ati facut in trecut. Sper ca Nu! Cei care v-au votat asteapta un sef de stat surprinzator. Nu vor sa mai auda de grupuri de interese, nu vor sa mai inchida ochii, sa va lase sa va jucati de-a democratia si tiranul. Vrem un sef de stat responsabil. Vrem sa credem ca nu am gresit si ca nu veti uita ca noi, multi si sa speram ca nu prosti, am iesit si v-am votat si i-am convins si pe altii sa faca acelasi lucru. Daca o veti lua de la capat (si acest: Un fleac, i-am ciuruit! ne pune putin pe ganduri), le veti da dreptate celorlalti, sa le zicem 50%, care au votat cu domnul Geoana. Ei stiu deja cum o sa va comportati. Ei v-au pus deja un verdict. E timpul sa ii contraziceti, sa deveniti minutios in creionarea unui plan prin care sa aratati ca meritati sansa asta si mai presus de toate sa-l urmati. Nu lasati ca asta sa fie pe mai departe marea problema a dumneavoastra: faptul ca nu sunteti consecvent si ca doar gasiti dusmani in loc sa schimbati lucrurile sau sa contribuiti macar la asta! Vreti sa ramaneti in istorie ca un presedinte certaret, autoritar, demagog?! Chiar vreti asta?!

Sunt ultimii dumneavoastra cinci ani la conducerea acestei tari si este o perioada cruciala pentru viitorul Romaniei. Suntem in criza! Poate vi se si parea si ea un fleac, avand in vedere ca dumneavoastra faceti si desfaceti crize de doua ori pe zi de la Palatul Cotroceni. Dar nu este deloc un fleac: sunt din ce in ce mai multi someri si din ce in ce mai putini bani. Companiile nu o duc deloc bine nici macar cele mari. Si din ce este compusa o economie daca nu din companii?

Economia este bolnava, infuziile de capital ajung la ea cu mare dificultate si devin tot mai scumpe. Aveti “doctori” in tara asta, rugati-i sa va ajute. Avem probleme cu sistemul medical, cu birocratia, coruptia, educatia. Aveti ce rezolva in urmatorii 20 de ani, nu cinci, dar acum, inainte de toate, va reamintesc ca principala ingrijorare este ca nu vom avea un presedinte responsabil. Contrariul asteapta sa fie demostrat!

Peste cinci ani, tara ar trebui sa arate mult mai bine decat astazi, cu mai multi kilometri de autostrada, investitii atrase, mai multi antreprenori care sunt fericiti ca nu au emigrat, cu mai multi tineri intorsi acasa… mai putini moguli, (cum vreti dumneavoastra!), dar puneti umarul la relansarea economiei…

Nu uitati si ca peste cinci ani ati putea lasa in urma dumneavoastra un partid puternic, poate chiar „un urmas” si, mai important, mult optimism ca lucrurile merg in directia cea buna. Noi am ales. Acum urmeaza momentul cel mai greu: alegerea dumnevoastra. Veti da dovada de chibzuinta? Este momentul sa ne aratati ce inseamna cu adevarat un presedinte pentru Romania! Nu credeti?

Nu iti pasa de nimic si de aproape nimeni. E important pentru tine sa traiesti bine. Tu si familia ta. Macar atat! Mocirla asta in care se zbate restul te lasa rece. Si ce daca politicienii fura si ce daca te mint si ce daca lumea iti cere spaga ca sa-si miste putin „un gand bun” spre problema ta? Te descurci tu cumva. Stii ca banii “ii rezolva” pe toti. Ti-a mers bine in comunism, iti merge si acum. Te bati cu pumnul in piept si spui: eu stiu, frate, cum merg lucrurile! Iti freci mainile de placere cand mai auzi ca un cunoscut de-al tau are probleme. Daca e prost! Normal!

Sinceritatea ta e ca un fluture bezmetic care niciodata nu a gasit floarea potrivita pe care sa se aseze. Nu ai chef de sfaturile nimanui si te lasa rece treaba asta cu diversitatea opiniilor. Important e sa nu te contrazica nimeni. Tot timpul vei cauta in jur oameni care sa te aprobe si vei castiga bunavointa celorlalti, fiind un instrument util si te mai si pricepi sa zambesti. Ai multa impostura la mijloc si pe mana stanga. Te pricepi sa mituiesti si sa dai mita. Stii cand trebuie sa te faci util si cand sa faci un serviciu. In 5 minute te schimbi radical: esti sincer, umil, valoros, o capacitate la casa omului, zambesti, te unduiesti si iti schimbi conceptiile de viata in functie de dispozitia interlocutorului. De ce? Pentru ca poti. Pana la urma esti si tu om, ai rate, responsabilitati, copii de trimis la scoala sau viitor de batut in cuie. Noi sa fim sanatosi!

Te lasa rece galceava politica… la inceput erai mai atent, dar ce folos?! Te intereseaza doar schema care ti-ar putea aduce TIE macar un mic beneficiu. Esti roman de vanzare… Care e pretul tau? Cine da mai mult, frate… Nu te mai saturi de starea asta de bine? Nu te-ai gandit niciodata ca macar copiii tai merita ceva mai bun? Cand ai disparut cu adevarat din peisajul gri si te-ai retras in „familie”, in cetatea ta in care esti cel mai bun, cel mai frumos si cel mai adevarat?! (sic!)
Te cred ca esti dezamagit, ca te-ai saturat, ca nu vezi nimic dincolo de lumina opaca a zilei de azi. TE CRED! Te cred ca te crezi cel mai tare si cel mai bun si ca nimeni nu te va egala vreodata la punctele inscrise la masa ta. Stiu… Ai fost crunt dezamagit si nu o data. Nu te-a ajutat nimeni si te ajuti singur, ai o strategie de supravietuire care ar putea face invidios si ultimul marocan ramas singura in jungla amazoniana… dar… .

Unde te vezi peste cinci ani, dar peste 10, dar peste 13? Daca esti tanar… te aud tot mai des in ultima perioada ca vrei sa emigrezi, ca ti s-a luat. Daca si oglinda de acasa te arata batran… nu mai vrei nimic. Vei merge la fel mai departe si iti va fi dor de minerii care mai veneau din cand in cand in Bucuresti sa ude florile.

Te intreb: Nu simti nevoia din cand in cand sa iti dai doua palme sau sa iti pui putina apa rece pe crestet?! Intr-o lume doar a ta, in care sa zicem ca Zeus e un baiat bun de trimis dupa tigari… ma intreb cum de totusi atat de multe lucruri anormale ajung sa ni se para perfect normale si sa ne invatam cu ele? Cand am luat schizofrenia asta si cat de departe o sa mergem cu ea? Era gratis? Se dadea la punga mica? Ce s-a intamplat? Suntem la 20 de ani dupa 1989… Suntem aproape sa sarbatorim un moment fantastic de important… dar suntem in baltoaca… inca un branci si inca unul si ne afundam incet … noi cu noi in comunismul nostru originar. Ca sa nu lungesc atat de mult vorba…. Noapte buna, Romania! Dormi linistita!

De cel putin opt ani, am Discutia. Oriunde as fi, oriunde m-as duce, orice as face… inevitabil la un colt dintre intimitate si cinism, incepe Discutia. O stiti sigur. E aia legata de ce sunt lucrurile asa si nu altfel, de ce cutare procedeaza intr-un fel cand ar trebui sa faca pe dos, de ce merge tara prost, cand noi suntem oameni de bine etc.? De ce sunt atat de multi prosti in jur cand pe noi ne duce mintea si putem face lucrurile bine? De ce, de ce, de ce???? Vreau sa va spun ceva: M-AM SATURAT DE FLECAREALA ASTA! OPRITI-VA!

Daca nu aveti idei, daca nu ganditi si altceva, daca va simtiti niste victime, daca voi sunteti destepti si va lasati condusi de prosti si de orbi, daca nu se invart planetele asa cum va trece voua prin cap, OPRITI-VA! E Realitatea si voi nu ii faceti fata! Ce faci tu, X, ca lucrurile sa mearga mai bine in timp ce te dai rotund, destept, literat? Spune-mi si mie ca am obosit de DISCUTIA asta. Tu, nu? Ai chef sa emigrezi?! Pleaca, frate! Te simti subevaluat? Du-te! Nu e locul tau aici! Esti o valoare, dar lichelele astea care ne conduc nu iti dau un job si nici macar speranta lui?! Ce mai astepti?! Nu te simti apreciat? E timpul sa o stergi! Te uiti la televizor si esti satul sa incerci sa discerni de la cine ti-ar putea veni salvarea? Ce sa-ti spun?! Am o idee: POATE NU AR TREBUI SA MAI ASTEPTI NIMIC!

Poate este momentul acela magic in care ar trebui sa te salvezi singur. Poti incepe cu un mic exercitiu de vointa. Du-te in fata unei oglinzi, priveste-te in ochi, concentreaza-te puternic, dar puternic… hei… nu te gandi la asta acum! Revenim. Esti acolo in fata oglinzii: fii sincer cu tine, cat mai sincer posibil. Doar atat poti? Mai incearca! Cine esti tu? O victima? Ce poti tu? Sa astepti? Asta e tot? Vrei sa fii salvat?! Mai ai putina rabdare: Catedrala Mantuirii Neamului se va construi poate la un moment dat. Revenim. Nu o lua personal. Nu ma intereseaza cine esti si ce faci, ma intereseaza ce crezi tu despre tine. Chiar ce crezi? Ai incredere in tine? Poti singur? Esti un luptator? Incearca inca o data: FII SINCER! Ce cauti tu in viata asta: Frumusete, Bunatate, Adevar, CE? Eu cred ca te multumesti cu putin si ai facut multa mizerie si multa galagie ca sa arati ca poti. Zgomotul si spatiul umplut cu tine sau urme ale tale nu vor acoperi niciodata golul din tine. Cauta mai bine…

Gandeste-te! O sa revin.