Mai întâi, top "muci în fasole":

- Intrarea târzie a lui Geoană, cu nevasta la 2 metri în spatele lui, pe post de Pirandă. Adică o ții langa cu valorile familiei, pupi mâna doamnelor la final, le dai trandafiri, mai ai un pic și le faci și-un tango, da', de intrat, ai intrat ca un bulibașă? E o chestie pe care n-a menționat-o nimeni. Toată lumea a lăudat gestul cu florile, dar a scăpat din vedere intrarea. Cea mai mișto și corectă apariție a avut-o Băsescu. Nevasta în dreapta, la braț, fiica alături. Crin s-a bâlbâit un pic, dar s-a repliat ulterior. [ citeste mai departe ]

Acum două zile, scriam că ar trebui să reîncepem să le dăm semne politicienilor că nu suntem morți. Că existăm, suntem sătui până peste cap de bătaia de joc la care asistăm de 20 de ani încoace și foarte nervoși pe rezultatele ei concrete: o țară care mai are un pic și trebuie dusă la reanimare. La semne concrete, la acțiune, la ieșiri în stradă mă refeream eu.

Ieri dimineață, Ionuț Oprea îmi propunea un flashmob de protest împotriva grevei de la metrou. [ citeste mai departe ]

S-a discutat mult, zilele astea, pornind de la emisiunea băieților de la Top Gear, despre imaginea proastă pe care-o are România în afară. Dați-mi voie să mă doară puțin în cot, astăzi, de cum ne văd cei din afară și să discut despre imaginea pe care-o are România înăuntru, la ea acasă. Despre ce vede România însăși când se zgâiește ca proasta în oglindă. Nu văd de ce ne-ar preocupa ce gândesc străinii, atâta timp cât o mare parte dintre români mai au un pic și-și pun ștreangul de gât, de disperare și de nervi. [ citeste mai departe ]

O știre despre o asistentă de la Spitalul Sf. Ioan din București, care a prăjit pur și simplu un bebeluș, uitându-l într-un aparat pentru fototerapie, a zguduit nervii tuturor. Să vă zic ceva: s-ar putea ca nu asistenta să fi uitat bebelușul în aparat. S-ar putea să fie vina unei femei de serviciu, a unui brancardier, a unui instalator, a paznicului sau chiar a vreunui aparținător venit în vizită la spital, în ziua întâmplării. De ce zic asta? De nervi, evident, și pentru că mi s-a povestit, de curând, că se practică treaba asta prin spitale. [ citeste mai departe ]

Oana Zăvoranu a anunțat că se va clona. Sigur, costă mult, vreo juma' de milion de euroi, dar, atunci când își dorește ceva, banii nu reprezintă o piedică pentru Oana noastră. Deci asta e, n-avem încotro, tre' să ne obișnuim cu ideea. Oana se va clona și, din câte o cunoaștem, e foarte probabil să nu se restrângă la un singur exemplar. O să fie greu pentru toată lumea, e clar, dar cel mai greu și cel mai greu va fi pentru Pepe. Iată cum va arăta o seară obișnuită din viața bietului latino lover.

Oana 1 (țipă din bucătărie): [ citeste mai departe ]

Fiind eu, mai nou, freelancer, m-am hotărât să mă fac PFA (Persoană Fizică Autorizată), ca să pot exista mai coerent din punct de vedere contabil. Ca să mă fac PFA, tre' să bifez tot felul de proceduri birocratice, care mai de care mai aberante. Sigur, mă ajută o firmă de avocați, care duce tot greul, însă chiar și așa, trebuie să plimb în persoană niște hârtii.

De exemplu, îmi trebuie adeverință de la doctor cum că sunt aptă pentru meseria pe care mă autorizez. [ citeste mai departe ]

Preiau o distracție de pe Twitter, că mi se pare simpatică: să-i facem loc lui "decât" în replici și citate celebre. Din filme, din cărți, din viață, de la TV, de unde vreți voi, important e să fie formule recognoscibile și să-l introduceți în ele pe minunatul, inegalabilul și superbul nostru "decât".

Încep decât eu, continuați voi:

Un fleac! Decât m-au ciuruit!

Nimeni nu e decât perfect.

Decât Partidul! Decât Ceaușescu! Decât România!

Să-mi numărați decât ouăle!

Și marmota decât învelea ciocolata-n staniol. [ citeste mai departe ]

Am niște amici care au o firmă de livrat mâncare la domiciliu și sunt, cum ar zice manualele de marketing, foarte "orientați către client". Adică, nu doar că pun mare accent pe calitate, dar și încearcă mereu să inventeze tot felul de oferte speciale, care să-l facă pe destinatarul activității lor să se simtă așa cum îl consideră ei: important. Una dintre cele mai recente oferte se adresează clienților noi, care comandă pentru prima dată, și constă într-o reducere substanțială de preț. Rezultatul? [ citeste mai departe ]

Exasperat de ambiția românului de a avea mereu dreptate, un prieten francez care trăiește în România de vreo cinci ani și-a rezolvat problema cu ajutorul obiectului pe care-l vedeți mai jos. Când nu se mai poate și nu se mai poate, îl scoate tacticos din portofel și îl bagă sub nasul interlocutorului. Acuma, n-aș vrea să vă ascund că obiectul se află, momentan, în posesia mea. Adică aș vrea, dar nu pot să vă ascund. Deci, da, cardul cu pricina e la mine. Asta înseamnă că cine îndrăznește să mă contrazică va avea o problemă. Ia să vedem, are cineva curaj? [ citeste mai departe ]

Vagabondul a plecat. Dumnezeu să-l [ citeste mai departe ]